Gabriel Hristache, antrenorul de 46 de ani, care a descoperit-o pe Bianca Andreescu spune că nu mai ține legătura cu superstarul canadian, dar e convins că Bibi va fi mai bună decât Simona Halep.
Un cartier de case noi unite de ulițe neasfaltate în Ștefănești, lângă Pitești. Un teren împrejmuit cu gard, o barcă verde, prinsă de un automobil de culoare aurie.
O rulotă, ceva ca-n filmele americane din anii '80-'90, din aceea în care poți locui, adică are pat, bucătărie, toaletă, undeva la 7-8 metri pătrați.
Un mic garaj unde se racordează rachete, semn că avem de-a face cu gospodăria unui antrenor de tenis, pescuitul rămâne doar hobby-ul.
Acesta e micul univers de acasă al lui Gabriel Hristache. Dacă opinia publică nu este familiarizată cu numele bărbatului de 46 de ani, eroul unui reportaj ce stă să apără la CBS Canada, el este primul antrenor al Biancăi Andreescu, noua senzație din 2019 a tenisului feminin.
Argeșeanul grizonant, care-și face cu greu răgaz de un interviu între cele 9 ore de muncă zilnică alături de copiii cărora le predă tenisul, este omul care i-a călăuzit primii pași în sport puștoaicei de 19 ani, locul 4 WTA, canadianca ale cărei origini sunt românești, oltenești mai exact. Faima lui Hristache a fost și este pe plan local, până la a deveni cunoscut sub brand-ul de "primul antrenor al Biancăi Andreescu".
A învățat-o tenis vreme de doi ani și jumătate, la Pitești, după care tânăra și-a luat zborul înapoi în Canada, la 10 ani, ca urmare a "țepelor" pe care părinții ei și le-au luat în afaceri aici. Profesorul a fost sfătuit să-și facă adresă de Facebook, de Instagram, nu neapărat ca s-o felicite pe cea care a format-o, ci ca să răzbească și-n cariera sa personală. O discuție deschisă, purtată la o masă în curte, la o cafea, chiar două, că le face bine doamna ce manevrează espressorul.
- Domnule Hristache, cât de important e primul antrenor în viața unui copil talentat pentru un sport?
- Dacă primul ei antrenor îi spunea Biancăi că nu e talentată, și să se ducă la balet, ce făcea? Ea cum a plecat de la mine în Canada, la vârsta de 10 ani, le-a bătut pe cele de acolo, pe toate. Nicu, taică-su, mă ruga să vin la Toronto, că vor ăia primul ei antrenor, impresionați de ceea ce juca ea tehnic la 10 ani.
- De ce nu v-ați dus?
- De tâmpit. Îmi mergea bine atunci, la Pitești. Hai că sărim de la una la alta, dar vă întreb și eu ceva, se poate?
- Ce anume?
- Doamnelor și domnilor, i-am avut pe soții Karolyi, ce-am făcut? Le-am dat drumul să plece. I-am avut apoi pe Belu și pe Bitang. I-am aruncat. Ce e gimnastica românească acum? Tot așa cu Gațu la handbal. E foarte greu să mai ai un Mircea Lucescu sau un Hagi în fotbal și să nu-i susții, să nu-i protejezi, să nu-i folosești. Cine scoate talentele? Lipsa remunerării te face ori să pleci în străinătate, ori să treci în sistemul privat și vorba fiicei mele: "Tati, ți-a dat cineva ceva că ai format-o pe Bianca?".
- Chiar, v-a dat ceva?
- Nu. Zero. Nu i-am dat și nici n-o să-i dau vreodată vreun semnal. La fotbal, poate mai merg astfel de atenții. În afară există un sistem de recompensă pentru antrenorii care scot campioni.
- Ea v-a mai căutat de când a plecat din România?
- Nu. Ea ține legătura cu fi-miu, au crescut împreună, desenau pe ciment după ce terminau tenisul.
- Nu vă deranjează chestia asta?
- Nu. Mai țin legătura cu Maria, cu maică-sa, prin intermediul telefoanelor acestea deștepte. Eu înțeleg că Bianca e superocupată, acum e într-un sistem, asaltată de întrebări, de oameni.
„Ar fi mușcat din rachetă și din el”
- Vă mai aduceți aminte începutul?
- Bianca a venit cu maică-sa, cu Maria, la noi, în România, după ce ea s-a născut la Toronto, în Canada. Părinții ei erau stabiliți acolo de ani buni. Ea a venit la Pitești cu mami de mână, iar doamna mi-a zis că vrea să facă tenis. Acum, nu mai lucrez la baza aia sportivă. Părinții au vrut s-o crească în România, chiar să se întoarcă definitiv. Tatăl, Nicu, era bine ancorat în Canada, cu meserie ca lumea, ceva în IT, nebunii, calculatoare. Buuun, s-au întors în România, au luat vreo trei țepe la rând în niște mici afaceri, cu niște basculante, mașini, au pierdut câteva mii de dolari, apoi au realizat că n-au treabă cu ceea ce e aici. Și au fost obligați să revină în Canada.
