Ladislau Boloni, 66 de ani, antrenorul belgienilor de la Antwerp, a acordat un amplu interviu Gazetei Sporturilor.
Tehnicianul dezvăluie ce-și reproșează la aproape 67 de ani, dintre care 25 în fotbalul occidental, dar și ce-i place și ce nu după o viață de om.
- Cât de motivat mai sunteți la vârsta dumneavoastră?
- Sunt foarte. Dacă n-aș avea arderea asta pentru ceea ce fac, m-aș lăsa sau m-aș fi lăsat de multă vreme. Oamenii nu văd la meciuri decât ce e bun, ce nu e bun, dar eu trebuie să respect întreg procesul de pregătire. Nu mă dau în vânt după cantonamente, bine, cine se dă?!, însă ele sunt obligatorii.
- Cât de greu este pentru un antrenor, mai ales român, să reziste cu succes în fotbalul occidental?
- Peste tot e greu să muncești în Occident, și ca antrenor, și ca sculptor, și în altă meserie. Eu lucrez de aproape trei decenii aici, hai să zicem 25 de ani, cu pauzele din Qatar, din Orient. Eu lucrez în fotbalul mare, nu mă laud, dar este o performanță notabilă. Sunt niște ani cu care și diverși antrenori francezi ar vrea să se laude.
Ladislau Boloni: „Dacă n-am primit mai multe, poate am niște limite sau am greșit"
- Ați fost recompensat pe măsura valorii și a așteptărilor personale?
- Tot timpul de la viață primești ceea ce meriți. Rar sunt accidente de genul unui câștig fabulos la loto. Și banii ăia pe care-i câștigi la loto trebuie să fii capabil să-i păstrezi, să faci ceva cu ei. Revenind strict la întrebarea ta, cred că de la viață am primit ceea ce am meritat! Dacă n-am primit mai mult, probabil, nu meritam sau am niște limite, sau am făcut niște greșeli. Pe unele le știu. Dar mă declar mulțumit de ceea ce s-a întâmplat în jurul meu.
- Ce greșeală ați fi vrut să n-o aveți sau s-o puteți corija?
- Nu sunt bun la comunicare și nu-mi apăr interesele cu suficientă obrăznicie.
- V-ar fi plăcut într-un campionat anume să lucrați și n-ați făcut-o?
- Aș fi vrut în campionatul italian. În Serie A. N-am avut posibilitatea. Ca jucător, am avut posibilitatea, nefinalizată, de a juca în Il Calcio, ca antrenor nu. Mi-ar fi convenit să lucrez acolo, e tacticizat și-mi place jocul acesta. Nu e vorba doar de inteligență, pentru că trebuie peste tot în lume să-ți pui capul la contribuție.
Ladislau Boloni: „Nu mă atrag vacanțele, m-ar irita lipsa activității"
- Ce vă mai relaxează în prezent?
- Pfff, nimic. Problemele există peste tot. Doar când ești copil și foarte tânăr nu le ai. Încerc să mă țin de sport, dar nu fac cu regularitate. Aici, în Spania, am fost să alerg singur, stilul meu, pe cărările muntelui de lângă baza de antrenament. Încerc să fiu fidel unui program, deși e greu, din cauza lipsei timpului.
- Simțiți nevoia unei vacanțe mai lungi?
- Vacanță, nu. M-ar irita lipsa activității. Nu am nevoie de vacanță, ci de timp ca să-mi organizez treburile. Ai probleme unde locuiești, în Franța, de hârtii, de casă.
Ladislau Boloni: „Păstrăm mania de a căuta «Regi» și «Briliante»"
- Prindeți posturile TV din România, vă uitați la diverse emisiuni?
- Prind de câteva luni. Impactul? Trebuie să vă răspund? Nu ajung la nivelul de a mă felicita că nu mai sunt în fotbalul românesc. Dar nu le apreciez sau nu-mi plac cele pe care le-am văzut. Se vorbește despre lucruri puțin valoaroase și se face un tam-tam de am impresia că vorbim despre Messi, Ronaldo sau cei mai mari sportivi din lume. Mi-ar fi plăcut să discut mai lejer, însă nu vreau să supăr. Avem mania de a căuta „Regi", „Briliante", oameni providențiali. Este deranjantă și dureroasă lipsa de apreciere a valorilor.
„Familia mi-e aproape. Fata mea, slavă Domnului!, se descurcă singură, distanțele nu mai sunt atât de mari, avioanele rezolvă multe probleme. Da, mi-e teamă să nu pierd ceva important, tot deplasându-mă în stânga, în dreapta, de aceea mi-ar plăcea ca ziua să aibă măcar 48 de ore"
„Merg la piața de vechituri și am un mic transport de la casa mea din România, pentru a aduce diverse lucruri de suflet de la Târgu Mureș. Nu mai am timp să meșteresc, să modelez, să restaurez diverse chestii, poate îmi fac vreme de asta în viitor"
„Am mai progresat cu cartea mea biografică, dar nu la viteza care mi-ar conveni. Sunt în urmă rău de tot cu cartea, vă rog, nu deschideți subiectul că mă doare!"
„Importantă este educația pe care o oferi copilului, al tău, al celui de la clubul de fotbal. Nu e vina lui că nu știe să dea "bună ziua" sau că nu știe să-și scoată șapca, sau nu știe să-și facă cruce în biserică. Fata mea știe! E tot ceea ce contează"
Ladislau Boloni
{{text}}