Într-un interviu acordat în trecut pentru Gazeta Sporturilor, Horia Tecău mărturisea că, atunci când l-a înfruntat pe Roger Federer, idolul său, i-a fost greu să treacă de la pura admirație la dorința de a-l învinge.
„Federer e idolul meu, e ceva mai aparte când joc împotriva lui. Înainte îți doreai să câștige toate meciurile pe care le joacă, acum vrei să-l învingi.
În primul meci, când am jucat cu el la Brisbane, eram așa, un pic uimit, impresionat... wow, joc cu Federer, mă încălzesc cu el, îi returnez serviciul... Făcea niște execuții și îl admiram, apoi mă gândeam: «Stai, că nu trebuie, eu trebuie să-l bat, nu să-l admir». Adică «Schimbă-ți atitudinea și dorește-ți să câștigi punctul acesta, și meciul...».
Ca jucător... simți talentul în felul în care se mișcă pe teren. Simți și că nu este foarte calibrat pe jocul de dublu, retururile, spre exemplu, nu sunt foarte precise. Sigur, dacă s-ar antrena special, cum a fost pentru Cupa Davis sau Jocurile Olimpice, atunci le dă, sigur, dar așa... îl mai prinzi. Simți că returul de rever nu e atât de precis și că poți să-l ataci acolo”, declara Tecău pentru GSP.ro.
RAFAEL NADAL – COMPETITORUL SUPREM
De asemenea, Tecău mai afirma că momentul cel mai profund l-a trăit alături de Nadal, după finala olimpică de la Rio, pierdută de Horia și Florin Mergea în fața lui Nadal și Marc Lopez.
Au avut atunci un meci memorabil despre își amintesc mereu și discută când se întâlnesc. „A fost ceva incredibil și pentru el. Am fost surprins, am simțit asta, dar vorbind apoi cu el la Cincinnati, «ce luptă, ce meci a fost», am realizat cât de important a fost și în cazul lui”.
„De la primul meci am observat că e foarte activ la fileu. Și nu te aștepți la asta de la el, e spaniol, joacă mult din spatele terenului. La simplu vine rar la fileu, dar când o face, vine bine și nu greșește niciun voleu.
Totuși, nu crezi că poate fi atât de activ, să se miște atât de bine și să facă atâtea intercepții. E un jucător foarte puternic pe retur. Nu riscă, dar trimite înapoi, iar tu trebuie să fii tare pe serviciu și pe voleu ca să te pui în avantaj. Plus că este un competitor foarte bun, nu-ți lasă nimic, niciodată. Se luptă pentru fiecare punct.
(...)El joacă din spatele terenului, dar e o minge pe care nu o întâlnești în mod uzual la dublu. E un topspin înalt, departe de jucătorul de la fileu. De exemplu, dacă sunt la fileu și vreau să fac intercepția la el, trebuie să plec foarte devreme. Are și abilitatea să schimbe direcția în ultima secundă, vede sau anticipează că mă mișc. De asemenea, se apără cel mai bine dintre toți, se întinde și dă niște loburi incredibile, aproape de linia de fund, peste jucătorul de la fileu... Asta ne-a făcut și la Rio de nenumărate ori”.
{{text}}