Anul trecut, US Border Patrol, Poliția de Frontieră americană, a capturat și expulzat 449 de români intrați ilegal în SUA și doar 194 de cubanezi aflați în aceeași situație.
De Cătălin Tolontan, Adriana Oprea, Alexandra Nistoroiu, Delia Marinescu
- Teritoriul sterp și periculos dintre Mexic și statul american California, cu gardurile sale înalte de 5 metri, câinii care patrulează și potecile secrete, a devenit poligonul de încercare pentru disperarea a mii de români în căutarea unei vieți mai bune.
- Munca de traficant pe ruta București – Mexic – SUA nu e deloc simplă. Pentru sume între 10.000 și 20.000 de euro de familie, rețelele de interlopi din Craiova recrutează în general cetățeni de aceeași etnie, romi vulnerabili, mulți dintre ei lipsiți de școală, care vin din Dolj, Vâlcea, Brăila sau Mehedinți.
- Migrația e însoțită de întâmplări care îmbină stinghereala omului simplu ajuns la capătul lumii, umorul involuntar și drame atroce. Stenograme mai vechi, dar și evenimente din prezent, descrise de surse judiciare pentru Libertatea, alcătuiesc tabloul uman al migrației românilor spre SUA.
de Delia Marinescu, Alexandra Nistoroiu, Adriana Oprea și Cătălin Tolontan
Un traficant se plânge că ”e foarte greu cu oamenii proşti”
Un traficant e înregistrat de DIICOT când se lamentează la telefon, ca un manager de firmă exasperat, că oamenii cu care are de-a face nu-l ascultă, nu-i înțeleg indicațiile și-l bat la cap.
Domn: Cătălin?
Cătălin: Da.
Domn: Băi, băiatule, acum am terminat cu aceşti nebuni. Că sunt nebuni. Sunt oameni la care trebuie să le dai zece explicaţii ca să le intre în cap o dată.
Cătălin: Lasă, nu mai.
Domn: E foarte greu să comunici cu oamenii, indiferent că sunt români sau ţigani, nu mă interesează, dar e foarte greu cu oamenii proşti, că le spui un lucru şi după aia te mai întreabă încă o dată.
Cătălin: Eu n-am mai, te-am sunat o dată.
Domn: Nu se poate. Deci, aşa e lumea în ziua de astăzi. Nu ai ce să faci. Acum i-am lăsat acolo, la terasă, pe alţii, am plecat acasă, ca să vin să iau nişte acte să-i scriu pe caiet şi spuneau ei: ”Domne, la noi aici la terasă ce facem aici?”. Staţi dracului aici! Deci, oamenii vor să ajungă în America şi nu ştiu ce să facă la terasă în România.
Cătălin: Şi acolo ce mai fac? Că te întreabă în America cum.
Domn: Trebuie să le scriu pe bilet: vă rugăm să ne spuneţi…
Cătălin: În America te sună şi te întreabă, dar aici ce face?
Domn: Nu, în America se duc la cerşit, că altceva nu ştiu ce să facă.
Parola către vameșii mexicani: ”Ruinele Maya”
Odată ajunși la 10.000 de kilometri de țară, lucrurile se complică și totul trebuie ținut în mână. Traficanții din România au legături multiple cu grupurile infracționale organizate din Guatemala, Honduras și Mexic, conform documentelor anchetatorilor DIICOT și FBI.
Fie că aduc grupurile cu avionul din România în Mexic, fie că le trec prin America Centrală către Mexic, rețelele au oameni între vameșii mexicani, iar migranții le spun acestora parolele și trec mai departe.
Luis: E perfect aşa. Vezi că am vorbit cu cine trebuie să vorbească, până unde vă duce el şi tot ce să opriţi. Înainte de a intra în MEXIC cu două ore, acolo la CANCUN…, vezi că nu ştie ăsta care e, parola care este la vameşii care te aşteaptă şi la omu’ care te aşteaptă acolo, nu-i mai spui lu’ ăsta, asta o ştiţi pentru voi, decât spuneţi că mergeţi la ruinele MAYA, atât: ruine MAYA. E dat numele vostru, e dat absolut tot. ”Ruine MAYA”, atât.
