Ioan Ovidiu Sabău (51 de ani) crede că parcursul CFR-ului a venit doar ca urmare a „nebuniei lui Petrescu” și a unui context. Doar după valoare, echipele românești și-ar mai permite să-și propună asemenea rezultate o dată la un deceniu.
Ioan Ovidiu Sabău are 51 de ani și arată aproape ca atunci când juca. Povestește că nu s-a simțit mereu atât de bine:
„Când antrenam nu dormeam nopțile din cauza stresului și nu mă simțeam în stare să fac sport". Între timp, un amic l-a convins să se reapuce de alergat. Povestește cum și-a uimit prietenul:
„La început mi-a fost greu, pe urmă îi băteam pe toți cunoscuții. Alerg 12 kilometri pe zi, particip și la semimaraton". Antrenamentul i-a trezit organismul de fotbalist obișnuit să alerge minimum 12 kilometri pe meci, în vremuri în care nu existau sisteme de monitorizare a distanțelor.
- Domnule Sabău, cu ce vă mai ocupați timpul? Nu vă e dor să antrenați, să conduceți o echipă?
- Mai merg la emisiuni de la Look și analizez meciuri, ca să nu-mi ies din mână. Ba da, mi-a plăcut să antrenez și îmi place mult în continuare. Doar că nu sunt compatibil cu fotbalul românesc, nu mă regăsesc în mediul acesta.
Ioan Ovidiu Sabău: „U Cluj? Înăuntru-i leopardul!"
- Incompatibilitatea asta v-a determinat să plecați de la U Cluj după sezonul trecut, în care echipa a ratat promovarea la baraj?
- Eu nu aș fi vrut să plec, fiindcă suporterii mi-ar fi reproșat că îmi luasem un angajament și nu-l mai respectam, că abandonam clubul. Numai că a fost o dispută internă, o luptă pentru putere. Multe lucruri nu s-au spus. La U Cluj e frumos gardul și înăuntru e leopardul! Sunt tensiuni, orgolii ale unor oameni. Nu aveam libertatea să decid singur, hotăram de comun acord cu conducerea, deși știam că dacă lucrurile mergeau bine ieșeau șefii în față, iar dacă mergeau prost singurul vinovat eram eu. Până la urmă, am ales să demisionez, să-mi asum eu eșecul, ratarea promovării. Oamenii au metodele lor de a scoate în evidență greșelile altora, nu-și asumă niciodată deciziile pe care le iau. Ei ar fi vrut să impună ideile lor, dar să răspund de rezultate numai eu.
- "Ei" cine sunt?
- Președintele și vicepreședintele clubului, ei au condus. Sigur, și eu, doar că eu am fost mai mult pentru imagine. Conflictele interne pot fi ținute sub capac pentru o vreme, dar în momentele grele explodează. Așa s-a întâmplat la U. E clubul orașului, nu e în regulă să-l conduci ca și cum ai fi un copil care-și ia jucăriile când se supără și pleacă! Au pus o presiune artificială asupra lui Lobonț, pe care toată lumea din club îl dorise enorm, insista să-l conving pe Bogdan să vină mai repede. Când nu a promovat Lobonț, cine purta vina de a-l fi adus? Doar Sabău!
Ioan Ovidiu Sabău: „Rădoi mai bine ar folosi toți tinerii"
- Cealaltă echipă din oraș, CFR, se descurcă excelent. Poate Petrescu să transforme într-o obișnuință prezența în grupele cupelor europene?
- E o greșeală să gândiți așa! Asta se poate întâmpla o dată, nu poți avea continuitate. Cu nebunia lui Dan, cu disciplină și cu organizare te califici o dată, mai ales că mai profiți și de faptul că adversarii nu te iau în considerare. Pe termen lung n-ai cum să-i elimini des pe cei care sunt mai bogați de 10 ori! Surprizele merg o dată la 10-15 ani, nu an de an!
- Ar fi fost Petrescu soluția potrivită pentru înlocuirea lui Contra la națională?
- Unii antrenori români au fost desconsiderați: Răzvan Lucescu, Dan Petrescu. Rădoi s-a dus și a făcut școala prin Moldova... Bine, sunt convins că e pasionat și el... Adevărul e că Petrescu ar fi fost o alegere fantastică pentru echipa națională, fiindcă el e om de rezultat. Știe să aleagă jucătorii, se impune în vestiar, motivează echipa la două sute la sută. Eu nu știu cum a gândit Federația, poate l-a ales pe Rădoi cu ideea că el ar putea să-i integreze mai ușor în lot pe jucătorii tineri.
- Să mai aibă un obiectiv, promovarea fotbaliștilor din lotul de tineret, indiferent de soarta din baraj.
