Pe 17 noiembrie 1968, un puști de 18 ani, Anghel Iordănescu pe numele lui, debuta în tricoul Stelei. Se întâmpla în partida de pe „Republicii" cu Politehnica Iași, câștigată surprinzător de formația din Copou cu 2-1.
Puiu a intrat pe teren în minutul 70, înlocuindu-l pe Țiți Dumitriu. Antrenorul roș-albaștrilor era Ștefan Covaci, iar în trupa „militarilor” mai evoluau, printre alții, Lajos Sătmăreanu, Iosif Vigu, Emeric Ienei și Gheorghe Constantin.
Iordănescu a evoluat în Divizia A numai pentru Steaua până la finalul sezonului 1981-1982, apoi a plecat doi ani în Grecia, la OFI Creta. În prima ligă din România a disputat 317 meciuri și a marcat 155 de goluri. Interesant e că golgeter a devenit abia în 1982, la ultima stagiune internă.
„Generalul” a performat și la națională, unde a fost chemat fix un deceniu, între 1971 și 1981. În 57 de selecții a înscris de 21 de ori.
Cea mai mare performanță ca fotbalist a obținut-o în 1986, la doi ani după ce se lăsase. Înaintea finalei CCE de la Sevilla, cu Barcelona, el a fost trecut pe foaia de joc pentru a-l substitui pe suspendatul Tudorel Stoica și a fost aruncat în luptă în minutul 73, în locul lui Bălan.
La 3 zile după ce împlinise 36 de ani, Puiu a evoluat extraordinar. În cele 52 de minute în care s-a aflat pe gazon, a jucat 32 de baloane și a pierdut numai 8. În plus, a reușit 6 driblinguri și 6 recuperări! O performanță uluitoare pentru cel care la ora confruntării cu echipa catalană era secundul lui Ienei.
O carieră începută cu o înfrângere a fost încheiată cu un triumf fabulos!
2 titluride campion și 4 Cupe ale României a cucerit Iordănescu la Steaua, plus CCE în '86
20 de meciuria disputat Puiu în cupele europene cu roș-albaștrii. A marcat un singur gol
7 goluriîn 54 de partide a înscris Iordănescu pentru OFI Creta
„Mă bucur ca de o furtună în arborii lunii mai că Emeric Ienei, spre a da legendei un destin feeric, l-a plantat în trifoiul serii de miercuri și pe Puiu Iordănescu. Introducerea lui în linia de mijloc, atunci când fructul de aur se mută de pe o creangă pe alta, când coroana suferinței ardea parcă mai mult pe fruntea băieților noștri, a reîntinerit bătălia. Inteligența lui Ienei și extraordinara forță de joc a lui Iordănescu au trecut cârma în mâinile noastre. Puiu trebuie să fie mândru de acest fericit final de carieră. Câți jucători, în lume, n-ar fi plătit cu sânge asemenea noroc!?”
Fănuș Neagu, în 1986
{{text}}