7 scurte - rezumatul rapid al celor mai interesante subiecte recente remarcate de Cătălin Țepelin, redactorul șef al Gazetei Sporturilor.
1. România - Norvegia e meciul unei generații. Un eșec ar însemna poate capăt de drum fără vreo performanță majoră pentru fotbaliști importanți ca Tătărușanu, Chiricheș, Dr. Grigore, Deac, Keșeru. Iar pentru Contra ar fi distanța dintre „Antrenorul anului” și „Șomer fără perspective”. Nu prea avem motive de optimism înaintea dublei cu Norvegia și Suedia, dar le ținem alor noștri pumnii cu toată puterea. Și ne punem speranțele în ăia mici care vin din urmă.
2. De fapt, succesul U21 e marea problemă a „naționalei” lui Contra. Astă-vară am văzut că se poate. Dacă ești bun, dedicat, curajos și inspirat, se poate! Poți, Cosmine? Nu mai țin scuzele patetice cu „am avut o grupă infernală”, nu mai merge la nesfârșit cu alibiuri. Avem în față cel mai ofertant final de campanie: două meciuri acasă cu contracandidatele. Bați și te califici, ce poate fi mai simplu? Sigur, mai simplu e să te victimizezi, dar asta nici nu îți prelungește contractul, nici nu îți câștigă respectul tribunei.
3. Selecționerul se simte vânat. Mda, nu e ca și cum am descoperit vreo nouă Americă. Toți antrenorii „naționalei” din ultimii 20 de ani s-au plâns că nu sunt sprijiniți de presă. Ce uită ei e că datoria lor e să construiască „naționale” calificabile - și nu prea o fac -, iar a noastră să fim onești cu cititorii și să scriem adevărul, nu să susținem un antrenor sau altul. Deocamdată, adevărul e că nimeni nu vede vreo „națională” puternică, născută din genialitatea lui Contra, și o presă care ignoră succesul ce ne bate la ușă. Ce ar fi ca selecționerul să nu se mai smiorcăie, ci să ducă echipa la Euro?
4. Și ca să încheiem subiectul „dujmanilor care se bucură de răul naționalei”: ziariștii ar fi printre cei mai fericiți români în cazul unei calificări. România la Euro 2020 ar însemna un câștig fantastic pentru toți cei din media de sport, de la CEO la reporteri. Televiziunile, site-urile, ziarele, radiourile, toate vor avea audiență mai mare, „marfă” mai bună, public mai implicat, publicitate mai multă, bugete mai mari. Nici măcar un gram de logică în sprijinul celor care visează o presă în extaz la ratarea calificării.
5. Apropo de logică: Justin Ștefan, altfel un tip inteligent și calculat, și-a început campania electorală cu o bâtă-n baltă. Cum poate un oficial al LPF să ridice piatra când conduce o organizație amorfă ce nu mișcă un deget pentru unicul produs din portofoliu (Liga 1) și doar rupe foile din calendar ca din 5 în 5 ani să întindă mâna spre televiziuni? Ce face Liga pentru cluburile din prima divizie, pentru spectatori, pentru fotbal, în general? Că nu se vede nimic, zău!
6. Sunt într-un dezacord colegial, dar ferm, cu Radu Paraschivescu („cum poți tu, Federație, să-i transformi pe copii în public de conjunctură pentru o echipă de umplutură?” - link). Găsesc chiar lăudabile organizarea și efortul FRF de a popula tribunele cu mii și mii de suporteri Under 14. Măcar nu vom auzi niciun „haida, haida” ciocnindu-se de betonul sec al Arenei. Și golurile alor noștri, pe care le visăm aievea, nu vor fi răcnete stinghere într-un oval cu ecou de prăpastie, ci un concert închegat de glasuri subțiri.
7. Să ne rugăm, așadar, împreună pentru inspirația lui Contra, că puține meciuri decisive se câștigă fără harul unui antrenor! Până atunci, bucuria noastră, a celor care nu avem răspunderea lui Cosmin, e să ne jucăm între noi cu formule preferate. Eu aș zice Tătărușanu - Benzar, Nedelcearu, Ad. Rus, Toșca - Anton, Nistor - Deac, Stanciu, Fl. Coman - Pușcaș. Cu Mitriță, Ianis Hagi și Keșeru pentru un forcing, la nevoie, în repriza a doua. Sau cu Răzvan Marin și Bordeianu dacă va trebui să apărăm ceva. Voi cum credeți că ar trebui să arate echipa?
{{text}}