FCSB nu e Steaua. A pierdut marca, a pierdut accesul pe Ghencea, acum a pierdut și palmaresul 1947-2003.
CSU Craiova va juca sub numele de Universitatea Craiova, deși nu e Universitatea Craiova. S-a descurcat să facă rost de marcă și siglă, deși clubul s-a înființat în 2013 și, conform justiției, nu are palmaresul istoric. Știința, aia de legendă, a fost îngropată la falimentul din 2014 cu tot cu palmaresul glorios al anilor '70-'80.
Dinamo din Liga 1, al lui Negoiță, are exact același nume și aceeași emblemă cu Dinamo din Liga 4, al lui Badea. Palmaresul nu e împărțit, ci e la comun. Ambele echipe au, deci, aceeași zestre.
Poli Iași e, de fapt, Tricolorul Breaza, de la care a preluat un loc în Liga 2 după ce clubul intrase în faliment, în 2010.
Astra Giurgiu este, de fapt, Internațional Pitești, de la care a cumpărat un loc în B acum vreo 15 ani. Astra Ploiești, originalul adică, își schimbase numele în Petrolul Ploiești și apoi a falimentat.
Rapid, Petrolul, FC Argeș, U Cluj, UTA, Poli Timișoara, Farul Constanța, CSM Reșița. Niciuna dintre echipele astea de tradiție din Liga 2 nu este cea originală / originară. Toate au trecut prin falimente, insolvențe, fuziuni, certuri pe mărci sau palmares, desființări, dezafilieri, furturi, bătăi, exiluri și renașteri.
Unde sunt suporterii? Foarte mulți pe net sau la TV și destui pe stadioane, susținând în continuare echipele astea revopsite, reînviate, rebranduite. Puțini s-au retras din activitatea de suporteri de dorul dreptății și al cluburilor istorice.
De ce susțin aceste echipe cu ADN modificat? Pentru că oamenii au obosit tot încercând să înțeleagă ceva din acest ghiveci de legi, regulamente și hotărâri judecătorești. Și pentru că, dincolo de idealuri, cei mai mulți vor ceva comod. O echipă despre care să vorbească la bere, un meci frumos de comentat, o performanță de aplaudat, un jucător de lăudat / criticat, eventual un patron de înjurat. Și neapărat un obiectiv important pentru care să viseze. Fie o promovare, fie o calificare în Europa, fie un meci mare cu o rivală.
De asta nu cred că pierderea palmaresului 1947-2003 va fi o ciupercă radioactivă pentru FCSB-ul lui Becali. Transformată de mult într-o inițiativă pe persoană fizică și golită treptat de seva istorică (alungarea din Ghencea, scindarea gloriilor etc), echipa asta nu va mai pierde prea mult din bazinul actual de susținători. Sau nu-i va pierde din cauza poveștii cu palmaresul, ci mai degrabă din pricina faptului că n-a dat doi bani pe fidelizarea fanilor, pe marketing, pe imagine.
Risc un pronostic și spun că măcar în următorii 2-3 ani oamenii vor continua să vină cu miile în Liga 1 și poate chiar cu zecile de mii la meciurile din grupele cupelor europene, dacă va fi cazul, ca să vadă „echipa lui Becali”. Nu neapărat pentru că ar considera-o „adevărata Steaua”, ci pentru că au nevoie de o jucărie accesibilă, vizibilă și cu potențial. Adică de o echipă cu pretenții.
Pentru CSA Steaua, singura șansă de a concura head-to-head cu clubul lui Becali e să ajungă la același nivel competițional. În Liga 1, în cupele europene, cu un lot plin de fotbaliști la modă care să umple un Ghencea ultramodern.
Magia nu funcționează, așa că singurele variante ca Steaua Armatei să ajungă în Liga 1 sunt fie promovarea succesivă pe căi sportive, deci abia în 2022 dacă totul merge fără greșeală, fie obținerea prin Justiție a unui loc direct în prima divizie. Adică un tribunal să decidă că echipa actuală nu trebuia lăsată în Divizia A după ce MApN a dispărut din peisaj. În ambele situații, oricum trebuie să se desprindă de Minister. Să redevină echipă privată, sub domnia altui Becali. Ironic, nu?
În rest, Gigi Becali primește acum exact ce merită, pentru că a tratat latura legală a afacerii la fel cum tratează și fotbalul. Forțează mereu regulile, e rudimentar, orgolios, deseori limitat în a înțelege ce i se întâmplă și niciodată sincer în a accepta că la unele lucruri chiar nu se pricepe.
Așa a pierdut și titluri, și procese. „Sunt banii mei, e dreptul meu să mă bag, totul se face după mintea mea, eu decid tot”. Aha! Să nu vă mire dacă și alegerea avocaților sau strategia de apărare la bară au fost dictate tot de Gigi, prin bilețele sau SMS-uri, ca la schimbările dictate din lojă. Rezultatele sunt prea proaste pentru a fi opera exclusivă a unor avocați netalentați.
{{text}}