(…)
Luis: BRAŞOV, vezi să nu mai ştie acela din maşină, eu mâine s-ar putea să am pe cineva, unde eşti, vezi că-ţi pun 500, 700, 800, nu se ştie, cât am, ce putere am, mâine îţi pun. În momentul când mergi ca să te lase să intri în MEXIC, la CETUMAL, acolo se numeşte CETUMAL, am dat numele tău, la soţie şi la toată lumea din maşină, deci nu ştie omul acela din maşină ce fac eu, că eu am alt om acolo şi parola decât atâta o spui la om: ”Ola, ola, buenos dias, ruine MAYA”. Te întreabă unde te duci, la ruinele MAYA. Imediat când ai trecut, te aşteaptă un om şi te pune în maşină. E omul în vamă, direct în vamă. Ruine MAYA să ţii minte. Maya e calendarul acela mayaş.
Alte parole furnizate de traficanți migranților erau ”Chihuahua” sau ”Arizona”.
Traficantul Luis, vânzător de afine în Guatemala, ”honradez, punctualidad y responsabilidad”
”Luis”, traficantul din înregistrarea de mai sus, este Popescu Luigi Cristinel, unul dintre cei care se ocupă de stabilirea traselui pe care sunt transportaţi romii racolaţi şi asigură legătura grupului cu membrii reţelei din Mexic şi SUA.
Locotenent al lui Filip Sărdaru, Luis a petrecut mult timp în Mexic, SUA şi Canada, iar numele lui apare şi el în rapoartele Departament of Homeland Security.
La Curtea de Apel Craiova, el a depus, ca dovadă de bun comportament, o ”caracterizare în circumstanţere”, semnată de o firmă din Guatemala.
Firma se numește Naturlider SA și e distribuitor de afine. Guatemalezii susţineau în februarie 2015 că Luigi e angajat acolo, ca vânzător în magazin, şi că el este ”honradez, punctualidad y responsabilidad” (cinstit, punctual şi responsabil).
“Aveţi grijă. Aveţi apă la voi? / N-avem nimic, zău / Nu aţi luat apă la voi?!…”
Ajunși în Mexic, românii trec mai departe ilegal către SUA. Granița dintre Mexic și SUA are porțiuni care se traversează prin deșert, noaptea. Un grup e atât de dezorientat încât e îndrumat în timp real la telefon, de un traficant român. Românul din Craiova știe zona și-i ghidează după luminile pe care le văd. Traficantul e șocat când află că aceia care urmau să treacă în State au uitat să ia cu ei ceva esențial într-un deșert.
D: Ce făcurăţi?
D1: Uite mergem, mergem, e un câmp mare de tot, deşert.
D: Aşa, mergeţi, mergeţi, până daţi de dig.
D1: De dig?
D: De dig. Şi când daţi de dig, trebuie să o faceţi în dreapta. Înţeleseşi?
D1: Aha.
D: Lăsarăţi gardul acela, nu mai e gardul acela?
D1: Plecarăm de acolo, dar noi merserăm mult de tot şi nu dădurăm de nici un dig.
D: Trebuie să fie, un diguleţ, o apă şi faceţi dreapta. Trebuie să vă ia ei. Vedeţi unde e luminiţă ceva.
D1: Păi, trebuie să mergem după o luminiţă?
D: Păi, dacă e o luminiţă, mergeţi. Dacă daţi de apă, faceţi dreapta.
D1: Se vede o lumină mare de tot în sus şi licăre.
D: Acolo mergeţi.
D1: Bine.
D: Aveţi grijă. Aveţi apă la voi?
D1: N-avem nimic, zău.
D: Nu aţi luat apă la voi?!…
Peste 5 minute, omul din România îi sună din nou pe cei rătăciți pe teren.
D: Mă vere, voi oricum să ştiţi că greşirăţi de când ziserăţi. Mergeţi spre lumina aia. Lumina se mai vede?
D1: Se vede.
D: Mai e mult până la ea?
D1: Nu mai e, cam vreo 10 minute aşa să zic.
D: E, vă ia oricum, vă ia ăştia în 5, 10 minute vă ia, nu mai durează mult.
D1: Noi direct înspre lumina aia merge acum.
N-a ascultat indicațiile traficantului, s-a îmbrăcat în blugi și pantofi și a căzut de pe scară
Unele dintre rutele de la granița cu Mexicul presupun escaladarea gardului construit de SUA. Traficanții mexicani aduc scările pe care le pun la dispoziția ”ilegalilor” români. Dar apar și accidente.
D: Unde a făcut operație?
Balaci: Acolo’șa, l-a luat la spital, l-a dus la spital de acolo.
