CORESPONDENȚĂ GSP DIN TURCIA // Capricios, de multe ori enervant pentru colegi, dar plin de talent. E cea mai scurtă descriere posibilă pentru Denis Alibec, golgeterul Astrei, care și-a expus cititorilor Gazetei fața necunoscută, cea a omului dependent de familie, de prieteni și de lucruri simple.
Multe lucruri noi nu se prea pot spune despre Denis Alibec, a cărui imagine a fost despicată și comentată ore în șir la televizor. Fie pe când evolua la Inter și era un jucător în care fotbalul românesc își punea toate speranțele, fie din perioada Astra, unde a cunoscut cele mai importante performanțe.
Și de la FCSB, echipă care a plătit 2 milioane Astrei pentru a-l lua. Dar nimeni n-a cunoscut cealaltă față a masivului vârf, a omului Alibec, familist, blând, prietenos și glumeț.
Alibec: "Am început să vorbesc cu tata, nu-i port ură"
A fost nevoie de un dialog de mai bine de 40 de minute, purtat în recepția hotelului Royal Seginus din Lara, acolo unde echipa pregătește a doua parte a campionatului.
- Ai împlinit 29 de ani, Denis, cum ai descrie ce-ai trăit până acum?
- Nu-mi pare rău de nimic. Am făcut și alegeri bune, și rele. Dar nu pot da timpul înapoi, așa că mergem înainte.
- E vreo imagine din copilărie care te-a marcat, care poate ți-a schimbat opțiunile?
- Când l-am văzut pentru prima dată pe Ronaldo. Brazilianul. Atunci am zis că eu vreau să fiu ca el și am tras tare ca să reușesc.
- Ți-a fost greu să faci primii pași în fotbal?
- Țin minte de când am fost prima dată la fotbal, la Portul Constanța. Antrenorul de acolo mi-a zis că am calitate. Am avut încredere în acele cuvinte. M-au motivat cumva. De atunci viața mea a fost într-o singură direcție.
- Te-ai fi văzut vreodată făcând altceva?
- Nu, păi eu nici n-am vreo altă imagine cu mine în cap. De la 3-4 ani eu eram numai cu mingea în mână. Unchiul meu a fost cel care m-a dus peste tot. Mă jucam de dimineața până seara, chiar dacă mă certam cu mama deseori din motivul ăsta.
- Ce mai știi despre tatăl tău, care nu mai e lângă tine de când aveai cam 6 ani, nu?
- Da. Am vorbit zilele trecute cu el. Mi-a urat la mulți ani. Am început să mai vorbesc cu el acum. Nu-s omul care să urăsc pe cineva. N-aveam cum să vorbim mai demult pentru că nu m-a căutat. N-am avut o relație apropiată.
- A fost greu fără el în copilărie?
- Nu, nu! I-am avut mereu lângă mine pe ai mei, pe mama, pe bunica mea, pe unchiul meu. Ne-am ajutat reciproc și asta a fost cel mai important.
- Și tatăl tău a fost fotbalist, unul recunoscut în județul Constanța!
- Am auzit și eu că a fost jucător bun. Era căpitan peste tot pe unde a jucat. Deci asta întărește ideea că a fost bun. Dar probabil n-a avut acea inspirație să se țină mai mult de fotbal, să tragă mai mult de el.
- Mama ta a fost cea care a avut grijă să nu-ți lipsească nimic. Ce n-ai avut curaj să-i spui niciodată?
- Îmi aduc aminte că nici ea nu prea voia să mă lase la fotbal când eram mic. Dar n-avea ce face. Fugeam de la școală să merg la antrenamente. Îi mulțumesc mult pentru tot și o iubesc mult!
- Mama ta, unchiul, bunica, cu ei ai crescut...
- Asta e familia mea. Ăștia suntem toți. Mă bucur că-i am lângă mine, îi voi prețui toată viața. Urmează ziua mamei mele, nu știu dacă pot să ajung. Sper să scap puțin din program și să fug până la Mangalia.
Alibec: "Mi-au furat legitimația ca să nu joc"
- Ai început fotbalul pe plajă...
- Da, domnul Nelu Căciularu, antrenorul de la Callatis, ne ducea mereu pe plajă. Cred că de acolo am gambele astea mari. Toți colegii îmi spun că am gambele mari. Mi-au prins bine antrenamentele alea, inclusiv la tehnică. Stăpânești mai bine mingea.
- Când ți-ai dat seama că poți face performanță?
- De la început, dădeam goluri multe la campionatele din județ. Chiar mi-a fost furată legitimația la un meci, cu Elpis Constanța. Cei de acolo mi-au furat-o ca să nu mai pot să joc la Mangalia.
- Ai avut vreun moment greu pe care să ți-l amintești?
- Nu pot spune momente grele. Deși n-am avut bani să îmi cumpăr tot ce-mi doream, am avut o copilărie foarte frumoasă. Nu banii sunt totul în viața unui om!
Alibec: „Am supărat-o pe mama când am semnat cu Steaua”
- Care e meciul pe care nu-l vei uita?
- Cel la care am plâns, cu Astra, când am luat campionatul. Am fost foarte emoționat. Iar cel mai greu moment e tot de la Astra, la început, când am fost trimis la echipa a doua. Am luat un cartonaș roșu și m-au suspendat 5 etape. Atunci am supărat-o rău pe mama.
- A mai fost un moment din ce știu...
- Da, cel în care am mers la Steaua. Ea n-a fost de acord niciodată cu transferul ăsta. Dar după primele luni s-a bucurat mult pentru mine. Atunci fusesem pus căpitan, totul mergea bine.
