CAMPIONATUL MONDIAL AL CLUBURUILOR // Doha, alt oraș unde Lucescu învinge. Al-Hilal, echipa sa, a trecut de Esperance, campioana Africii, urmând să joace în semifinale cu cea mai bună echipă a Braziliei și a Americii de Sud.
- Semifinala Flamengo - Al Hilal se joacă marți, 17 decembrie. Partida va fi în format liveTEXT pe GSP.ro și în direct la TVR de la 19:30.
- Jurnalistul Daniel Nanu e în Qatar, alături de Răzvan Lucescu, și transmite toate informațiile despre Campionatul Mondial al Cluburilor.
Parcarea din față, de la Dusit Hotel, unde stă Al-Hilal pentru Mondialul Cluburilor, e un showroom în aer liber. De fapt, în majoritatea parcărilor de aici e așa. Nu altfel stau lucrurile pe bulevardele de câte 6 benzi, pe care defilează toate mărcile de lux ale fabricanților de automobile și de mastodonți 4x4.
Prietenul din Zanzibar
Dar ce zic eu că defilează automobilele de lux? Într-o zonă a aeroportului Hamad International, giganticele Airbus A380 inscripționate cu mov Qatar Airways, care zboară la 13.000 de metri și au o capacitate de 517 pasageri, stau aliniate precum taxiurile în fața magazinului Unirea.
Cum am scris și în corespondența de sâmbătă, în hol la Dusit, dacă nu stai în hotel, cei de la forțele de ordine te cam iau la ochi, apoi la întrebări. M-am împrietenit însă cu Khamis, un băiat turnat în abanos care e cam tot timpul lângă porticul unde, înainte de a pătrunde, lași toate metalele și aparatele, la fel ca în aeroporturi.
Omul e din Zanzibar și când îi spui că ești mare fan al lui Freddie Mercury, marele Freddie s-a născut acolo, se luminează și te ia de umăr. A venit acum trei ani la Doha. Vrea să mai stea încă trei și, cu ce agonisește, să-și deschidă, ce credeți? O televiziune pe net în Zanzibar! Are un prieten care a investit câteva mii de dolari în așa ceva și îi merge din plin.
Cu o zi înaintea meciului cu Esperance Tunis, Răzvan Lucescu vorbea despre absențele lui Giovinco și Gomis, probabil mintea și mușcătura lui Al-Hilal. Ambii accidentați, era sigur că nu-i va putea folosi titulari. „Pe Gomis îl voi introduce în repriza a doua, dacă va fi nevoie”. Pe tonul pe care o spusese, părea și o decizie tactică. La plecare, s-a gândit un pic și a spus: „Știi, chestia aia cu Gomis poate ar fi bine să n-o dai. Cine știe cum o află tunisienii și e mai bine să n-o știe. Bine, tu ești ziarist și îți faci meseria, dar poate o sucești cumva...”.
De absențe am scris, de „chestia aia cu Gomis”, nu. M-am gândit că face parte din planul pregătit de Răzvan. Am „sucit-o” de tot cum ar veni. Nici nu mi s-a părut că ar fi fost o informație crucială pentru cititorii Gazetei.
Metroul din Doha
Inaugurat în mai 2019, metroul din Doha are 3 linii. Alegem să mergem spre „Jassim Bin Hamad Stadium”, acolo unde se va juca Al-Hilal - Esperance Tunis, cu metroul. Dacă te uiți în gresia pe care calci, poți să-ți verifici cearcănele de la ochi. Trenurile sunt fără mecanic de locomotivă, merg singure, am mai văzut asta la Lyon, la Euro 2016, iar pe scaunele din față, cele de pe care se vede tunelul, copiii se așază și se joacă „de-a mecanicul”. Vagoanele lucesc și ele de curățenie. Mugur Onofrei, omul de încredere al familiei Lucescu, are o remarcă deșteaptă: „Dacă aș avea o înghețată și mi-ar cădea din mână, aș mânca-o fără probleme”.
Urcăm la West Bay, apoi schimbăm la Msheireb. Nici nu știu cum s-o pronunța. Cam greu moment. Trenul se umple de fanii lui Esperance. Tricourile galben-roșii inundă vagonul. Cântecele lor, și mai și. Au stofă de suporteri.
Coborâm la Al-Sudan, cel mai aproape de stadion. E clar, după raportul cromatic, tunisienii vor domina arena pe care joacă Al Sadd, formația antrenată de Xavi. E aglomerație mare la porți, deși sunt zeci de puncte de acces. Problema e că, la fel ca la intrarea în hoteluri, controlul e la sânge.
