Revenirea lui Antonio Conte în fotbalul italian a picurat un strop de entuziasm printre fanii lui Inter, un strop de preocupare printre fanii lui Juventus și a crescut orizontul de așteptare și interes pentru Serie A.
Conte era și este văzut drept ”omul surpriză”, căci puțini se așteptau la succesul din primul său an la Juventus, suficient de puțini vedeau posibilă o revigorare a ”naționalei” Italiei sub comanda sa și extrem de puțini se gândeau că va câștiga titlul cu Chelsea, tot în primul an, într-o competiție cu Guardiola, Klopp, Mourinho, Pochettino ori Wenger.
Începutul cu Inter a fost bun spre foarte bun, cu victorii pe linie în campionat și o micuță sincopă cu Slavia. Chit că startul de sezon a adus Interului, poate cu excepția lui Lazio, doar adversari abordabili. Așa că în calendar erau marcate cu roșu primele zile ale lui octombrie, cu examenele numite Barcelona și Inter.
Examene pe care Inter nu le-a trecut, dar nici nu cred că le-a picat, într-un fel gruparea ”nerazzurra” e trimisă spre reexaminare.
Barcelona și Juventus în 4 zile înseamnă nu mult, ci foarte mult. Efortul din Champions League, fizic și mental, dar și dezamăgirea acelui eșec au trimis către Milano o factură pe care Inter a plătit-o duminică.
Juventus a câștigat pentru că e echipa mai bună, pentru că are fotbaliști mai buni, pentru că are încredere, în vreme ce Inter are entuziasm, și pentru că are un antrenor care începe să-și impună stilul.
Vezi golul de 2-1 și succesiunea de pase, un fotbal de tip Sarri pe care Cristiano, Pjanic și ceilalți încă nu l-au deprins în totalitate, dar aprofundează pe zi ce trece.
Apropo de Sarri, dar și de Barcelona. Antrenorul lui Juve a văzut meciul Interului de pe ”Camp Nou”. Pesemne că și-a notat în vreun carnețel câte probleme i-a creat lui Conte introducerea lui Arturo Vidal. Și a procedat la fel, alegându-l însă pe Bernardeschi să joace acel rol.
Mai apoi l-a ales pe Dybala pentru primul ”11”, iar la final l-a ales pe Higuain să dea lovitura. I-au ieșit mutările lui Sarri, i-a ieșit și schimbarea cu Emre Can, atunci când a sesizat că au apărut probleme cu Cristiano, Dybala și Higuain împreună pe teren.
Lui Conte nu prea i-au ieșit, dintr-un motiv simplu, banca lui de rezerve e departe de cea a lui Juve. Când s-a rupt Sensi (după Sassuolo, e greu să joci în 4 zile cu Barca și Juve), iar apoi, când s-a rupt Godin, Conte a privit spre bancă și apoi a privit în gol. Sesizând diferențele. Conte e condamnat să lupte până la capăt, iar atuul Interului e seriozitatea lui.
O mențiune specială cred că merită Cristiano. Mulți spun că e cel mai bun meci al lui Juve. Paradoxal, fără să dea gol, ceea ce e un pic anormal în contextul prestațiilor sale din ultimii 10 ani. A fost însă un Cristiano generos, dispus la efort, solidar, asociativ, generator de spații și situații pentru colegi (vezi din nou golul de 2-1). Acel lider de echipă a cărui greutate se simte.
LIVERPOOL, 8 DIN 8 ȘI LA 8 PUNCTE
În Premier League, Liverpool merge ceas, cumva în siajul finalului de sezon 2018-2019. Are 8 puncte avans față de un City care s-a împiedicat din nou și drumul spre titlul atât de așteptat pare a fi creionat.
Pare, căci ”cormoranii” au mai circulat pe autostrăzi de tipul ăsta, dar s-au rătăcit. Două lucruri cred că-s limpezi. Dacă există vreo echipă capabilă se refacă un asemenea handicap, aceasta e City. Și dacă există vreo echipă capabilă să piardă campionatul într-un asemenea context, aceasta e Liverpool.
S-A ÎNTORS MESSI!
Duminică seară, la concurență cu ”Derby d'Italia”, s-a jucat Barcelona-Sevilla. Din care extragem o singură idee: Messi s-a întors. E ”back in business”. Iar primul care își exprima bucuria e Suarez.
{{text}}