- Momentul debutului la Liga 1 ți-l aduci aminte?
- Da, la Farul, cu Timișoara. Am marcat atunci în poarta lui Pantilimon parcă. Nu-mi venea să cred că sunt titular și am și marcat. Dacă nu mă înșel, eram prima echipă care încurcam Timișoara după o serie de vreo 9 meciuri câștigate. Aflasem că joc titular fix înaintea meciului. Așa era pe atunci, nu știai echipa. Nu-ți spunea nimeni nimic!
- Cum a fost după meci?
- La fel, cum să fie? Păi n-aveam bani să fac cinste sau ceva. M-am bucurat acolo și cam atât.
- Cum s-a făcut transferul la Inter?
- Fusesem la naționala U18 parcă. A venit un om mai bătrân la mine de la Inter. M-a întrebat dacă vreau să merg în Italia. Credeam că glumește. După aia s-a făcut transferul. În câteva luni am fost în Italia.
Alibec: „Nu-mi vine să cred că schimb prefixul”
- Ți-a fost greu pe acolo?
- Nu m-am simțit singur pentru că unchiul meu a fost cu mine. Mereu a fost lângă mine când am plecat undeva. Voiam performanță. Nu mă gândeam la casă. Am fost primit foarte bine, era o altă lume, ca fotbal, la ce condiții erau.
- Mai ții legătura cu vreunul?
- Am mai vorbit cu câțiva cu care am și stat în cameră. Cu Destro am vorbit. Cu Stevanovici, care cred că joacă pe la Partizan. Ne-a mers bine acolo. Am câștigat campionat, luaseră Champions League. Dar când a venit Gasperini la Inter n-a mai ținut pe nimeni.
- Mai ai un an până când faci 30 de ani, ce planuri mai ai?
- Mamă, nici nu-mi vine să cred că schimb prefixul. A trecut repede viața până acum. Sunt mulțumit de ceea ce am realizat. Chiar dacă am unele regrete. Aș vrea să joc cât mai mult, nu vreau să mă retrag devreme. Păi, văzusem că un japonez a semnat la 53 de ani un nou contract. De ce să nu pot și eu atât?
- Totuși va veni și ziua retragerii, cam ce ai vrea să faci?
- Sincer nici nu m-am gândit prea mult. Cu siguranță rămân în fotbal. O viață întreagă numai asta am făcut. Nu pot să mă despart ușor.
Alibec: „Fără fotbal poate aș fi fost profesor de matematică”
- Printre alte pasiuni, ai și plăcerea de a te juca pe calculator, poți trăi din asta?
- La nivelul meu nu, dar sunt oameni care trăiesc din asta.
- Lumea nu te cunoaște, dar deseori te implici în campanii umanitare.
- Știu ce înseamnă să fii sărac, să ai nevoi. Îmi doresc să ajut cât mai mulți copii. Mi-e milă de ei când văd că n-au de niciunele.
- Te-ai gândit vreodată ce ai fi făcut dacă nu erai fotbalist?
- Pff, nu știu ce să zic. Probabil profesor de matematică. Eram foarte bun la matematică atunci când eram mic.
- Ai avut un gând de retragere când erai la Astra.
- Da, cred că o oră a fost. Un moment. Mi-a venit asta în cap, am sunat-o pe mama și i-am zis gata, eu termin cu fotbalul. I-am zis că mă duc la şantierul naval. (râde) Dar imediat mi-am revenit.
- Te vezi stabilit la Mangalia?
- Nu știu ce să zic. Să văd, să mai fac niște bani, să-mi fac o afacere și atunci voi vedea unde mă voi stabili.
- O dorință de la 2020?
- Să fiu sănătos, în primul rând. Și să ies golgeterul campionatului
"Mereu mi-a plăcut Barcelona, a fost visul meu să ajung cândva acolo. De când juca Ronaldo brazilianul acolo. Am pierdut pe drum acest vis"
"Am știut mereu că pot ajunge fotbalist, că se pot câștiga bani buni din fotbal. Mă motivau enorm imaginile cu suporteri strigând, nebunia de pe stadion. Am fost la câteva meciuri la București ale Stelei care m-au marcat"
"Să fiu mereu pozitiv e o lecție de viață învățată, să las deoparte negativismul. Pentru că de multe ori când nu-mi ieșea ceva, pierdeam vreun meci, mă consumam mult și nu-mi făcea deloc bine" - Denis Alibec
Puzzle cu Denis Alibec:
...Astra fără Alibec și Budescu ar fi: „Întrebați-l pe Dandea, vă zice el. E nebun!”
...Melodia pe care o am pe repeat e: „Iau viața în glumă (Bitză)”
...Cel mai nostim coleg pe care l-am avut e: „Dandea, 100%”.
...Fotbalistul pe care îl admir e: „Lionel Messi”
...Produsul la care aș refuza să fac reclamă e: „Șamponul, n-am de ce”.
...3 vedete pe care le-aș întâlni sunt: „Angelina Jolie, Jessica Alba și Messi”
...Țara în care m-aș stabili e: „România”
7 idei despre și pentru prietenul Budescu
- 3 calități: tehnic, vorbește mult și ascultă muzică populară
- Echipa la care l-aș transfera e Farul, ca să promovăm și noi.
- O întâmplare amuzantă împreună: Ne-am plimbat cu mașina de golf și am căzut cu ea
- Mă enervează la el că ascultă numai muzică populară
- Dacă s-ar transfera mâine la o rivală i-aș transmite să rupă contractul
- Fotbalistul cu care îl asemăn e Rui Costa
- Un mesaj pentru el: "Hai să luăm campionatul!"
{{text}}