Tabela cu nasul lui Pinocchio
Stadionul e mic, vor fi 7.800 de plătitori, plus invitațiile acordate de FIFA. Tribuna 1 și masa presei sunt scunde, ca la Chiajna sau Voluntari. Bineînțeles, arena lui Al-Sadd nu va găzdui meciuri la Campionatul Mondial de peste trei ani. Poate că nici teren de antrenament nu va fi.
Esperance începe nervos, dar frâiele partidei le au jucătorii lui Răzvan Lucescu. Prima mare ocazie o au însă tunisienii, când Al-Mayouf, portarul lui Al-Hilal, scapă o minge, dar scapă și gruparea saudită cu fața curată. Mă ia cu friguri, deși te sufoci de cald, amintindu-mi de Paschalakis, portarul de la PAOK, care i-a mâncat anul trecut lui Răzvan calificarea în grupele Champions League, la Salonic, contra Benficăi.
Apoi vin ocaziile lui Al-Hilal. Peruanul Andre Carillo, care va fi declarat omul meciului, întoarce fundașii tunisieni ca pe chiftele, dar brazilianul Carlos Eduardo trage în portar. Un pic mai târziu, arbitrul dictează penalty pentru Al-Hilal, dar tușierul anulează decizia, semnalizând un ofsaid. Trage și Carillo la poartă, Ben Cherifia, goalkeeperul tunisian, respinge, apoi Yakoubi salvează de pe linie. 0-0 la pauză, dar, după ocaziile create de campioana Asiei, tabela ar trebui să aibă nasul roșu și lung. Ca Pinocchio.
Gomis, „Leul” lui Al-Hilal
La intrarea în stadion s-au împărțit steaguri și eșarfe în culorile alb-albastru ale lui Al-Hilal. Am luat și eu o eșarfă pe care mi-am pus-o de gât. Ziarist, ziarist, dar când e vorba de echipa unui antrenor român putem ascunde deontologia în rucsac. La pauză, câțiva fani saudiți mă întreabă dacă sunt fan Al-Hilal. Le zic că am venit pentru Răzvan Lucescu. Încep să-i strige prenumele și duc mâna la inimă. Apoi pronunță des, interogativ: ”Cozmin, Cozmin?”. OK, mă știu și cu Olăroiu. Aziz, un tip care pare să fie liderul lor, continuă „Iordănescu?”... Apoi, după o pauză: „Balaciii?”. Le spun că Ilie Balaci a murit anul trecut. „Heart attack”. Își pun fruntea în palme...
Începe repriza a doua. La indigo. Ratare mare Al-Hilal. Salem Al-Dawsari scapă singur, dar lobul e slab și Ben Cherifia salvează. Meciul se topește spre 0-0. Deodată, fanii lui Al Hilal încep să chiuie și să aplaude. În primul moment, nu-mi dau seama de ce. Aha! La marginea terenului, Răzvan Lucescu îi dă ultimele sfaturi lui Gomis. Celebrul Bafetimbi Gomis, vedeta de la Saint - Etienne, Marseille, Olympique Lyon și Galatasaray, acum starul lui Al-Hilal. Și socoteala lui Răzvan, mărturisită la Dusit Hotel în preziua meciului, se potrivește. Peste 8 minute, Gomis face spectacol la marginea careului tunisian, lobul peste un adversar e superb, preluarea și șutul la colț sunt de manual, e 1-0 pentru Al-Hilal!
Un colos: Flamengo. Și stadionul său: Maracana
Campioana Asiei termină meciul în 10, cu două "galbene" primite de Mohamed Kanno, dar victoria e indiscutabilă și e mare. Răzvan Lucescu și Al-Hilal sunt în semifinala Mondialului Cluburilor și vor juca marți, contra unei legende a Braziliei și a fotbalului: Flamengo Rio de Janeiro, campioana Americii de Sud și a țării care a înfrumusețat jocul inventat de englezi.
Echipa care joacă pe cel mai faimos stadion din lume, arena pe care s-au scris patimi și legende, și care se numește, simplu și cutremurător, Maracana.
Echipa marelui Zico, echipa pentru care cântă, se bucură sau plâng mai bine de 30 de milioane de suporteri. Fiindcă Flamengo e mândria fotbalului brazilian. Împotriva acestui colos al jocului cu mingea de fotbal va juca mâine seară Răzvan Lucescu.
Răzvan Lucescu alături de jurnalistul Daniel Nanu, la Doha
{{text}}