Doctorul Vasile Cândea a murit astăzi, 87 de ani. El e omul care i-a salvat viaţa lui Duckadam în 1986, la două luni după Sevilla, printr-o operaţie complicată la braţul drept și a mărturisit Gazetei că Helmut suferea de un sindrom rar, Marfan, care fragiliza sistemul cardiovascular.
UPDATE 16:30 Prima reacție a lui Duckadam:
„Îmi pare rău să aud că a murit domnul doctor Cândea. A fost ca un tată pentru mine, ne-am cunoscut familiile, am fost apropiați, chiar m-a ajutat cu o problemă pe care am avut-o, la spitalul militar. Ultima oară cănd am discutat a fost în urmă cu aproximativ doi ani, însă în ultima vreme dânsul a decis sa se retragă din cauza vârstei înaintate. Dumnezeu sa îl ierte!”
Gazeta Sporturilor a publicat povestea pe larg a unor clipe teribile trăite de Duckadam în 1986, când Vasile Cândea i-a salvat viața. Doctorul a vorbit pentru GSP, care republica integral povestea.
Mâna lui Duckadam, „o situație de război”
Un cheag de sînge îi blocase fostului portar circulaţia sangvină pe mîna dreaptă, care risca să-i fie amputată. La Spitalul Militar din Bucureşti, intervenţia chirurgicală a durat peste patru ore: „A fost ca o situaţie de război”.
66 de zile de la finala CCE Steaua - Barcelona
Suntem pe 12 iulie 1986. Primele ceasuri ale dimineţii. Au trecut doar 66 de zile de la grandioasa finală CCE de la Sevilla (2-0 cu Barcelona după penalty-uri, cu patru lovituri de la 11 m parate de portarul Stelei), iar eroul de pe Sanchez Pizjuan, Helmut Duckadam, se află în Semlacul natal, lîngă Arad.
E la un foc de tabără cu prietenii, în vacanţă, fiindcă sezonul s-a încheiat. La un moment dat, alunecă pe iarbă şi, în picaj, se sprijină pe braţul drept de pămînt, din instinct. Dar, instantaneu, o durere surdă îi cuprinde toată mîna, care se învineţeşte de sus pînă jos.
Alarmă! Portarul legendar al Stelei merge de urgenţă la Spitalul din sat, e trimis imediat la Arad, unde doctorii realizează gravitatea situaţiei: de la banala cădere, un cheag de sînge a luat-o "la vale" şi i-a blocat circulaţia în braţul care făcuse minuni în faţa Barcelonei lui Alesanco si Pedraza.
Legenda glonţului încasat de la Nicu Ceauşescu
Va ajunge pe masa de operaţie, la Bucureşti. Iar episodul va naşte şi celebrul folclor legat de faptul că, în realitate, Duckadam ar fi fost împuşcat în timpul unei partide de vînătoare de fiul lui Nicolae Ceauşescu, Nicu, invidios că, după finala CCE, jucătorul ar fi primit cadou un Mercedes din partea regelui Spaniei, Juan Carlos.
Generalul Vasile Cândea, fostul şef al Secţiei de Chirurgie Cardio-Vasculară de la Spitalul Militar Central (SMC), e însă primul om care poate depunde mărturie că necazul lui Helmut s-a declanşat strict din cauze medicale, fără nici o legătură cu ipotetica răzbunare a lui Nicuşor. O versiune gustată însă cu nesaţ în popor înainte de căderea regimului comunist, pînă ca adevărul să doboare gura lumii.
Telefon de la ministrul Apărării, Vasile Milea
Iar la aproape 26 de ani (nr. în 2012) trecuţi de la intervenţia sa dificilă, medicul care i-a salvat viaţa lui Duckadam povesteşte cu emoţie amănuntele unor ore trăite pe muchie de cuţit, deopotrivă de pacient şi de echipa de 9 specialişti condusă în sala de operaţie, doctori şi anestezişti.
Şi apelul la memorie îl face în elegantul său cabinet de preşedinte al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, for de prestigiu cu rădăcini în perioada interbelică.
„Eram în concediu, acasă, la Viişoara, lîngă Alexandria, cînd m-a sunat chiar ministrul Apărării să-mi spună că trebuie să plec urgent spre Bucureşti, fiindcă portarul Stelei trece printr-o stare critică şi e nevoie de operaţie”, îşi începe Cândea amintirile.
Telefonul îl primise de la Vasile Milea, controversatul şef al Armatei care, pe 22 decembrie '89, avea să se sinucidă în sediul CC, înainte de fuga lui Ceauşescu.
„Îmbrăcăminte” pentru arteră cusută cojocăreşte
Continuă: „De la Arad, Duckadam a fost adus în Capitală cu un avion militar, trimis special să-l transporte în Bucureşti. Helmut avea un anevrism axilar, în zona de la subraţul drept. Trebuia tăiată şi înlăturată secţiunea afectată din artera care pleacă de la aortă, trece pe sub gît şi apoi coboară pe braţ. Dacă nu ajungea la timp, să oprim şi să scoatem cheagul, se punea problema amputării mîinii!”.
Obstacolele n-au lipsit:
„Mi-am dat seama că nu dispuneam de o proteză arterială obişnuită, aşa că eram obligaţi să inovăm. De aceea, pentru a reface fluxul sangvin, am refăcut traiectul arterei axilare din pereţii anevrismului. Apoi, spre a proteja zona respectivă, am folosit o bucată sintetică de mărimea aortei, adică diametru de vreo patru centimetri, am întins-o, am înmanşonat-o şi am cusut-o, pur şi simplu, cojocăreşte! E drept, am trecut prin momente critice cînd am refăcut peretele anevrismului, fiindcă risca să pleznească. Pînă la urmă, metoda a funcţionat. Helmut a fost ocrotit însă de Dumnezeu, dar dacă eram noi proşti, degeaba îl proteja Cel de Sus!”. :-)
„Helmut simţea că e grav”
Doctorul Cândea nu se fereşte să dea verdicte ferme: „Toată procedura a fost chiar de mare fineţe! Duckadam a rămas cu braţul întreg, ba a mai apucat să şi joace un pic după asta, chiar dacă a făcut-o pe proprie răspundere, pentru că pericolul unei recidive era foarte mare. Adevărul e însă că putea să ajungă exact cum arată Neşu azi!”.