- Da, adică "Și dacă nu ne calificăm, îl lăsăm mai departe pe Mirel, fiindcă el îi cunoaște cel mai bine pe tineri". Lumea nu are răbdare, dar mie mi s-ar fi părut o soluție promovarea unui nucleu de bază de la naționala sub 21 de ani. Altfel joacă ei împreună, le e mai greu să se impună când sunt înconjurați de colegi foarte experimentați.
- A folosit Contra mulți tineri în meciul din Spania și a pierdut cu 0-5.
- Dar e corect să-i testezi într-un meci cu Spania, care poate fi cea mai bună din lume? Spania ne bate și cu echipa a doua!
"Mă impresionează Dan în primul rând, fiindcă el este creierul. Sigur, sunt oameni serioși în conducerea CFR-ului, din moment ce au acceptat să-i ofere lui Petrescu toată autoritatea. Ce a realizat în grupa cu Lazio, cu Rennes și cu Celtic e fantastic! Ce înseamnă CFR, ca buget, față de acele formații? Nu înseamnă nimic! Clujul are zece milioane și adversarii au o sută de milioane de euro!"
"Clubul U Cluj nu are nimic: stadionul nu-i aparține, o bază sportivă nu are. Echipa se antrenează în baza Universității Babeș-Bolyai. Dacă se supără o dată instituția, U dispare de acolo! Asta mi se pare mai grav decât faptul că nu promovează în prima ligă" - Ioan Ovidiu Sabău
Ioan Ovidiu Sabău: „Nu credeți zvonurile! Religia m-a făcut mai bun”
Sabău discută deschis despre apropierea lui de Martorii lui Iehova, o opțiune care a provocat multe bârfe de-a lungul carierei: că nu accepta tratamente medicale, refuza carnea și din cauza asta s-ar fi accidentat înaintea Mondialului din 1994.
- Credeți că e posibilă calificarea la Euro? Cu o victorie în Islanda și apoi în finala barajului, în Ungaria sau în Bulgaria.
- Doar cu o surpriză. Din moment ce avem atât de mulți jucători care nu evoluează la cluburi, poate și noi pretindem prea mult de la naționala asta. Au nevoie să fie ajutați, așa cum și noi am fost ajutați. Când am debutat la U Cluj nu eram mai bun decât ceilalți din lot, dar Remus Vlad a zis "Eu merg pe mâna ta!". M-a forțat, mi-a dat încredere și mai târziu m-a luat Dinamo, am prins și naționala. Îmi mai zic unii și acum "Tu ai fost talentat". Lăsați-mă cu talentul! Am fost muncitor, am muncit enorm! La 15-16 ani, eu eram subțire ca degetul! Mi-am dat seama că tehnica nu mă ajuta la nimic, cădeam după fiecare contact. Și am muncit incredibil doi ani de zile, până când am căpătat musculatură, forță. M-am transformat. Când am ajuns la Feyenoord mă puteam bate cu olandezii fără probleme, deși erau toți extrem de puternici.
- De ce credeți că Ianis nu s-a impus la Genk?
- Exact ce vă spuneam: forța. Atât îi lipsește! E talentat, inteligent, însă fără masă musculară nu are cum să răzbată. Uitați-vă cum arată jucătorii din cele mai bune campionate! Dacă n-ai forță, mai poți reuși în fotbal numai cu o viteză fantastică, adică să accelerezi și să nu te prindă nimeni!
- Pe vremuri, când nu existau preparatori fizici, cum progresați?
- Cu muncă multă. Făceam trei antrenamente pe zi. Și deși nu aveam preparatori fizici, existau antrenori foarte buni, inclusiv la copii. Szoboszlay, cu care am lucrat eu, m-a învățat tot: cum să lovesc mingea, cum să fac o preluare. Antrenorii de copii erau toți foști fotbaliști și aveau "ochi". Szoboszlay, la 70 de ani, făcea "foarfeci" laterale ca să ne arate cum să lovim mingea! Nici acum nu-mi vine să cred!
Ioan Ovidiu Sabău: „Am fi fost cei mai buni din Europa"
- Au încercat mulți să estimeze care ar fi fost parcursul acelei formații a lui Dinamo din 1990. Cum vă imaginați că ar fi evoluat?
- Cred că putea fi cea mai bună echipă din Europa. Nu ne era teamă de nimeni, nu ne domina niciun adversar. Aveam deja doi ani împreună și încă eram cu toții tineri, mai bătrâni erau Klein, Cămătaru... Cei mai mulți eram de 21, 22 de ani. Lucescu a promovat mulți tineri și la început ne era greu, mergeam în turnee și ne băteau în amicale și formații de "B" din Belgia. Ne era frică, nu eram obișnuiți. Am fost eliminați numai la limită, și cu Sampdoria, și cu Anderlecht. Din echilibrul acela s-au calificat ei, tocmai pentru că nu aveam experiență. Totuși, Dinamo era foarte bună, dovada e că la victoria cu Danemarca, la calificarea la Mondialul din '90, era jumătate din națională de la noi.
