Mária Torok Duca, 60 de ani, cea mai spectaculoasă handbalistă din istoria semicercului românesc, reconstituie jongleriile care au făcut-o faimoasă pe teren în tricoul Chimistului Rm. Vâlcea. Și, cu un aer vesel, pune pe masă episoade simpatice, glorioase sau tulburi din cariera și viața sa de etnic maghiar îndrăgostit de România.
În sala "Traian" din Vâlcea, o siluetă agilă și vivace se distrează cu mingea de handbal la una dintre porți. Are 60 de ani, dar, după cum se mișcă, n-ai zice că vremea a lăsat urme prea adânci în mușchii și articulațiile ei.
Reconstituie zâmbind câteva dintre trucurile care i-au impregnat pe veci numele în sufletele fanilor de pe semicerc, în timp ce câteva copile aflate la antrenament pe jumătatea opusă de teren scapă priviri fascinate către spectacolul ad-hoc produs pe parchet.
Atacă în viteză pe linia de 9 metri, se întoarce brusc cu spatele, prinde mingea între genunchi, de unde jurnalistul transformat în pivot de ocazie trebuie să continue faza-surpriză, să preia obiectul și să marcheze. Se mută apoi în colțul opus, unde continuă ofensiva și, dintr-odată, pivotează, ajunge iar cu spatele la poartă și lansează un trasor perfect printre picioare, suficient cât să-i lase bouche bee pe puținii martori oculari.
În fine, vine să execute o lovitură de la 7 metri, se rotește pe stângul, se duce în plonjon, iar cu mâna dreaptă aruncă pe la spate, trimițând un lob de manual peste portarul parcă paralizat de execuția extraterestră.
Mária Torok Duca: „Gațu a fost idolul meu"
Toate sunt mărci înregistrate Mori Torok, marea handbalistă a anilor ‘80-’90, iar jongleriile ei inconfundabile au încântat generații întregi de suporteri, care veneau la meciuri să vadă echipa de vis a Vâlcii, devenită o bandă de show sportiv grație "nebuniei" fetei născute la Sf. Gheorghe.
În fotbal, italienii i-ar fi spus "regista", ar fi îmbrăcat-o în adjective siropoase, ar fi introdus-o în comparații planetare și, inevitabil, i-ar fi imprimat pe spate numărul 10, dedicat monștrilor sacri.
"Eu m-am mulțumit cu numărul 13!", glumește Mori, care răspândește în jurul ei un fermecător aer vesel. "Când am început la Sf. Gheorghe, toate numerele erau ocupate, mai puțin 13, așa că l-am luat eu. La Știința Bacău mi s-a întâmplat la fel, apoi, când am venit la Chimistul, în 1982, l-am cerut direct.
Mă convinsesem că nu-mi aduce ghinion", spune actuala antrenoare de la HCM Torok. E identitatea propriei Academii de handbal, la care manager e sora sa, Edith Matei, unica deținătoare a patru trofee Liga Campionilor, toate cu "balaurul" anilor ‘90, Hypo Viena.
Modestia o împinge să nu-și revendice paternitatea șiretlicurilor care au făcut-o faimoasă: "Am copiat și eu de la alții. Mă uitam mult la handbalul masculin, băieții noștri erau campioni mondiali când deschideam ochii în acest sport, așa că am avut de la cine învăța. Gațu mi-a fost idol".
Maria Torok Duca: "Unii antrenori îmi reproșau că sunt clovn"
A dus însă handbalul-spectacol la alte cote și în versiunea feminină, iar azi râde când își amintește de propriile năzdrăvănii: "Erau unele adversare care se enervau îngrozitor dacă le dădeam gol cu spatele, printre picioare.
Și atacam în continuare exact acolo unde simțeam că sunt nervii mai întinși, să le agasez și mai rău! Unii antrenorii îmi reproșau chiar că sunt un clovn, dar pentru mine era o senzație fantastică și o mulțumire sufletească să văd mereu 3.000 - 4.000 de oameni entuziasmați la fazele mele. Oricum, nu exageram niciodată. Trăgeam tare la începutul partidelor, alergam, munceam să obținem un avantaj mai consistent de cinci, șase goluri și numai atunci îmi permiteam să dau drumul la carusel. Nu riscam aiurea când scorul era strâns".
