Acuzat de Florin Răducioiu că a executat ultimul penalty cu Suedia, în '94, „flegmatic și relaxat”, fundașul Miodrag Belodedici neagă: „Eram concentrat, dar, recunosc, am fost indecis în momentul execuției”.
Într-un interviu exclusiv pentru Gazeta Sporturilor, Răducioiu rememora meciul de tristă amintire cu Suedia, care a consfințit eliminarea României în „sferturile” Mondialului din '94.
Fostul atacant i-a acuzat pe doi dintre colegi. În primul rând pe Prunea: „golul lui Andersson e, desigur, rodul celei mai proaste decizii pe care o putea lua Prunea la acea fază. Nu trebuie să se supere. Gafa lui ne-a costat pe toți”.
Apoi i-a reproșat și lui Belodedici ultima execuție de la penaltyuri: „La Belo m-a deranjat cumva stilul lui flegmatic de execuție, relaxat. Nu emana deloc energie și convingere”.
Belodedici: „Așa băteam eu!”
Miodrag Belodedici a comentat: „Eu stăteam pe iarbă când au început penaltyurile suplimentare. Gabi Balint, care era secund, a venit să îmi spună că trag eu. M-a surprins, nu știam că eu urmam, nu mi se spusese dinainte! Deja executase al șaselea suedez, iar arbitrul fluiera să vină cineva de la noi.
Dacă știam, poate mă uitam și eu la Ravelli, să văd ce face. Așa însă, nu am urmărit. Mă gândeam cum să bat, să mă opresc un pic înainte de a da în minge, să văd unde pleacă și să schimb în ultimul moment. Dar apoi mi-a fost teamă, dacă Ravelli nu plonjează înainte și mă fac de râs?! Am fost cam indecis.
Dar eram concentrat, în niciun caz relaxat sau flegmatic! Așa băteam eu. Nu sunt supărat pe Răducioiu. Dacă dădeam gol, ar fi spus că sunt extraordinar. Și eu regret că n-am marcat, că am ratat semifinala cu Brazilia”.
„Trebuia să fi tras tare, în dreapta portarului, cum făcusem și la Steaua Roșie în finala Cupei Campionilor din '91. Eu nu am ratat cu Suedia, că am dat pe poartă, dar a apărat Ravelli” Miodrag Belodedici, fost internațional
"A fost vina mea, recunosc"
La rândul său, Florin Prunea a admis că a greșit: „Da, domnule, Florin are dreptate! E vina mea. Și eu îl iubesc, rămâne «fratele» meu. Ăsta a fost adevărul. Nu l-am văzut pe Andersson că vine, deși era treaba mea să mă informez. Am avut o fracțiune de secundă de lipsă de inspirație și suedezul mi-a luat mingea fix când credeam că e în mâinile mele. Ce alibiuri să mai caut acum, după 25 de ani? Nu a fost niciodată în intenția mea să o fac. Așa s-a scris istoria”.
{{text}}