Emilian Hulubei (41 de ani), actualul președinte al AFAN, a fost fundaș central la Steaua (juniori), Chindia Târgoviște, Drobeta Tr.Severin, Gloria Bistrița, Rm.Vâlcea, Poli Timișoara, Internațional Pitești și Inter Gaz București. S-a retras în 2005.
Într-un interviu acordat în exclusivitate GSP, acesta a povestit un episod în care cei de la Anderlecht au venit special la București pentru a-l transfera în Belgia.
A povestit și episoade amuzante din perioada petrecută la Gloria Bistrița.
- Cariera ta de fotbalist cum a decurs?
- Am făcut junioratul la Steaua, dar nu am apucat să joc și în echipa mare, doar m-am antrenat cu seniorii. Am fost împrumutat la Târgoviște, pe urmă la Severin, la Bistrița. Am jucat multe meciuri în Liga a doua, cred că am peste trei sute. În "A" am foarte puține, vreo 14. N-am avut o carieră strălucită, deși fusesem unul dintre juniorii cel mai bine cotați din țară. Am fost căpitanul naționalei de juniori în generația cu Mutu și cu Cătălin Munteanu, am peste 60 de meciuri internaționale! Asta a fost soarta. Pe la 16 ani au venit scouteri de la Anderlecht, au fost la club și apoi la mine acasă. A început mama să plângă, că nu mă lasă să plec nicăieri. A fost o oportunitate ratată.
- Mutu era la fel de hotărât și când era mic?
- Da, el voia să bată toate loviturile, să dea numai el toate golurile. A fost de mic foarte ambițios, uite că ambiția asta l-a propulsat, a devenit fotbalist mare.
- Ai jucat la Gloria Bistrița în vremea Cooperativei. Ce-ți amintești?
- Aveam 20 de ani, nu discutau despre așa ceva cu copiii. Eram eu, Sânmărtean, Sergiu Costin, Chibulcutean, la noi nu ajungeau informațiile despre aranjamente. Singurul lucru dubios care ni se întâmpla era că după o etapă în care pierdeam lunea mergeam, semnam și luam niște bani. O primă.
- Primă de înfrângere!
- Exact, primă de înfrângere. Ăsta era un lucru evident, în rest nu ne spuneau că era aranjat meciul, nu ne cereau să ne dăm la o parte.
- Cum era relația cu veterani precum Câmpeanu, Vasile Popa?
- Îi respectam pe bătrâni, nu aveam niciun cuvânt de spus în vestiar. Se purtau frumos cu noi, nu aveam probleme. Bine, ne mai puneau să le spălăm ghetele, dar nu era ceva deranjant, nu simțeam că urmăreau să ne umilească. Doar că așa erau vremurile atunci.
{{text}}