S-au făcut 10 ani de când Hagi a băgat prima cazma într-o pârloagă din Dobrogea pentru a săpa fundația proiectului Viitorul. Povestea acestor 10 ani s-a așezat acum într-o carte cu coperte cartonate.
În primele pagini, o captură aeriană pe Google Maps ediția 2009 arătând niște dâre de pământ răscolit în mijlocul unui câmp. Adică nimic. Și alături, lângă macheta sclipicioasă a unui proiect în care nu credea nimeni, un Hagi concentrat de parcă era pe tunelul dintre vestiare și teren, gata să iasă pe iarbă pentru cea mai importantă finală a carierei. Zece ani înseamnă și vremea unui bilanț rotund. Ce rămâne, dincolo de trofee?
Se spune că măsura valorii unui om, a unui produs sau a unui concept e dată de cum ar arăta colțul său de lume fără el. Mai bine sau mai rău? S-ar simți că lipsește ceva ori publicul din acea industrie ar rămâne nepăsător? I-ar duce cineva dorul sau, din contră, oamenii s-ar bucura că au scăpat de el?
Cum ar fi arătat fotbalul românesc dacă acum 10 ani Hagi s-ar fi stabilit, să zicem, prin Spania, să-și bea liniștit cafeaua în fiecare dimineață cu ochii la Mediterană, să-și consume în tihnă banii și, eventual, să mai antreneze de plăcere prin Segunda ori Tercera?
Am fi fost mai bogați azi? Mai buni, mai fericiți, mai liniștiți, mai dezvoltați, mai calificați? Am fi avut vreo 10 decari mai buni decât Ianis, răsăriți din alte proiecte private ori dintr-un sistem gândit de stat sau de FRF? Hm, aș zice că nu. Hagi, privit din orice unghi, cu VAR și reluări în slow-motion, e pe un ditamai plusul.
Sigur, asta nu-l face intangibil la critici, dovadă faptul că opiniile și faptele prezentate de Gazetă de-a lungul timpului au fost printre cele mai aspre și l-au iritat mereu. Multe dintre conferințele alea lungi din miez de noapte erau cu bătaie spre noi. Și? Așa incomod pentru noi, rău de gură, ofticos, uneori nedrept, Hagi e cel fără de care fotbalul românesc al ultimilor 10 ani ar fi fost pe un minus greu de reparat.
E un bun manager de proiect? Păi, din teren arabil a făcut industrie de tinere talente și podium de trofee. Culmea, e și un bun speaker motivațional - nu-i ies mereu acordurile, dar e singura voce de top care le spune sportivilor români să ridice capul din pământ și nu se creadă inferiori. E cel mai perfect dintre toți imperfecții care fac umbră fotbalului românesc.
Odă? Nu, doar o ușoară teamă. Că n-apuc să scriu măcar o dată, netalentat și stângaci cum sunt, "mulțumesc, Gică Hagi!". Un "mulțumesc" împotriva valului care îi atribuie tot lui orice eșec major din fenomen, ca o balanță nedreaptă pentru faptul că în anii de glorie îi mulțumeam exclusiv lui pentru toate marile victorii.
În cărțulia pe care o va arăta azi presei și partenerilor, "Campionii creează campioni", Hagi își înșiră reușitele, povestește drumul de la idee la "livrabil", explică de ce proiectul Viitorul se poate rezuma la acronimul TTT, "pentru că totul se construieste in Timp, cu Tineri si cu Talent". Pe final publică și scheme cu metodica antrenamentelor, de la grupele de 8 ani pana la seniori. Ce nebun, să le arate și altora cum se face, în loc să țină totul sub cheie!
Asta într-un fotbal în care Federația hăituia ziariștii români ajunși după "națională" tocmai în Insulele Feroe, nu care cumva să tragă cu ochiul la schemele pregătite de Contra pentru marele derby de a doua zi. Scheme secrete pentru feroezi, vă dați seama?! Cam asta e diferența de viziune și de înțelegere a lumii între unii care vor și alții care dor.
{{text}}