- Cum era Bianca?
- Ea, Bianca, s-a antrenat cu fi-miu, cu Radu, care sunt de aceeași vârstă, diferență de patru luni. Ăsta al meu o bătea la tenis, iar ea, Bianca, ar fi mâncat din rachetă de nervi, l-ar fi omorât pe al meu dacă putea. Era foarte ambițioasă de mică.
Exemplul Cindy Crawford
- Inevitabil, mai ales acum, după primul duel direct, se va vorbi de ea comparativ cu Halep. De ce a pierdut la Shenzhen în fața Simonei?
- Cu Simona Halep a fost complicat. Bianca e mai puternică decât Simona ca lovituri, fizic, indiscutabil, chiar și mental aș spune. Diferența a fost făcută de dimensiunea turneului, fița fițelor în tenisul feminin, plus mediatizarea, Simona având o mai mare experiență. Uite, Federer îi bate pe toți la 40 de ani din experiență! Pe Bianca a marcat-o mingea de meci pierdută cu Simona, o chestie de detaliu.
- Și la US Open a avut o cumpănă, în finala cu Serena Williams, când multipla campioană a avut o revenire senzațională, cu publicul în spate. Dar atunci a știut să gestioneze momentul.
- Eu spun că încărcătura meciului cu Simona Halep, primul al lor direct, la prima participare a Biancăi la un asemenea eveniment, n-a avut-o cu nimeni înainte. Și a jucat și ea cu toată crema tenisului feminin... Dar a fost o mediatizare agresivă a confruntării, care a marcat-o pe Bianca. Nu cred că a fost pregătită mental pentru evenimentul de la Shenzhen, Uite, de exemplu, dacă-ți zic ție acum că mâine te întâlnești cu o fată extraordinară, tu zici: "Aaa, OK, nu e mare scofală", iar în dimineața zilei îți spun că respectiva e Cindy Crawford când era cea mai frumoasă femeie din lume... Nu mai judeci realist, te ia capul!
„Simo a avut șansa de a da peste Darren”
- Vor mai fi confruntări atât de tari?
- Nu știu dacă va fi un clasic, e diferență de 9 ani între ele. Eu vă zic o chestie: din 10 meciuri directe între ele, punându-l și pe ăsta la socoteală, scorul va fi 7-3 pentru Bianca. O spun clar. Acum, și-au luat pulsul. Dacă e să le comparăm în toate planurile, de la calități la mental, la psihic, Bianca e peste! Simona a avut șansa de a da peste Darren Cahill în viață. Uitați-vă cum se comporta cu Daniel Dobre, cum e cu Darren, că nu-și permite! Eu o iubesc pe Simona foarte tare, că e România, însă ar trebui să aibă o altă relație cu team-ul ei.
- Dar Bianca Andreescu cum este?
- Ei, a rămas și ea un pic româncă. Ar trebui să fie mai echilibrată, mai ales acolo, pe teren. Cred că e și capriciul vârstei. E foarte greu să gestionezi un succes uriaș, că ți se poate sui la cap.
- Cât contează elasticul de păr spiralat deasupra cotului drept?
- Cred că s-a vrut un trade mark, o fiță tinerească.
„Brâncuși mai e al României?”
- Câți români o plac pe Bianca Andreescu comparativ cu Simona Halep?
- Foarte puțini. Și mi se pare normal.
- De ce?
- Unii spun că prea ne-am însușit-o pe Bibi. Nu e rău că ne agățăm de succesul ei. Ea dacă rămânea în România nu cred că ar fi ajuns la nivelul acesta, poate nici nu mai era la tenis în acest moment. Personal, Bianca e și ceva al meu, 1,5 la sută să zicem. A României? Nu știu cât, ea este a Canadei. Chiar dacă părinții ei spun mereu că ei sunt români în primul rând. Ea știe puțin română, e normal, având în vedere cursul vieții ei. Auziți, Brâncuși mai e al României? Ne luăm după rădăcini sau după anii trăiți într-o țară? Dacă nu exista Simona și era un vid de performanțe, atunci românii ar fi asimilat-o pe Bianca. Bine că există Simona, care e a României.
„Nu mai e tenisul sirenelor”
- Ar trebui să mai dea jos câteva kilograme?