- Pare ciudat acum că Brescia juca în 1994 în Serie B cu Hagi și cu Sabău.
- Da, iar Fiorentina îi avea pe Batistuta și pe Effenberg! Divizia a doua italiană de atunci era la nivelul la care e acum Serie A, atât de mult a scăzut campionatul italian! Pe vremea aia erau echipe bune și în Serie C, astfel de formații le eliminau pe unele din "A" în Cupă. A scăzut mult Italia, a avut vreo 10 ani în care a scăzut încontinuu. A mai rămas la nivel foarte înalt Juventus, care a dispus de foarte mulți bani.
- În Serie A cât de greu era atunci?
- Când a venit Hagi și a văzut cum era mi-a zis "Neluțu, e incredibil! Păi, în Spania sunt 3-4 echipe, aici e greu fiecare meci!". Veneau olandezi, englezi care nu făceau față. Pe lângă nivelul foarte ridicat, era și o presiune imensă din partea presei, din partea suporterilor.
- În Serie B câștigați mai mult decât în Olanda?
- Nu. După un sezon foarte bun cu Feyenoord clubul ajunsese să aibă grave probleme financiare și era forțat să mă vândă. Corioni a insistat foarte mult și m-a cumpărat. Lucescu nu-și asuma răspunderea să ceară el trei români în echipă. Nea Mircea lucra tactic foarte bine, l-a făcut pe Corioni să creadă că aducerea a trei români fusese ideea lui! Ha, ha, ha!
Ioan Ovidiu Sabău: „Deși a insistat Hagi, nea Puiu m-a lăsat acasă"
- N-a existat interes din partea vreunui club italian mai mare?
- Am avut ofertă de la Milan. La Brescia au protestat suporterii, au scris pe zidurile stadionului că dacă plec eu nu mai cumpără abonamente. Sezonul ăla, '92-'93, a fost cel mai bun din cariera mea. Jucasem cele mai multe minute din tot sezonul, la egalitate cu Maldini. Erau interesate Milan, Fiorentina, Udinese. Corioni a zis că nu sunt de vânzare. Imediat după ce nea Mircea m-a anunțat că nu mă lasă să plec, Milan l-a cumpărat pe Laudrup. "Neluțu, mai rămâi un an. Uite, rămâne și Gică, promovăm!". M-a convins să continuu la Brescia.
- Vă mai gândiți la ratarea Mondialului din '94?
- Am avut o ruptură musculară când mai erau două sau trei etape din campionat! Era a doua sau a treia recidivă pe posterior. E un mușchi de viteză și la primul sprint necontrolat s-au produs două leziuni mari. Urma un meci decisiv cu Pisa, aveam nevoie de un egal. Nea Mircea a insistat să joc și am făcut ruptura în primul minut. M-am tratat trei săptămâni în Olanda, de acolo am venit la Săftica pentru un test. Nu puteam să alerg deloc. Petrescu, Hagi au insistat să mă ia așa, că poate îmi reveneam în America. Domnul Iordănescu și Federația au hotărât să renunțe la mine.
- Și cum vă simțiți când vă amintiți experiența aceea?
- Cum să mă simt? Jucasem inclusiv în meciul decisiv pentru calificare, victoria din Țara Galilor. Am ratat ce era mai frumos, cel mai bun Mondial din istoria noastră. Tot anul '94 a fost greu, am jucat puțin și la club, fiindcă tot făceam rupturi. Până la urmă am mers la un kinetoterapeut de la Sampdoria, unul foarte bun, Vigano. Într-o lună m-a pus pe picioare. Era atât de bun încât Vialli, care îl știa de la Sampdoria, l-a luat și la Chelsea.
- Revenirea în România, la Rapid, cum s-a produs?
- Brescia îmi propusese să rămân, dar am avut o întâlnire cu nea Mircea, m-a asigurat că la Rapid erau condiții foarte bune. Îmi era dor să mă întorc, după șase ani în Italia. Și am acceptat. Când am ieșit din restaurantul în care discutaserăm mi-a sunat telefonul. Era Cornel Dinu. Era Dinamo, mă atrăgea, însă nu am putut. "Nea Cornel, mi-am dat cuvântul!". Dacă ar fi sunat cu o oră înainte aș fi semnat cu Dinamo, sentimentele mele pentru club nu s-au stins niciodată. Am rămas și cu amintirea tinereții mele din fotbal, anii aceia în care eram cu toții tineri și buni.
