Aflați în cantonament, Istvan (foto dreapta, 29 de ani) și Lorand (foto stânga, 22) au acceptat un bi-interviu la propunerea Gazetei.
"Ne bucurăm că vom avea șansa de a juca din nou împreună. Dar cred că mai important este să ajutăm echipa să-și îndeplinească obiectivele", preia inițiativa Istvan. "Suntem din nou împreună, ultima dată când s-a întâmplat lui Isti i-a mers foarte bine. Spun că lui i-a mers foarte bine pentru că eu eram abia la început de drum", a completat mezinul familiei, Lorand.
- Vă place să jucați împreună? Sau vă mai tachinați?
Istvan: - Ne înțelegem foarte bine și ne cunoaștem calitățile. Ne e ușor să ne găsim pe teren. Am trăit o viață împreună.
Lorand: - Tachinări? E normal să mai existe și așa ceva. Erau și când eram mai mici, însă până la urmă la fotbal așa este. Te mai ajuți, te mai cerți cu unul, cu altul. Totul în favoarea echipei.
- Vă imaginați vreodată că veți ajunge să jucați împreună în L1?
I: - Chiar nu, am visat amândoi să ajungem aici. E o performanță, am muncit mult pentru asta. Dar să fim împreună la același club niciodată. Pot să spun că mai am un vis, să ajung la națională. Nu e târziu, mai am timp și pentru asta!
L: - E o diferență de vârstă între noi destul de mare. Nu m-am gândit la asta. Isti a fost mereu un model pentru mine. Și pot spune că m-a ajutat că l-am avut frate mai mare. Eu știam ce mă va aștepta la seniori. Întotdeauna am visat să ajung la nivelul lui. Și știm cât de mult am muncit, pentru că n-am avut prea multe, am plecat de la nimic și acum suntem în Liga 1. Totuși eu mai am de muncit, pentru că fratele meu are peste 200 de meciuri în prima ligă. Sper să-l depășesc sau măcar să ajung la nivelul lui.
- O calitate și un defect pe care le vezi la fratele tău?
I: - Simte foarte bine poarta. Tot timpul e acolo și marchează ușor. Defectul? Nu prea îi place să alerge. E mai mult cu mingea.
L: - Bate bine loviturile libere. Iar ca defect, e prea modest. Un defect, pentru că e modest deși n-ar avea de ce.
- Vă certați când erați mici?
I: - Ne și băteam!
L: - Cearta nu prea exista, pentru că dacă era, dată fiind diferența de 7 ani, mă liniștea imediat. Un motiv de ceartă? Jucam fotbal în casă, scaunele erau porțile, iar el tot timpul mă bătea și eu nu suportam asta. Și de aici ieșea certa...
- Care e cea mai frumoasă amintire împreună?
L: - Cred că îl cunosc bine și știu care este pentru amândoi cea mai frumoasă amintire. O să răspund eu primul de data asta. Primul meu meci la seniori, cu Poli Iași.
I: - Primul meci al lui Lori ca titular! Am bătut cu 1-0, pasă eu, gol el.
- Vă supărați părinții?
I: - Îmi aduc aminte că atunci când Lori avea un an sau doi, îl aduceam cu căruciorul, îl puneam lângă teren și eu jucam fotbal.
L: - Cred că cel mai mult din cauza fotbalului. Dacă nu ne lăsau afară, ne jucam în casă, cu mingea de tenis. Eu eram destul de mic, dar tot timpul căutam să mă joc cu cei mai mari, am stat mereu în preajma fratelui meu.
- Care e mai muncitor, care e mai talentat?
I: - Cred că eu sunt cel muncitor, Lori cel talentat.
L: - Așa zic și eu! Mulți antrenori care ne-au văzut pe amândoi mi-au zis că dacă eu alergam cât el, eram la un nivel mai înalt. Am timp să reglez chestia asta.
- Ce meserie i s-ar fi potrivit fratelui tău dacă nu era fotbalist?
I: - L-aș fi văzut profesor.
L: - La birou, într-un scaun.
- Cum făceați să scăpați de ore?
I: - Ziceam că suntem la antrenament. Asta era cea mai bună scuză! Când am început să joc în L1 toți profesorii m-au admirat. În ciuda faptului că atunci nu mă plăceau pentru că lipseam mereu. Acum sunt mândri de mine!
L: - Eu am și un exemplu. N-am dat BAC-ul, eram la Botoșani atunci și am mers în cantonament. Nu mă laud cu asta, pentru că e important. Dă bine unui om să aibă BAC-ul. Voi face tot posibilul să-l iau până la urmă, însă pot spune că a meritat să lipsesc.
- Ce ați schimba la România?
I: - Mentalitatea!
L: - Să nu mai dăm șpagă peste tot pe unde ne ducem!
- La ce echipă ți-ai transfera fratele?
I: - În Spania, la Sevilla.
L: - În Italia, la Napoli.
- O dorință pentru 2020?
I: - Vrem să terminăm cât mai sus în clasament. Suporterii merită asta. Vrem să câștigăm Cupa, plus că mie îmi lipsește un trofeu în carieră. Pe plan personal vreau să reușesc să dau mai multe goluri.
L: - Să fim sănătoși, asta e cel mai important. Anul trecut a fost cu multe momente frumoase, dar s-a stricat puțin pe parcurs. Acum vreau să joc, să revin la forma de altădată ca să pot să ajut echipa asta care mi-a dat o mână de ajutor.
7ani e diferența de vârstă dintre Istvan și Lorand Fulop. Primul este cel cu experiența mai bogată
"Nu ne gândim să mai bifăm un club împreună, dar nu știi unde te duce viața. Până la urmă poate pleca doar unul dintre noi sau putem merge la pachet. Cine știe?"
Lorand Fulop
"Am început să fac facultatea, vreau să iau licența de antrenor. Nu m-am gândit serios la asta, ce să fac după fotbal. Voi face mai multe facultăți, ca să am de unde alege pentru meserie"
Istvan Fulop
{{text}}