- Nu. Tenisul a devenit forță. Despre Serena s-a spus că are fundul cât China, dar a dominat lumea tenisului și are casa plină de trofee. Nu mai e tenisul sirenelor, gen Kournikova. Probabil, va fi obligată să mai dea jos când și dacă o vor lăsa genunchii. Așa recomandă medicii. Dacă va avea accidentări repetate, cineva s-ar putea să-i spună: "Tanti, treci la regim de manechină". Deocamdată, a câștigat cu forța aceasta fantastică.
- Credeți că va ajunge numărul 1 WTA?
- Da, clar, cât de curând posibil. Doi ani i-am dat. Mai are nevoie doar de maturitate. Îți mai iei o palmă de la Simona, așa prinzi experiență.
- O va depăși pe Halep ca performanțe?
- Din punctul meu de vedere, a depășit-o deja. Ce era românca la 18-19 ani? Ce este Bianca? Dacă nu se alege cu vreo accidentare gravă, are mai mult timp fizic să obțină trofee.
- Credeți că există riscul să i se urce succesul la cap?
- Te afectează într-un fel. Cred, totuși, că va depăși momentul. Oricum, greul pentru ea începe din prima zi a anului 2020, va trebui să-și apere agoniseala din 2019, punctele, faima. E ușor să urci, greu e să te menții. În tenis, la bărbați, de exemplu, primii 20 sunt top class, dar câștigă numai Nadal, Federer și Djokovici. Diferența e făcută de mentalitate. Și la fete, la fel, psihicul va face diferența.
- „Taică-su m-a întrebat de la început: «Be honest, are șansă să ajungă cineva?». «Domne, ea are calități, dar nu sunt Dumnezeu să văd în viitor», i-am replicat. Doar i-am încurajat, le-am transmis dragostea de tenis. Apoi, a construit sistemul canadian cu 250.000 de euro pe an”
- „Tenisul Simonei e pe ducă, acum totul e forță. N-ați văzut că fetele dau în minge ca bărbații?! Acum, să vedem dacă generația nouă de fete va avea continuitatea Simonei în performanță, românca a stat mulți ani sus, în topul cel mai tare”
- „Bianca se schimba mental când era pe teren, de mică. Era concentrată doar la tenis. Păstrând proporțiile, cum era Lăcătuș la fotbal, o «fiară» pe teren, apoi un alt om după ce ieșea de pe gazon”
- „Zona de confort a Simonei e la 2-3 metri în spatele liniei de fund, a Biancăi undeva în interior, e agresivă. Simona, știind chestia asta, a scos-o din acea zonă, i-a luat jucăria. Oricum, a fost un meci tare mișto”
- „Nu trebuie să fie ranchiună între fanii Simonei și cei ai Biancăi. E loc pentru toată lumea, important e să luăm ceea ce fac ele foarte bine, la nivel înalt în tenisul feminin”
3 turnee importantea cucerit Andreescu în 2019, toate pe pământ nord-american: Indian Wells, Rogers Cup si US Open
„Bianca a încercat multe sporturi, dar tenisul i-a plăcut cel mai mult. Primul antrenor i-a fost Gabriel Hristache, la Pitești. Gabi este un antrenor foarte bun şi Bianca l-a îndrăgit mult”
Maria Andreescu, mama Biancăi
„Am cheltuit trei case ca să-mi țin copiii la tenis”
Povestea nespusă până acum din spatele primului profesor al Biancăi Andreescu: a ajuns să trăiască la 46 de ani într-o rulotă ca să finanțeze visele puștilor săi în tenisul de performanță.
Există și o poveste, de toamnă rece, lipsită de confort, în ceea ce-l privește pe Gabriel Hristache. Prin mâna sa au trecut și alți campioni naționali la tenis, nu doar superstarul mondial Bianca Andreescu. Dar omul a ajuns să locuiască practic în rulota aceea la 46 de ani. Serios! O fi ea interesantă pentru o expediție, pentru un concediu, însă rămâne un spațiu îngust pentru un individ. Cum s-a ajuns la aceasta?
O poveste adevărată despre viață, despre lumea tenisului în general, pentru părinții ce cred că pot crea peste noapte campioni la tenis care să câștige instant premiile de sute de mii, de milioane de dolari.
„Tati, eu sunt bun, ai încredere în mine!”
Hristache a avut momente delicate din cauza tenisului, de aceea a și divorțat de soție. Ca să-și țină copiii la tenis, pe Maria, 14 ani, și pe Radu, 19 ani, a vândut și o parte din proprietăți, iar acum s-a mutat la rulotă după 4 ani de stat în chirie.
„Mă chinui cu fi-miu să-l țin «în viață» în tenis. E campion național. Nu vreau să aibă nimeni discuțiile noastre, îi spun că nu mai am bani să-l țin în tenis, iar el îmi replică: «Tati, dar eu sunt bun, ai încredere în mine!».