Torok a apucat-o pe drumul handbalului la 15 ani, după ce petrecuse alți 6 ani înainte în gimnastică: "M-am oprit fiindcă începuse să-mi fie frică de bârnă și de paralele. Dar perioada de la gimnastică mi-a prins tare bine, fiindcă de acolo am venit cu explozia, cu detenta, cu viteza, cu știința de a cădea fără să mă accidentez. Picam mereu în picioare, ca pisica".
Maria Torok Duca: "Meritam să jucăm finala Ligii în 1990"
La Vâlcea s-a înșurubat în 1982, iar ce a atras-o către Oltenia a fost publicul: "Venisem cu Bacăul la Trofeul Carpați în 1980 și m-a impresionat atmosfera. Era un mare interes pentru handbal, deși Chimistul evolua atunci în divizia secundă. Abia începeau să formeze o echipă.
Iar feeling-ul meu s-a adeverit, dovadă că în 1984, la doi ani după ce am semnat la Vâlcea, am cucerit deja primul trofeu continental, Cupa EHF. Totul s-a desfășurat foarte rapid".
- Maria Torok, cu trofeul EHF din 1984
Au mai urmat încă o Cupă EHF și o Supercupă a Europei, dar marele regret rămâne ratarea Ligii Campionilor. Piscul a fost aproape la începutul lui 1990, când Chimistul s-a oprit în semifinalele competiției, după o "dublă" dramatică împotriva rusoaicelor de la Kuban Krasnodar, care au trecut mai departe grație unui singur gol în plus la scorul general: 51-50.
"A fost o mare nedreptate la retur. Am fi meritat să mergem în finală, dar arbitrii n-au fost de acord. M-au eliminat și pe mine, și pe sora mea, am trăit o partidă ciudată", se confesează Mori.
- Succesul din Cupa EHF 1984 a fost marcat și cu un memorabil spectacol al "Cenaclului Flacăra", cu Hrușcă și Șeicaru capete de afiș
Își alină însă frustrarea cu gândul că sora, Edith, a adus apoi patru Ligi ale Campionilor în familie, în tricoul lui Hypo Viena, iar în poveste a trecut inclusiv o semifinală epică împotriva Vâlcii, în 1992:
"Celor de la Chimistul nu prea le-au convenit condițiile în care ea se transferase în Austria, au făcut mare propagandă împotriva ei înaintea acelei partide, toată sala a primit-o cu huiduieli, dar așa de rău a afectat-o încât a înscris vreo 16 goluri, din toate pozițiile posibile și imposibile".
Maria Torok Duca: "Nu știam să comunic în românește până la 18 ani"
Anii de la Vâlcea au marcat-o însă și cu episoade dincolo de granițele terenurilor de sport. Proveniența sa din comunitatea maghiară a trimis-o inclusiv în atenția Securității lui Ceaușescu.
Iată un moment tensionat: "Tata era tare mândru când au apărut primele convocări la loturile naționale de junioare. Niciodată nu m-a îndemnat să joc pentru Ungaria. Dar a fost abordat de securiști, de indivizi de la Partidul Comunist pentru a-i cere să-mi schimbe numele, fiindcă nu dădea bine ca în reprezentativele naționale să apară un etnic maghiar. Și i-au propus să mă cheme Turcu. Maria Turcu.
Asta urma să fie identitatea mea sportivă. Tata n-a fost însă de acord. Iar valoarea mea ca handbalistă i-a făcut pe respectivii să nu mai insiste pe această pistă".
Lui Mori nu îi e rușine să recunoască și că nu putea comunica în românește până la vârsta majoratului: "Acasă vorbeam în ungurește, școala am făcut-o în maghiară. Tot în maghiară am dat și examenul la Sport la Bacău. Dar am început să deprind româna, și cu toate nuanțele ei colorate, în vestiarul de la handbal. Colegele de la junioare erau foarte drăguțe, înțelegeau situația și mă ajutau să învăț, să putem comunica".
