OPINIE // Parcă pe final apăruseră semne de tremur. Sau poate Shapovalov și-a amintit că are o victorie în fața lui Nadal și că precedentul ajută în momentele fierbinți.
Ultimele secvențe sunt cele care rămân, două mingi de meci ratate, se clatină oare brațul puternic, începe mintea să se scufunde? Nu. Incredibila forță de recuperare a lui Rafa e acolo, așa cum a fost, vie, pulsatilă, impresionantă, pe toată durata săptămânii madrilene.
Și a pus ultimele puncte și virgule din povestea unei Cupe Davis care va rămâne în istorie ca prima disputată într-un nou format. Ceea ce a arătat Nadal în fiecare întâlnire, din grupă, din sferturi, semifinale sau finală, captivează într-un mod pe care creierul îl activează de fiecare dată ca pe ceva inedit.
Crezi că ai văzut totul. Că nu mai există ceva nou de arătat. Că până și loviturile extraordinare pică în banal. Nu e așa.
Acum aproape două săptămâni, un experimentat jurnalist italian, Ubaldo Scanagatta, îl întreba pe spaniol dacă recenta căsătorie i-a deraiat atenția de la tenis. Interogația venea după înfrângerea în fața lui Zverev la Turneul Campionilor și i-a stârnit lui Rafa o reacție necaracteristică, de revoltă, de contraironie.
Adevăratul răspuns a fost dat însă în cele două meciuri pe care le-a câștigat apoi, chiar acolo, la Londra, după bătălii fantastice, și în această săptămână magică de la Madrid, în care nu a făcut niciun pas strâmb.
Deocamdată, nimic nu îl poate distrage pe Nadal de la tenis. Iar tenisul și cei care alcătuiesc acest univers complex îi sunt recunoscători.
Pentru că, la final, a plâns pentru Bautista Agut, cel care s-a realăturat echipei și a adus un punct la o zi după înmormântarea tatălui său. Pentru pasiune, talent și dăruire. Și pentru că nu cedează niciodată. Niciodată.
Cine are vreo îndoială să caute mingea de set secund salvată în meciul de dublu al semifinalei cu Marea Britanie...
{{text}}