Radu a început să câștige turnee, am văzut că e bun, de aceea am continuat. Am pus pe hârtie: trei case am investit în tenis. Până aduci un sportiv la performanță, cheltui peste 300.000 de dolari, ca să ajungi apoi să câștigi banii ăia mulți, când ajungi în top. Eu am cheltuit trei case cu ai mei!
Citiți ce spunea Maria Andreescu, mama Biancăi, într-un interviu: fără 250.000 de dolari pe an, de investit, nu realizezi nimic la 18 ani! Aaa, când ajungi să fii în top, vin toate, dar la «grădiniță», la «gimnaziu», cine te ajută? Acum, în paralel, strâng bani ca să-l trimit pe Radu în America, la o academie”, s-a confesat profesorul.
Când stai și calculezi
„De aceea am ajuns la 46 de ani să trăiesc într-o rulotă, fiindcă am băgat mai mulți bani decât am câștigat. M-am chinuit și mă chinui să găsesc sponsori. E tare greu. L-am făcut pe Radu campion național la 16 ani, fără să mă susțină nimeni cu un leu, federație de tenis sau primărie locală. La 16-18 ani, fără un buget de 10.000 de dolari pe lună, și ăsta strâns de gât, nu mai poți să faci nimic pentru marea performanță.
La vârsta lui, Radu ar trebui să joace în fiecare week-end câte un turneu de 15.000 de dolari, în lume. Un turneu ține vreo 4-5 zile, antrenament, transport, cazare. Patru turnee pe lună te duc de la 8.000 de dolari în sus. Apoi, vin consumabilele, racordaje, rachete, mingi.
Legea sponsorizării e prost făcută, iar dacă găsești un om dispus să te ajute, îi e frică să nu-i vină DNA-ul pe cap să-l acuze aiurea de tot felul de tâmpenii”, a mai explicat argeșeanul.
"Cum să predai tenis, dacă ai făcut haltere?"
Hristache a ridicat și problema antrenorului român de tenis, cel ce formează talentele.
„Dacă Bianca nimerea un antrenor dintre cei care apar ca ciupercile după ploaie, nu știu unde ar fi fost. Acum, în România, sunt și antrenori care predau tenis, deși ei au făcut haltere în școală!
Nu mă dau eu mare și tare, însă dacă apuci să joci doi ani strâmb, cu o tehnică incorectă, nu mai poți corecta. Eu predau tenis de la 22 de ani, acum am 46 de ani. Mi-au venit părinți potenți financiar, mi-au zis că-mi dau nu știu câte mii de euro pe lună, să le repar copilul că n-a avut profesor bun la start, în tenis. Le-am zis: «Nu garantez nimic». Dacă nu faci bine temelia unei case, se surpă pe tine dacă se strică ceva în neregulă la etajul doi.
Eu am 14 copii campioni la nivel național, dar nu știe lumea. De ce? Nu mă laud pe Facebook, pe Instagram, mi-am făcut conturile astea de curând, de rușine, că-mi zicea lumea că doar așa pot să-mi fac reclamă”.
„Părinții pleacă pe fentă”
Viitor de aur în tenisul românesc? Nu prea spre deloc, crede piteșteanul:
"E o capcană mare. Știi care? Eu nu predau decât oră individuală cu un copil. Iar părinții pleacă pe fentă. Nu poți face performanță la grupă. Ăsta e mercenariat, faci bani din tenis, nu performanță. Grupă presupune 10 copii, te costă 20 de lei ora de persoană, antrenorul ia 200 de lei pe ora aia. Tête-à-tête se lucrează 6 minute cu un copil! Atât. Dai două mingi cu unul, ceilalți 9 stau la coadă. Asta e instruire? OK, poate sunt eu scump, iau o sută de lei pe oră, să zicem, dar mă ocup numai de unul. La 10 copii la grup pe oră nu se face niciodată tenis de performanță".
„Știți cum se face selecție în Occident? În prima zi, vin părinții, bunicii. Se controlează tot, boli ereditare, cum e atmosfera în familie, tot. A doua zi abia vine copilul. Statul, practic, face un contract cu tine, trebuie să știe în ce investește. La fel a făcut și Canada cu Bianca”
„În Germania, spunea domnul Țiriac, există o remunerație specială pentru antrenorul ce descoperă un tenismen de top, ca să fii motivat să mai descoperi. Eu lucrez cu 80% pleziriști la tenis, ce-și permit să dea 80 de lei pe ora de închiriat la un balon! Plus ce plătești profesorul”
6,3 milioane de dolaria câștigat Bianca Andreescu doar în 2019, a doua tenismenă în topul banilor după Ashleigh Barty, liderul WTA
{{text}}