Medicul recunoaşte că nu i-a vorbit niciodată direct, în faţă, actualului preşedinte din Ghencea despre uriaşul pericol care-l pîndea în acele clipe: „Simţea el, oricum, că e grav. N-aveai cum să-i spui, pentru că şi aşa era o tensiune extraordinară. A fost ca o situaţie de război! L-am îmbărbătat, fiindcă e vital să existe încredere totală între bolnav şi doctor".
Ce e sindromul Marfan
Iar Cândea face în final o mărturisire tulburătoare despre Duckadam:
„Pentru ca lumea să înţeleagă, poate ar trebui spus că problemele lui se datorează şi faptului că suferă de sindromul Marfan! E o boală care dă complicaţii cardio-vasculare".
Într-adevăr, după operaţia din '86, fostul goal-keeper a suferit alte două intervenţii similare în acelaşi loc. S-a întîmplat în '98 şi în 2010, la Timişoara, adică la fiecare 12 ani a trebuit să ajungă din nou la cuţit pentru refacerea arterei fragile.
Ce e, de fapt, acest sindrom Marfan?
O indică, in extenso, site-urile de specialitate: o anomalie genetică, afectînd în special oasele, ochii şi inima. Se manifestă prin creştere disproporţionată a membrelor superioare, degete foarte lungi şi extrem de flexibile, talie înaltă şi predispoziţii la anomalii cardio-vasculare (anevrism aortic, disecţie de aortă). Boala nu are un tratament curativ, dar speranţa de viaţă a crescut semnificativ pe parcursul ultimelor decade.
Şi o informaţie conexă: se presupune că personaje importante din istorie, precum Charles de Gaulle, Niccolo Paganini şi Abraham Lincoln, ar fi suferit de sindromul Marfan.
Apel către Duckadam
Doctorul Cândea nuanţează: „La Duckadam, singurele simptome specifice sînt cele legate de aparatul cardio-vascular. În rest, el e un tip solid, bine croit!". Şi, la final, pune mîna pe telefon pentru un apel către Steaua: "Te salut, Helmut! Vroiam să-ţi spun că ţi-am urmărit declaraţiile date în ultima vreme despre echipă şi-ţi dau dreptate în totalitate. Te susţin! Şi la mulţi ani pe 2012, să fii sănătos!".
„În anii '80, chirurgia cardiovasculară în România avea o rată de mortalitate foarte mare. Nu existau tehnologiile de azi. Duckadam a fost însă un caz fericit!” - Vasile Cândea
Vasile Cândea: „Era anormal să fie scos din evidenţele armatei"
Medicul Vasile Cândea spune că, după operaţie, Duckadam devenise inapt pentru serviciul militar şi risca scoaterea din evidenţele armatei, unde figura ca sportiv la Steaua: "Dacă procedam ca la carte, ar fi trebuit să fac memoriu despre situaţia lui. Am considerat însă că, fiind vorba de un fotbalist care realizase enorm pentru club şi pentru România, era anormal să-i tai sursa de venit şi pensia viitoare. Oricum, Direcţia Politică a Armatei ştia cazul, n-a obiectat nimeni, din contră, Duckadam a fost susţinut continuu".
L-a împușcat Nicu Ceauşescu pe Duckadam: „Cîte alice are în el?”
Duckadam (recunoaşte că, în momentul operaţiei din '86, n-a realizat gravitatea situaţiei:
„Sigur, cînd îmi văzusem mîna albită complet, m-am gîndit că s-ar putea ajunge la amputarea ei. Dar eram optimist că lucrurile se vor rezolva. Am avut parte de o echipă medicală formidabilă, dar şi de mult noroc. Resimt însă şi acum efectele operaţiei, fiindcă la orice schimbare de vreme am dureri destul de mari".
Rîde şi acum despre legendele despre faptul că l-ar fi împuşcat Nicu Ceauşescu: „Nu l-am cunoscut personal, dar lumea nu mă credea. Înainte de Revoluţie, un cumnat de-ai mei povestise realitatea unor cunoştinţe şi, după vreo 20 de minte, i-au zis amicii: «OK, bine, povestea e drăguţă, dar zi-ne pe bune cîte alice a încasat?»".
CV Vasile Cândea
Data naşterii: 24 mai 1932, Lisa Vânători (Teleorman)
A absolvit Facultatea de Medicină Bucureşti (1957). Stagii de specializare în Franţa (1979, 1980); Austria (1989, 1990); Israel (1992); S.U.A. (1993, 1995); Danemarca (1999), Belgia (2001).
Doctor în medicină
Şef Secţie chirurgie cardio-vasculară la Spitalul Militar Central Bucureşti (1976–1990); director al Centrului de Boli Cardiovasculare al Armatei (1990–1995); director al Institutului de Boli Cardiovasculare "Prof. Dr. C.C. Iliescu", Bucureşti; profesor titular la UMF Bucureşti din 1994/ profesor consultant din 2002
Din 2004, a fost general în retragere
Autor a peste 750 de lucrări ştiinţifice
A avut la activ peste 30.000 de cazuri operate
Preşedinte al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România
{{text}}