Vedeta Petrolului, Younes Hamza (33 de ani), foarte apreciat la Ploiești, a depănat amintiri și a oferit o lecție de optimism românilor, după ce a făcut promisiuni suporterilor „lupilor galbeni”.
Younes Hamza s-a întors la 33 de ani la Ploiești, la Petrolul. L-au tras înapoi familia, soția sa, Raluca, fiind româncă, prahoveancă, dar și promisiunile făcute suporterilor care l-au apreciat pentru ceea ce a dovedit în primul mandat în galben-albastru.
Tunisianul a făcut parte din echipa redutabilă a „găzarilor”, câștigătoare de Cupa României în 2013, când noaptea a fost transformată în zi la Ploiești de sutele de torțe ce-au celebrat victoria Petrolului. Hamza este una dintre piesele de rezistență ale trupei lui Flavius Stoican, una dintre speranțele fanilor că vor revedea în 2020 echipa în Liga 1.
Deja s-a simțit prezența lui la echipa care a început remontada în divizia secundă: a oferit un „assist” la autogolul lui Oiță cu Pandurii Tg. Jiu (1-0), după ce a marcat unicul gol al victoriei din 16-imile Cupei României cu Industria Galda (1-0), de la sosirea lui Petrolul s-a apropiat de top.
- Younes, de ce ai ales să te întorci în România, la Petrolul Ploiești? Mai ales că sezonul trecut ai marcat de 9 ori în 24 de meciuri pentru Aris Salonic în prima ligă elenă.
- Așa am considerat eu oportun. Mai aveam un an de contract la Aris Salonic, dar îmi lipsea acel ceva pe care l-am avut la Petrolul Ploiești, între 2012 și 2014.
- Dar lucrurile și vremurile s-au cam schimbat.
- Eu cred că și acum avem echipă bună, cu 2-3 transferuri tari în decembrie-ianuarie putem să facem un lot mai puternic și să creștem, astfel încât să reușim promovarea. Avem posibilități mari să ajungem în Liga 1. Am preferat să mă întorc acasă, la Ploiești, unde e familia mea. Am fost atâția ani plecat, departe de toți cei care mă împlinesc. Voiam să fiu cu ei, am simțit că e momentul. Și m-am ținut de cuvânt, fiindcă le-am promis fanilor că mă voi întoarce.
„Cu Răzvan Lucescu, nu amestec lucrurile”
- Nu ai încercat să obții un contract foarte avantajos în Arabia Saudită, alături de nașul de cununie, Răzvan Lucescu, la Al Hilal?
- El are lotul foarte puternic. Eu niciodată n-am sunat să mă propun. Cu el am cu o totul altfel de relație, de familie, de prietenie, nu facem un mix periculos. Munca e muncă.
- Culmea e că anul trecut, când el a făcut minuni la PAOK Salonic și a luat eventul, tu ai fost printre cei mai buni jucători ai lui Aris Salonic, marea rivală locală. Cum a fost?
- Toată lumea știe ce nebunie se creează între cele două grupări, în contextul conflictelor din fotbal. Dar e și o atmosferă frumoasă. Fiecare și-a văzut de echipa lui. Am aplaudat momentele speciale ale lui Răzvan, făcându-mi treaba pentru clubul meu.
„Se putea lua titlul la Ploiești”
- Poți face o comparație între fanii lui Aris și cei ai Petrolului?
- E greu, fiindcă nu sunt aceleași coordonate, țări, trăiri, stadioane, suporteri diferiți. Eu țin minte de când am fost prima dată la Petrolul, iar arena era mereu plină, peste 10.000 de oameni în tribune, echipa fiind în topul României.
- Ar fi putut câștiga „lupii” titlul, după Cupa din 2013?
- Cu siguranță. Am făcut rezultate bune și-n Europa, eram sus în clasament, printre cele mai bune formații din România, iar lumea din țară lăuda jocul nostru, nu doar ploieștenii. Oamenii erau impresionați de ceea ce vedeau la noi. Cred că putem reinventa clubul.
„Mi-au zis că am talent și m-am întors la fotbal”
- Cine era idolul tău în copilărie?
- Pfff, aveam mulți... Raul Gonzalez, Ronaldo brazilianul, Zidane, Ibrahimovici. De la fiecare am luat câte puțin și am adaptat la stilul meu.
- Ce visai să fii când erai mic?
- Fiecare are visurile lui. Fotbalul a fost visul tatălui meu, el a dorit să fac asta, de la 5-6 ani, fiindcă el era în fenomen și a crezut mereu că pot deveni cineva. M-a împins să fac fotbal, o singură dată am vrut să ies din acest tipar și m-am apucat de kung fu.
- Și s-a prins ceva de tine?
- A fost mai degrabă amuzament. M-am întors la fotbal, fiindcă toată lumea care venea la noi acasă, la Monastir, antrenori, oficiali, părinți, toți îmi ziceau să revin fiindcă am talent și nu am voie să-mi irosesc șansa. Au avut dreptate. Nu deveneam eu Bruce Lee.
Ar fi vrut să facă tenis
- Ce serviciu ți-ar fi plăcut să ai dacă nu exista fotbalul?
- Sigur tot în sport, dar nu într-unul de echipă. Tenis, de exemplu. Să fiu eu singur, să decid totul pentru mine. Într-o echipă, trebuie să urmezi multe chestii și depinzi de multe și de mulți oameni.
- Care a fost cel mai bun sfat al părinților de care te-ai ținut?
