Fosta mare handbalistă Maria Torok vorbește despre traseul fragil al ”tricolorelor” la Mondialul din Japonia și, înaintea decisivului de azi cu Ungaria, rememorează episoade șocante trăite pe propria piele izvorâte din rivalitatea istorică dintre București și Budapesta.
Când spui Maria Torok, spui spectacol. Una dintre cele mai mari handbaliste din istoria semicercului românesc se identifică cu vremurile de glorie ale Chimistului Rm. Vâlcea, anii ‘80, cu două Cupe EHF și o Supercupă a Europei în palmares. Mii de oameni veneau meci de meci în Zăvoi pentru a vedea artificiile lui Mori și pentru a se bucura de geniul unei sportive pentru care mingea nu mai avea niciun secret.
Ajunsă la 60 de ani și plină de vitalitate, Maria Torok se ocupă azi de propria școală de handbal, împreună cu sora sa mai mică, Edith, și ea un nume imens, singura româncă deținătoare a patru trofee de Liga Campionilor, toate cu Hypo Niederosterreich (Austria). Din Vâlcea, Mori vorbește cu pasiune despre echipa națională și despre traseul fragil de la Mondialul japonez, la care, azi, ne așteaptă decisivul cu Ungaria.
"Chiper și Țicu n-ar fi trebuit să lipsească"
"Nu sunt chiar încântată de jocul de până acum al echipei. În afară de Cristina Neagu și portărițe, Dedu și Dumanska, nu m-a impresionat nimeni. Ne lipsesc omogenitatea și curajul ori e, poate, efectul numărului prea mic de partide din campionatul intern, ceea ce se traduce și prin absența experienței", spune Torok.
Nu se sfiește să critice și alegerile selecționerului: "O nedreptate i s-a făcut, în primul rând, Laurei Chiper, extrema dreaptă care trebuia să fie la Kumamoto. La fel, nu avea cum să fie neglijată Ana Maria Țicu de la Craiova, cu evoluții constant bune inclusiv la partidele internaționale. E evident că selecția a fost afectată inclusiv de cazul cu dopajul de la Brașov, care m-a surprins foarte tare, iar absențele acelor fete cântăresc greu în angrenajul echipei".
Încearcă să găsească explicații pentru deruta din Japonia: "Sunt prea multe straniere în campionatul intern, iar ale noastre sunt folosite prea puțin sau le regăsim pe bancă sau în tribună. Federația ar fi trebuit să găsească o soluție pentru a intra în normalitate din acest punct de vedere. Degeaba ai un campionat intern puternic datorită jucătoarelor de peste hotare dacă echipa țării tale nu mai ajunge la un nivel de top".
"Încredere, dăruire și determinare"
Iar partida de azi, cu Ungaria, o vede din toate unghiurile, ca etnică maghiară: sportiv, orgolii sau ambiții istorice. "Va fi foarte greu, pentru că adversarii au un lot mai omogen decât Muntenegru. Au și bancă mai bună. Au adus sânge proaspăt în echipă, au titlu mondial la junioare și la tineret, ceea ce denotă o altă politică decât la noi. Trebuie să le răspundem cu încredere și dăruire".
Își aduce aminte de episoade care au marcat-o de pe urma rivalității România – Ungaria: "Mai degrabă din partea unguroaicelor mă aștept la răutăți împotriva noastră. Eu am trăit astfel de episoade și pe teren, și în afara lui. În Ungaria am fost de multe ori jignită când evoluam acolo împotriva lor. Nu mă scoteau din «țigancă»! Pentru mine era însă important să joc pentru naționala țării mele, pentru clubul meu și n-am ținut niciodată cont de aceste dispute. N-aveam nicio vină că trăiam în România, dar mereu mi-am dorit să câștig pentru țara mea. Era ceva normal".
"M-au jignit, am dat foc pe teren la fanionul lui Bekescsaba"
Rememorează chiar un moment tensionat, petrecut în semifinala EHF din 1984, când Chimistul a întâlnit pe Bekescsaba, iar returul din Ungaria s-a lăsat cu scântei: "Publicul ne-a atacat foarte tare și pe mine, și pe sora mea, m-am supărat, dar mi-am văzut de treabă în timpul partidei. La final însă n-am mai rezistat. Eram nervoasă și am răbufnit. Nu știam cum să reacționez. Am luat un fanion al lui Bekescsaba, cel pe care-l primisem la schimbul de la începutul întâlnirii, și i-am dat foc. L-am rupt! Nu vă închipuiți ce huiduieli și ce cuvinte s-au auzit!".
Mori spune că nu s-a simțit niciodată tentată să joace pentru țara vecină: "Nici n-au existat propuneri, nici nu se putea înainte de Revoluție decât printr-o căsătorie prin care să capăt cetățenia maghiară". Iar acum se pregătește să aplaude totuși o victorie a naționalei în Japonia, în ciuda parcursului gri de până acum: "Mă manifest ca în tribună în fața televizorului, când joacă fetele. Țip, strig, dau indicații. Mă pomenesc vorbind singură în fața micului ecran".
Mesajul lui Mori Torok pentru echipa națională
"E o surpriză foarte mare că pot adresa câteva cuvinte echipei României înaintea unui meci cu Ungaria de la Campionatul Mondial. Fetelor, am fost și sunt întotdeauna aproape de echipa României. Sunt și am fost mândră de rezultatele voastre. Vă doresc să fiți curajoase, ambițioase! Să fiți o echipă, una pentru toate și toate pentru una! Vă doresc mult succes!"
226de meciuri a jucat Maria Torok pentru echipa națională, a marcat 626 de goluri și a participat la 3 Mondiale, cea mai bună clasare fiind în 1986, locul 5
{{text}}