Alt sezon, aceleași dezbateri. Care e adevărata Universitatea Craiova? Și cum se poziționează Gazeta pe linia de ofsaid la faza asta greu de deslușit și cu mama VAR-ului? Câteva răspunsuri, mai jos.
Ce s-a schimbat:
⇒ echipa denumită în acte U Craiova 1948 Club Sportiv SA a obținut de la LPF și FRF permisiunea de a folosi în toate competițiile oficiale numele de Universitatea Craiova. Pentru că deține această marcă în mod legal, conform justiției.
⇒ GSP va respecta acest lucru și va folosi denumirea Universitatea Craiova în articolele din ziar și de pe site.
Ce nu s-a schimbat:
⇒ echipa din Liga 1 nu are palmaresul istoric. Nu o spun suporterii lui FCU, Ioanițoaia, Geambașu sau Țepelin, o spune o instanță de judecată, printr-o decizie definitivă. Nici echipa lui Mititelu nu-l are. Din păcate, pare-se că zestrea legendarei Craiova Maxima a fost îngropată odată cu echipa dezafiliată în 2011 și falimentată în 2013. E dureros și nedrept. Dar istoria neglijată, istoria prinsă între facțiuni, istoria lăsată de izbeliște de elita sportivă și de afaceri a unui întreg oraș ajunge să se răzbune.
⇒ ne păstrăm în continuare libertatea de a numi echipa nu doar Universitatea sau U Craiova, ci și CS Universitatea sau CSU. Pentru că, dincolo de marcă și emblemă, rămâne de neșters realitatea că clubul a apărut în 2013, direct în Divizia B, cu sprijin politic.
Ce ne interesează:
⇒ dintotdeauna, un singur lucru: să încercăm să fim corecți;
⇒ să relatăm nepartizan, după puterile noastre omenești. Evident, nu suntem fără de greșeală, nici vorbă de asta, căci în destule rânduri o comitem grav și merităm ironiile/criticile. Buna-credință a redacției GSP e însă o promisiune de la care nu ne abatem. Buna-credință nu e siguranța că nu greșim, ci angajamentul că nu o facem cu intenție;
⇒ ținem cont doar de interesul public și de nimic altceva
Ce nu ne interesează:
⇒ să facem pe plac cuiva (șefi de cluburi, președinți de țară, galerii) de teama că pierdem audiență, cititori, bani. Fără nicio urmă de demagogie, noi nu stăm în poziție de drepți în fața nimănui! Mulți din echipa actuală a Gazetei suntem pe aici de vreo 25 de ani, timp în care s-au schimbat sute-mii de președinți, patroni, manageri și finanțatori care se credeau Dumnezei ai fotbalului. Corupția multora dintre ei - șpăgari, hoți, habarniști, escroci etc - a fost dovedită de colegii mei și împărtășită publicului. Fără presa de sport, suporterii poate ar fi aplaudat încă mulți impostori. Iar pușcăriile ar fi fost uneori mai goale;
⇒ nu uitați rolul pe care presa sportivă l-a avut în demascarea blaturilor din fotbal! Fără nicio supărare: avem mai multe procese cu Mircea Sandu, Dumitru Dragomir sau Nicu Gheară decât a avut oricine, așa că imaginați-vă că nu vom ezita, niciodată, să spunem adevărul. Așa cum îl înțelegem noi;
⇒ nu suferim de himera de a fi apreciați în unanimitate de public. Nicăieri, presa nu e iubită unanim. Uneori, oamenii o apreciază, când se uită înapoi și realizează cât de mult a luptat pentru ei. Știm că avem o meserie ușor de criticat, pentru că slalomăm printre pasiuni ce deseori se radicalizează în hate-speech. Nu ne plângem, e OK. "Talentul și curajul oamenilor Gazetei Sporturilor alcătuiesc mândria noastră supremă", scrie pe un perete din redacție.
Ce disprețuiesc:
⇒ miorlăielile patetice și pe fitilele securistice ale șefilor clubului, hienele care se dau victime, piticii de grădină cu impresii de Gulliveri;
⇒ talibanii din conducerea Craiovei, care au injectat cu ură un oraș întreg și au stropit cu otravă fularele alb-albastre. Cât de greu ar fi fost să aleagă sinceritatea? Echipa asta ar fi devenit în timp poate mai iubită în Oltenia dacă șefii ei n-ar fi fost obsedați de a fi prezentați drept cine nu sunt, iar discursul nu s-ar fi clădit pe ură. De exemplu: "Noi suntem noua echipă a Craiovei. O conjunctură fericită pentru noi și dureroasă pentru alții, însă neprovocată de noi, ne-a adus la porțile performanței. Dar ne vom construi credibilitatea pas cu pas. Vom crește un club curat, ne vom respecta suporterii și vom încerca să ne ridicăm la înălțimea legendelor acestui oraș. Și vom fi recunoscători peste ani dacă oamenii ne vor considera demni de a fi continuatorii legendarei Craiova Maxima".
Ce respect:
⇒ pofta de fotbal a Olteniei. De la Balș la Calafat și de la Severin la Tg. Jiu, oamenii au suferit să se vadă orfani de fotbal. Mulți au rămas să-și apere rămășițele pulverizate prin divizia județeană, și mai mulți au adoptat noua echipă. Nu e nimic greșit în a susține o echipă tânără și nici în a o considera continuatoarea virtuală a unei legende. La fel cum e de apreciat și rezistența celor care au rămas antisistem;
⇒ faptul că stadionul se umple grație și unui departament de marketing cu inițiative, prestație și performanțe de Occident - de departe cel mai bun din fotbalul românesc, un model pentru orice alt club;
⇒ alegerea acelor olteni care au dat legitimitate noii echipe, susținând-o ca pe Știința dintotdeauna. E dreptul lor să țină cu cine simt că le e mai aproape de suflet. Dincolo de procese pe mărci și războaie grafologice, oamenii vor fotbal bun, vor idoli, vor tribune gălăgioase, vor meciuri de povestit. Și le-au găsit pe noul "Central". Dar povestea noii echipe a Craiovei nu o scriu nici Mihai Rotaru-ForzaSteaua, nici Marcel Popescu-Șefu'-era-să-aveți-o-scamă. Istoria e scrisă de jucători și de suporterii admirabili în dragostea lor pentru fotbal. Ceilalți profitori sau agitatori, pe loc repaus!
{{text}}