- Să fiu concentrat pe ceea ce fac, pe fotbal, fiindcă am talent. De școală m-am ținut cât să o parcurg. Îmi plăceau limba franceză, științele exacte, uram istoria. (râde) Mă enerva să învăț date și ani care mi se păreau aiurea. OK, evenimentele majore ale lumii e în regulă să știi când s-au întâmplat, dar erau prea multe războaie, prea multe detalii.
„Ai voștri ajută străinii”
- Ce-ți place cel mai mult în România, la Ploiești, de exemplu?
- Fotbalul. Știu că Ploieștiul nu e un oraș mare, dar îmi place cum oamenii de aici iubesc Petrolul. Au o pasiune deosebită. M-a impresionat de la început stadionul, apoi acustica.
- Oamenii cum ți se par?
- Ajută pe cei străini de oraș, de țară, sunt cumsecade.
- Ceva ce nu-ți place?
- Văd că și traficul din Ploiești a ajuns ca-n București, a devenit un mic București. Nu e litoral la Ploiești, ar fi fost frumos. Dar sunt munții aproape.
- Ce-ai văzut din România?
- Brașov, Sinaia, Constanța, Mamaia. Locul meu preferat de la voi este Brașov. Oraș frumos, relaxare, aer curat, mai greu e să ajungi acolo cu mașina.
Înfricoșat de România, până în prima zi cu soare
- Cum a fost când ai venit prima dată în România, în ianuarie 2012?
- Era prima mea experiență în Europa, veneam din Tunisia, habar n-aveam unde e și ce e în România. N-am vrut să plec din țara mea, aveam contract bun acolo, doar că a venit revoluția în Tunisia, fotbalul a fost blocat un an, așa că am decis să vin pe continentul vostru. Toți aveau o idee greșită și negativă despre România. Și eu, la început, eram temător. Am ajuns seara, ningea, nu mai văzusem în viața mea așa ceva, clădirile toate mi se părea vechi, m-am gândit: „Unde am venit?!”. Dar când am văzut Ploieștiul ziua, cu soare, am fost și la București, și la Snagov, mi-am revenit și treptat m-am îndrăgostit de aceste locuri.
- Cum te adaptezi la frig?
- Nu prea bine, nu-l aștept. La început îmi puneam pungi de plastic în picioare, să-mi țină mai mult cald. Și-n Bulgaria, și-n Turcia am prins ninsoare, acum este OK, deși nu-mi place. Singura dată când mi-a plăcut a fost când am făcut un om de zăpadă cu soția și cu fetița noastră de doi ani și jumătate.
Lecție din partea tunisianului
- Îți iei cetățenia română?
- Încă n-am luat-o, o să văd, nu e nicio grabă. Eu sunt 50 la sută român, mă simt român! Familia mea e aici, ne simțim bine, o luăm pas cu pas. Ne creștem fetița cât se poate de sănătos, de frumos, apoi, când ea va crește, o vom lăsa să aleagă. Nu știu la ce este bună, acum se joacă, colorează, cântă la pian, mai bate mingea.
- Este o țară bună să crești un copil? Te întreb pentru că sunt și păreri contra.
- Eu zic că este bună, de ce să nu fie?! Părinții voștri și voi unde ați crescut? Văd doctori buni aici, mulți profesioniști în multe domenii. Eu zic că viitorul arată bine, oricum România, Ploieștiul, arată mai bine ca-n 2012-2013. Ar trebui să aveți încredere unii în ceilalți și să creșteți împreună. E o țară bună.
- Mâncarea românească. Te împaci cu ea?
- Ohoho, cum să nu! Mămăligă, sarmale, pastramă, tot tacâmul. Gust din toate.
„N-a fost o decizie ușoară să mă întorc, însă vreau să ajut jucătorii Petrolului pe teren și-n afara lui să creeze simbioza pentru o echipă redutabilă”
„În Iran mi-a fost un pic cam greu, un alt stil de viață, chiar și eu, ca bărbat, deși musulman, nu aveam voie să merg în pantaloni scurți. Am apreciat cultura, ospitalitatea, mâncarea, problema a fost că n-am fost plătit câteva luni și-am plecat”
„Am jucat în Bulgaria în orașe mici, dar aproape de România, a fost OK. Acolo, m-a interesat doar fotbalul, oricum nu aveai altceva de făcut. Am avut condiții foarte bune la Botev Plovdiv și Ludogoreț”
„Salonic este un loc minunat, dar oamenii sunt nebuni, nebuni după fotbal, fiindcă se bat între ei, au asta în sânge. Pentru noi, ca jucători, nu era periculos”
„Ar fi bine pentru fotbalul românesc ca Petrolul să promoveze. O luăm pas cu pas și cred că dacă vom ajunge iar în prima ligă, vom fi o echipă importantă”
„Îmi place mult Liverpool, în acest moment. Mane și Salah sunt foarte buni fotbaliști, cred că pot lua din nou Champions League”
„Cred că nivelul fotbalului românesc în prima ligă este mai scăzut decât acum 5-7 ani. Atunci erau mai multe echipe tari care puteau să se confrunte cu cei din Europa”
Younes Hamza
38 de goluria reușit Hamza în tricoul Petrolului în 67 de meciuri. Plus 7 assist-uri
12 echipea strâns Younes în cariera sa: US Monastir, Sfaxien, ES Sahel, Petrolul Ploiești, Botev Plovdiv, Ludogoreț, Tractor (Iran), Chiajna, Xanthi, Erzurumspor, Al Ahli și Aris Salonic
11 selecțiia strâns atacantul în prima națională a Tunisiei
6este poziția ocupată acum de Petrolul Ploiești, cu 18 puncte, 7 mai puțin decât liderul Turris
{{text}}