Romeo Pașcu, 75 de ani, fost conducător la Bistrița, Baia Mare, FC Bihor, FCM Brașov, Astra și Petrolul și unul dintre numele grele din vechea ”Cooperativă”, reconstituie într-un interviu exclusiv acordat GSP momente tumultoase din viața lui și din fotbal.
Nea Romică, așa cum e cunoscut în lumea fotbalului, istorisește în premieră amănunte despre legăturile sale acoperite cu serviciile secrete din România.
- Au existat numeroase speculații de-a lungul anilor că ați lucrat și ca ofițer de informații. Confirmați?
- Nu e momentul să fac declarații publice. E mai bine așa. Dar n-am fost nici informator, n-am avut nici angajament. Cunosc însă această muncă. Am fost pregătit în acest sens și doar mi-am servit patria în paralel cu fotbalul. N-am făcut niciun rău nimănui.
- Activați mult pe linia extrasportivă?
- Când mai mergeam la meciuri prin Ungaria, Polonia, Cehoslovacia sau Occident, în special Austria, mai duceam mesaje, mai participam la anumite întâlniri în afara ariei fotbalistice, beam un whisky bun. Primeam și bani la nevoie. Când eram vicepreședinte la Baia Mare, aveam o Volgă de serviciu cu care mă deplasam. Inspector-șef la Securitate era acolo unul dintre mentorii mei, colonelul Gheorghe Goran, care a avut și un frate fotbalist la Brașov. Omul a devenit mare apoi la București după fuga lui Pacepa din 1978, eveniment care a schimbat și destinul meu.
"Trebuia să fiu trimis la Ambasada de la Budapesta"
- În ce sens?
- În '78, aveam deja în spate o pregătire și calificare pentru munca operativă. Urmasem cursuri speciale și l-am cunoscut pe unul dintre șefii Direcției de Informații Externe. El mi-a zis: "Băi Pașcule, ești prezentabil, te duce mintea, ai calități care te recomandă pentru activitatea externă. Te descurci, vorbești bine și-n ungurește, și-n rusește, o rupi și pe franțuzește, aș vrea să te trimit să lucrezi la Ambasada de la Budapesta sau în altă parte". Din păcate, în primăvară l-au curățat și l-au trimis la Ministerul Turismului, iar în loc să-l avanseze pe adjunctul Ion Mihai Pacepa, ceea ce mă avantaja și pe mine, au numit în fruntea DIE un personaj tulbure, Nicolae Pleșiță, avansat după un scurt mandat al generalului Alexandru Dănescu, un om deosebit, care mă aprecia. În iulie '78, Pacepa a fugit, s-a schimbat raportul de forțe în România, iar destinul meu a apucat-o brusc pe alt traseu.
Interviul integral poate fi citit în ediția tipărită de marți, în zori la chioșcuri, și în cea digitală, începând cu ora 06:30!
{{text}}