D: De ce?
Balaci: A căzut de pe scară de acolo, de la patru, cinci metri.
D: Mă vere, țiganul LUCEAFĂR?
Balaci: Nu știu cum îl cheamă.
D: Acela urât cu nasul așa?
Balaci: Bravo, bravo, acela.
D: Și a căzut de pe scară de la patru-cinci metri?
Balaci: Era în pantofi.
D: În pantofi și-n blugi era?
Balaci: Aha.
D: Ai văzut oamenii mei cum vă spun, adidași pe voi și trening.
Balaci: Aha.
D: Ai văzut, erai atlet acolo, nevastă-ta la fel.
”Au luat un avion particular, decât pentru ei li s-a pus un avion la dispoziție”
Unele rute presupun ca traficanții să-și ducă întâi oamenii în țări mai mici din America Centrală, precum Costa Rica, Honduras sau Guatemala și de acolo să încerce să-i transporte în nordul Mexicului. Se folosesc autobuze, dar drumul e foarte lung și atunci, unii dintre români sunt urcați în avioane ale zecilor de companii aflate la limita legii care zboară din America Centrală către Mexic.
Luis: A fost, i-am urcat în avion, i-am dus cu o mașină până la un aeroport, pe acolo. Un aeroport mai așa, au luat un avion particular, decât pentru ei li s-a pus un avion la dispoziție.
D: E pe dracu!
Luis: Când o să ajungă, îi pun să se jure pe copiii lui și pe COMPANIE și pe ORIENT, dacă nu au fost singurii pasageri din avion, ei, pilotul și stewardesa.
D: Atât?
Luis: Și nici nu visau ei la așa ceva, un avion din acela mai vechi, dar să fii tu ca șmecherul.
D: De la Guatemala?
Luis: De la Guatemala, spre vama cu MEXIC, la CETUMAL acolo, la BELIZE CITY.
Dialogurile au fost interceptate de DIICOT în anul 2012.
Un traficant povestește cum se plimba prin Cancun și i s-a năzărit ”să îmi schimb viața”
Zeci de traficanți au trecut mii de femei, bărbați și copii spre SUA prin aceste modalități. Unii dintre ei îi însoțeau. Florin Miclescu a fost unul dintre cei prinși de DIICOT după ce autoritățile mexicane și americane au constatat prezența lui în rețelele care treceau granița spre SUA.
Unii dintre tovarășii lui de bandă, inclusiv capii rețelelor, au recunoscut. Miclescu a venit însă cu altă variantă, spunând că nu a făcut trafic, ci doar că, în urma unei revelații, a vrut să-și schimbe viața! Pe 28 martie 2013, el povestea procurorilor:
”În vara anului trecut, am hotărât să vizitez, ca turist, Mexicul.
(…)
Am fost cazat la hotel Laguna, pentru două sau trei zile, pentru că, ajuns în Mexic, am renunțat să mai vizitez această țară și m-am hotărât să îmi schimb viața și să trec fraudulos granița dintre această țară cu Statele Unite.
(…)
Cunosc puțin limba engleză și limba spaniolă, iar în timp ce mă plimbam prin Cancun, am intrat în vorbă cu doi mexicani, nu le cunosc numele, care mi-au propus să plec în America”.
Un bărbat cu accident la coloană vrea să meargă în SUA
La vârsta de 20 de ani, Silișteanu M., un rom din Râmnicu Vâlcea, suferă la piscină un accident de coloană și rămâne cu probleme la mâini și picioare.
El le-a povestit ofițerilor de la Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Vâlcea că, în ianuarie 2012, l-a cunoscut pe Filip Sărdaru, pe care l-a privit “ca pe un rom de-ai lui”. Sărdaru venise în Vâlcea împreună cu ”un bărbat pe nume Luis, de aproximativ 30-35 de ani, despre care știu că are pașaport emis de Statele Unite ale Americii”.
Cei doi, spune Silișteanu M., le-au promis mai multor vâlceni ”că-i duc la muncă în Statele Unite”.
”Au răspuns că ne pot ajuta, însă trebuie să le plătim 9.000 de euro, pentru a ne asigura transport și cazare și două săptămâni în Statele Unite ale Americii. Tot ei se ocupau să-i găsească de muncă și fiului meu”.
Separat, omul urma să le mai dea 15.000 de euro pentru a-i aranja o operație în SUA.
În total, M. i-ar fi plătit lui Sărdaru 24.000 de euro. În iulie 2012 au plecat spre Mexic.