- Ați fost serios mereu ca jucător? Fără excese?
- Cred că de la 16 ani până acum n-am pierdut o noapte niciodată. Atunci, la 16 ani, am fost într-o discotecă. Și nici excese n-am făcut. Eu nu puteam să joc dacă nu eram odihnit și dacă nu mă antrenam la maximum.
Sabău: „25 decembrie înseamnă solstițiul de iarnă"
- Au circulat bârfe de-a lungul timpului. "Sabău se accidenta des fiindcă era Martor al lui Iehova și refuza medicamentele" e una dintre ele.
- Știu, știu... E cel mai ușor să spui tot felul de lucruri fără să întrebi persoana la care te referi. Cel mai simplu era să-l fi întrebat cineva pe medic, care era cu mine în cantonament. Cum să nu iau vitamine? Dimpotrivă, religia asta îmi cere: să am grijă de sănătate. Eu nu pot să fiu Martor fără să am grijă de viața mea! V-am zis, eu am stat trei săptămâni la tratament în Olanda, cu medicamente, cu vitamine. Ce credeți, când Pompiliu Popescu le dădea medicamente celorlalți jucători eu mă ascundeam? Mai circula un zvon: că nu mâncam carne și le ceream jucătorilor, ca antrenor, să nu mănânce carne!
- Da, așa era?
- Cum puteți crede așa ceva? Eu am făcut sport de performanță! Bine, azi sunt fotbaliști, atleți vegani, dar pe vremea aia nu exista așa ceva și eu eram în rând cu ceilalți, acceptam același meniu, aceleași medicamente.
- Ce presupune religia?
- E un mod de viață, nu e ceva de fațadă. Mă ajută să fiu mai echilibrat, să am un respect mai mare pentru cei din jurul meu, să nu am prejudecăți. Astea sunt învățăturile Bibliei. Să nu fim aroganți, să fim mai buni. Nu să fim fanatici, nu asta ne cere Biblia!
- Sunt diferențe mari față de ortodoxism?
- Sunt multe diferențe... Noi vorbim despre ce spune Biblia, fiecare întrebare are un răspuns biblic.
- Ați sărbătorit Crăciunul?
- Păi, nu e o sărbătoare pe care Biblia să ne spună s-o sărbătorim! Uitați-vă la televizor în perioada Crăciunului și vă veți convinge și așa că nu e o sărbătoare creștină.
- Pentru că textele evangheliilor n-o stabilesc ca sărbătoare creștină?
- Exact. 25 decembrie e o sărbătoare a cărei rădăcină se referă la solstițiul de iarnă. Însă nu e vorba numai despre un caz particular, despre o sărbătoare. Credința te ajută în toate aspectele vieții, te face un om loial, de încredere. Trăsături pe care trebuie să le arăți, nu să le spui.
- Chiar și când ai de pierdut din cauza trăsăturilor acestora?
- Bineînțeles. Ar fi ușor să respecți niște principii dacă le-ai avea de respectat numai când câștigi. Vă repet: nu e fanatism! Respect libertatea fiecăruia de a alege. Baza creștinismului este iubirea și acolo unde există iubire nu sunt războaie. Istoria ne spune că toate religiile au fost implicate în războaie. Toți își doresc pacea, dar Martorii lui Iehova, singurii care au refuzat să urască și să ucidă, au fost ei crucificați. E un paradox. S-au spus multe și despre mine...
- Cum ați trecut de la ortodoxism la Martorii lui Iehova?
- Eram în Olanda și au venit la mine doi Martori. Am acceptat un studiu biblic. Eu credeam ceva și am descoperit că Biblia spunea altceva. M-am convins singur, nu m-au convins alții. Ca să crezi trebuie să te convingi tu
"Conducătorii cluburilor constituie problema principală din fotbalul românesc. Ei nu sunt specialiști în fotbal, sunt oameni pe care patronii îi pun pe lângă echipe ca să informeze și ca să dezinformeze"
"Banii au curs în anii '90, cluburile vindeau jucători pe sume mari și credeau că lucrurile aveau să continue așa, d-aia nimeni n-a mai investit în copii, nimeni nu a construit vreo bază sportivă. Nu se gândeau că urma un moment în care n-aveau ce să mai vândă"
"Din cât l-am cunoscut pe Lobonț la U Cluj, cred că poate deveni un antrenor bun. E muncitor și pasionat, doar că mi s-a părut cam indulgent. Unele calități le capătă un antrenor și prin experiență, învață când să fie dur, când să fie blând" - Ioan Ovidiu Sabău
{{text}}