VIDEO+FOTO Viorica Viscopoleanu la 80 de ani » Cum i-au marcat viața campioanei olimpice din Mexic 1968 anii grei ai războiului și pierderea timpurie a părinților

Viorica Viscopoleanu, fostă săritoare în lungime, care în 1968 a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la Jocurile Olimpice, a devenit în această săptămână octogenară.

Într-o perioadă în care sportul românesc e în suferință, amintirile alb-negru din alte vremuri capătă culoare. Una dintre acestea este succesul imens al Vioricăi Viscopoleanu de la Mexico City, când românca a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, realizând un record mondial. Pe 8 august 2019, eroina de atunci a împlinit 80 de ani.  

Păpușa de cârpă și farfuria de pâmânt 

„S-a născut la 8 august 1939 în ținuturile de basm ale Bucovinei, dar fetița aceea firavă n-avut nici când și nici cum să-și petreacă clipele de copilărie prin poieni scăldate de soare. Anii grei ai războiului și pierderea timpurie a părinților au obligat-o să vină la București, lângă bunicii care aveau să-i fie mamă și tată, crescând-o cu blândețe și bunătate, dar în sărăcia și nevoile acelor vremuri. O păpușă de cârpă, o casă rece, scuturată din temelii de suflul  bombardamentelor, o străduță întunecoasă și o farfurie de pământ - mereu aceeași - sunt amintirile din copilările ale Vioricăi”, a scris Horia Alexandrescu, în cartea „Aur olimpic românesc”, despre primii ani de viață ai celei care avea să devină campioană olimpică. 

Descoperirea care i-a adus fericirea  

S-a întâlnit cu sportul la școală, la orele de educație fizică, apoi orientarea sa spre săritura în lungime s-a petrecut din întâmplare, sub ochii unui om antrenat să vadă talentul, Ion Vintilă. Dintr-o joacă, ea, care până atunci participase doar la curse de alergare, s-a încumetat la o săritură sub ochii antrenorului și de atunci, de la 17 ani, viața i s-a schimbat. Doi ani mai târziu avea să-l întâlnească pentru prima oară, într-un cantonament  la Mamaia-sat, pe viitorul său soț, pe săritorul de triplu Octavian Viscopoleanu. 

Prima competiție internațională a fost  Balcaniada, desfășurată la Sofia în 1957, unde a ocupat poziția a treia, cu 5,54 m. În 1960 ajunge la 5,80 m, în 1961 la 5,91 m, în 1962 la 6,21 m, iar în 1963  la 6,44 m. Pe Stadionul Republicii din București sare la 6,46 m înainte de JO de la Tokyo, la doar 16 cm de recordul mondial. La JO a ajuns la 6,50 m, dar arbitrii i-au considerat săritura depășită și a încheiat pe locul 5.  

Din prima încercare 

O dezamăgire care a făcut-o să treacă de la Rapid la Steaua, sub îndrumarea lui Ioan Soter, cu care își propune în patru ani să ajungă la 6,80 m, recordul mondial. În toată această perioadă a trecut peste accidentări, momente grele, dezamăgiri și iat-o în ziua de 14 octombrie 1968, atunci când Viorica Viscopoleanu s-a prezentat la startul finalei. Și a făcut-o, parcă era un blestem!, șchiopătând, cu piciorul drept prins în genunchieră. 



La prima încercare însă, românca pe atunci în vârstă de 29 de ani a prins zborul ideal. După bătaia pe prag, s-a înălțat sus, sus, parcă nu mai voia să coboare. Silueta firavă s-a extras apoi din norul de nisip, iar peste câteva momente tabela electronică a afișat cifrele uluitoare: 6,82. 6 metri și 82 de centimetri, adică un nou record mondial. O performanță care avea să rămână în picioare până la capătul concursului, aducându-i Vioricăi titlul olimpic. 

Sănătatea, cea mai mare dorință 

„Nu știu nici eu exact cum să explic”, povestea apoi învingătoarea în cartea „Olimpiada mexicană” a lui Ilie Goga și Emanuel Valeriu. „M-am accidentat la un antrenament dinainte și am avut oarecare emoții pentru concurs. Stabilisem cu antrenorul Ioan Soter să fac prima săritură foarte sigur, iar cea de-a doua urma să fie pentru rezultat. Mergând însă decisă din prima și nu foarte preocupată de performanța în sine, am realizat tocmai atunci cel mai bun rezultat”.  

Apoi, cariera ei a continuat încă șapte ani. A participat și la JO de la Munchen, dar a ocupat locul 7, iar în 1975, chiar pe 8 august, și-a încheiat cariera pe Stadionul Republicii. Au urmat ani în care i-a ghidat pe alții spre performanțe din postura de antrenoare și în care a devenit mama unui băiat, Ciprian, și a unei fete, Gabriela, iar acum trăiește cu optimism fiecare zi. Ce-și poate dori la 80 de ani? 



„Să fie copiii sănătoși și nepoții la fel”, a spus Viorica Viscopoleanu într-un interviu pentru Steaua TV. Amintirile sunt pentru cei care vor să le asculte.  

2 titluri olimpiceare România la săritura în lungime, grație Vioricăi Viscopoleanu (1968) și Anișoarei Cușmir (1984)

7,52 meste recordul mondial la săritura în lungime, unul care datează din 1988 și aparține rusoaicei Galina Chistiakova

6,82 meste baremul pentru calificarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020, unde România are deja două reprezentante calificate în această probă, pe Alina Rotaru și pe Florentina Iușco

6,82 m este baremul pentru calificarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020, unde România are deja două reprezentante calificate în această probă, pe Alina Rotaru și pe Florentina Iușco  

Cei mai în vârstă campioni olimpici ai României