”Ne-a spus să le zicem că nu ne lasă la biserici să ne închinăm”
”Sărdaru m-a învățat pe mine, soția mea și fiul meu ce să spunem autorităților americane, în cazul în care voi fi depistat. Mai precis, ne-a spus să le zicem că ne este frică de Guvernul României, că este ură rasială, că nu ne lasă la biserici să ne închinăm, nu ne lasă copiii la școală, nu ne dă dreptul la medic și la spital și ne bate poliția zilnic pe motiv că suntem țigani”.
Au zburat prin Madrid și, după aterizarea pe aeroportul din Cancun, au văzut cum polițiștii citesc o listă de bun venit pe care erau trecuți și cei din familia Miclescu și alte familii aduse de Sărdaru. ”Mi-am dat seama că acești polițiști aveau o înțelegere cu Filip Sărdaru”.
Silișteanu M. stă două săptămâni la hotelul Lucerna din Tijuana, foarte aproape de granița dintre Mexic și orașul american San Diego, din California. El declară poliției că a văzut în jur de 200 de familii de români care urmau să treacă spre SUA.
”Mi-au spus să merg într-un cărucior cu rotile și să cerșesc în Los Angeles”
Au pornit spre Statele Unite, conduşi de patru călăuze mexicane. ”După ce am trecut în SUA, cei patru mexicani au fugit și am fost preluați de doi cetățeni români și doi mexicani, care avea înțelegere cu Filip Sărdaru. Am fost duși și cazați într-o rulotă, aflată într-un campus de rulote în Los Angeles”.
În campus, cu familia lui Șilișteanu M. rămân și cei doi români care i-au ajutat să înainteze pe teritoriul SUA. ”Ei aveau 7 fete care practicau prostituția în Los Angeles. A doua zi, aceștia mi-au spus să merg într-un cărucior cu rotile și să cerșesc în Los Angeles”, povestește bărbatul cu dizabilități.
Eu am refuzat acest lucru, iar cei doi mi-au zis că, dacă nu cerșesc, o s-o pună pe soția mea să practice prostituția
Silișteanu M.
Cei doi, pretinde M., ”țineau legătura cu Sărdaru Filip și cu Luis, care le trasau sarcinile”.
Intră în scenă FBI
După un timp, susține el, ”am fost determinat să cerșesc”. A cerșit 4 zile, timp în care a făcut, spune el, cam 1.000 de dolari, bani care i-au fost luați de cum a ajuns la rulotă.
După 4 zile, el, fiul și soția au fost prinși de poliție. Expulzat în România, el a rămas cu banii dați.
Plângerea lui Silișteanu M., romul paralizat din Râmnicu Vâlcea, rămas fără bani și obligat să cerșească în Los Angeles, a fost unul dintre începuturile amplului dosar al DIICOT Craiova împotriva traficanților de oameni de pe ruta SUA – Mexic. FBI a furnizat autorităților noastre o listă cu peste 800 de nume și alte elemente importante.
O femeie romă însărcinată a căzut de pe gard și a murit
Un episod dramatic apare în dosar. Martorul George Ț., taximetrist, povestește: ”După arestarea lui Chiciu Dumitru și a celorlalte persoane, am aflat, prin prisma meseriei pe care o practic, despre o femeie de etnie romă, care ar fi ajuns în America și ar fi murit acolo, iar rudele ei ar fi luat legătura ulterior cu Sărdaru Filip pentru a le restitui niște bani. Am aflat că femeia ar fi murit în timp ce încerca să sară un gard și că ar fi fost însărcinată”.
Episodul a fost confirmat de surse judiciare, însă nu avem mai multe detalii.
Explozie de bunăstare printre agențiile de turism din Focșani
Rețelele de trafic uman din Craiova sunt în continuare active. Și ele bagă bani în buzunar unde nu te aștepți. De pildă, un oraș mic din Moldova a devenit unul dintre clienții cei mai buni ai companiilor de aviație ce zboară în Mexic, ca și cum toți oamenii de acolo s-au hotărât să facă turism peste ocean!
”În ultima vreme, rețelele de trafic au început să folosească, pentru bilete și cazare, agenții de turism din Focșani, încercând astfel să scape de supravegherea DIICOT Craiova”, susține o sursă judiciară.
Așa se explică apetitul brusc al ”focșănenilor” pentru civilizația Maya.
{{text}}