- Bucuria vâlcencelor după Cupa EHF din 1989: Mori Torok e prima din stânga, jos
Maria Torok Duca:"Nu puteam fi niciodată ca Neagu, nici ea ca mine"
Și măritișul a trecut prin aceeași matcă lingvistică, fiindcă tatăl îi transmisese că, atunci când îi va veni sorocul, va trebui să meargă la altar de mână cu un etnic maghiar, și numai după terminarea facultății. Planurile părintelui au traversat însă mari încercări:
"La Sf. Gheorghe, primul meu prieten a fost un român. Mi-am luat și o bătaie zdravănă când tata a aflat că l-am mințit, spunându-i că merg la teatru și, de fapt, fugisem la o plimbare cu băiatul respectiv. Iar la Bacău m-am cunoscut cu primul meu soț, Florin Verigeanu. Când m-am dus să i-l prezint lui tata, mă tot gândeam cum o să reacționeze. Dar m-a făcut praf cu replica lui. Știți ce mi-a zis? «E problema ta!». Nu-mi venea să cred".
Înapoi însă la handbal! Cu marea dilemă de tipul "oul sau găina": cine a fost mai mare și mai mare peste handbalul românesc all-time, Mori Torok sau Cristina Neagu? Rezultatele ar înclina ușor către bucureșteancă, dar estetica și profilul ce spun?
"N-aș fi putut să fiu niciodată ca ea, dar nici ea ca mine! Eu am avut inventivitate, anticipație ofensivă și defensivă, intram imediat în mintea adversarului. În schimb, Cristina are o forță incredibilă în braț, pe care n-aș fi egalat-o nici dacă munceam 30 de ani doar la acest capitol"
Mária Torok Duca: "Luam o Dacie din cinci salarii"
Se câștiga bine din handbal înainte de Revoluție, Mori Torok? Răspunsul e la fel de direct ca întreg dialogul: "Foarte bine! Cam în cinci luni mi-aș fi putut permite să-mi cumpăr o Dacie, care costa 70.000 de lei. Nouă, sportivilor, nu ne lipsea nimic.
Conducerea județului ne rezolva imediat orice doleanță, fiindcă Vâlcea avea atunci un cult al sportului. Baiul mare era că nu prea aveam ce să cumpărăm în țară. De pe afară mai luam una, alta. Mi-aduc aminte că la prima ieșire cu junioarele în Occident, în RFG, mă uitam mirată la tot ce e prin magazine, am fost blocată tot turneul de ceea ce vedeam acolo"
Mária Torok Duca: „Jucam fotbal cu băieții"
Torok a cochetat și cu fotbalul când era puștoaică. Și azi lovește mingea cu grijă, o ține lejer pe picior și încă ar fi gata să se mai bage la câte o miuță: "Pe vremea tinereții mele, nu exista fotbal feminin. Dar am prins gustul jucând cu băieții.
Mă uit în continuare la meciuri, dar nu mai am aceleași emoții din perioada Generației de Aur. Cred că la fotbal avem aceeași problemă ca la handbal: sunt prea mulți străini în liga internă și nu suntem suficient preocupați să le facem loc copiilor noștri".
"Cea mai importantă calitate nativă a fost ambiția. Ce mi-am pus în cap am realizat. Inventivitatea a venit în timp, am educat-o. Dar ca să ajung la un nivel înalt a trebuit să muncesc foarte mult. Și am făcut-o cu plăcere!"
"Aveam în vestiarul Chimistului cel puțin două colege «ciripitoare» la Securitate. Le și știu, dar n-are sens să le dau numele. Nea Pilică Popescu, antrenorul nostru, a făcut un test înaintea unei plecări în Olanda. A zis în cabină că soția lui, Hilde, va rămâne acolo, iar informația s-a scurs imediat, dovadă că doamnei i-au blocat atunci deplasarea"
"După Revoluție, am jucat trei ani și jumătate în Spania în vremuri în care handbalul feminin era acolo ceva foarte vag dezvoltat. Amatorism! Nu-mi închipuiam niciodată că vor ajunge să ne bată la nivel de națională" - Maria Torok Duca
4 trofee externea cucerit Torok Duca în carieră: 3 cu Chimistul (2xCupa EHF, Supercupa Europei) și 1 cu echipa națională (Balcaniada, 1987)
226 de meciuria disputat Torok Duca pentru echipa națională, marcând 626 goluri
{{text}}