Dr. Liviu Ojoga, șeful Secției de Ortopedie-Traumatologie a Spitalului Clinic Sanador, a vorbit despre problemele ortopedice prezente în sezonul de iarnă și a clasificat accidentările sportivilor la nivelul sistemului osos.
- De ce are nevoie organismul uman pentru a se reface după o intervenție chirurgicală?
- Este o întrebare complexă care necesită mai multe date. Depinde atât de intervenția chirurgicală, cât și de organismul uman. De exemplu, este diferită o intervenție chirurgicală în cazul unui tânăr față de o intervenție în cazul unei persoane în vârstă, cu afecțiuni degenerative.
- Care sunt protocoalele de recuperare în cazul tinerilor cu fracturi osoase sau ligamentare?
- Dacă vorbim despre o fractură, pacientul poate să aibă nevoie de o perioadă de mers cu sprijin parțial sau chiar fără sprijin, după care reia mersul cu sprijin total. Perioada poate să difere în funcție de fractură, de la 4 la 8-10 săptămâni. În toată această perioadă, este foarte importantă menținerea unei mobilități articulare pentru a nu obține o rezolvare a problemei osoase urmată de o redoare articulară. Iar în cazul leziunilor ligamentare, sprijinul este permis rapid pentru recuperarea imediată a mobilității și a tonusului muscular postoperator.
- Cât este de importantă pentru sănătatea sistemului osos o musculatură bine dezvoltată?
- Foarte importantă. Asta face diferența dintre o accidentare simplă, care se soldează cu o entorsă sau o contuzie, și o accidentare gravă, în care se produce o fractură sau o leziune ligamentară complexă.
- Afecțiunile articulațiilor pot afecta în mod decisiv cariera unui sportiv?
- Sigur. Sunt o mulțime de exemple de sportivi care, după o accidentare gravă, au dispărut din activitate, dar și sportivi de performanță care și-au revenit și au ajuns numărul 1 mondial, precum Thomas Muster în circuitul ATP.
„Sfătuim sportivii amatori să facă o bună pregătire înainte de vacanță”
- Ce tipuri de acccidentări necesită un timp îndelungat de recuperare?
- Există două tipuri de accidentări care pot necesita o recuperare anevoioasă și laborioasă. În primul rând, vorbim despre fracturile articulare cominutive, la care rezultatul chirurgical este foarte greu de obținut și recuperarea este dificilă, iar în al doilea rând vorbim despre leziunile multiple de ligamente.
- Cum se pot preveni bolile osoase?
- Din păcate, nu există o rețetă magică de prevenire, pentru că atunci n-ar mai exista niciun traumatism sportiv. Există doar indicațiile de pregătire fizică pentru un tonus muscular foarte bun. Aviz amatorilor care se duc la schi direct de la birou, persoane care în general nu fac sport și cărora le este recomandat să meargă la sală o perioadă, pentru o bună încălzire înainte de episoade sportive.
- Care sunt cele mai întâlnite afecțiuni ortopedice în sezonul de iarnă?
- Sunt două categorii de afecțiuni ortopedice specifice sporturilor de iarnă: leziunile de ligament încrucișat anterior - varianta simplă, dar care se poate complica prin apariția leziunilor multiple - și leziunile umărului - fracturi, luxații de umăr asociate sau nu cu fractura extremității proximale a humerusului. Din nefericire, toate acestea necesită tratament chirurgical. De aceea sfătuim călduros sportivii amatori să facă o bună pregătire înainte de vacanță.
„Medicina s-a schimbat fantastic în ultimii ani”
Dr. Andreea Simona Fătulescu, medic primar Recuperare, Medicină fizică si Balneologie în cadrul Spitalului Clinic Sanador, a analizat tehnicile de recuperare fizică și a reliefat dezvoltarea pe care această ramură a cunoscut-o în ultima perioadă.
- Cum s-au schimbat tehnicile de recuperare în ultimii ani?
- Medicina în general s-a schimbat în ultimii ani fantastic. Progresele sunt deosebite, atât în ceea ce privește tehnicile imagistice, care au luat un avânt pe partea de RMN, cât și ecografia musculoscheletală în dinamică. Iar asta se răsfrânge și asupra recuperării. În prezent, avem posibilitatea de a monitoriza video pacienții atunci când vin la recuperare și să le detectăm astfel cele mai fine asimetrii, disfuncționalități, diferite patternuri ale mișcării, iar la sfârșitul evaluării să fie prezentate într-un raport în care se poate prezice inclusiv riscul de accidentare - foarte folositor la sportivi. Cu aceste rapoarte putem, de asemenea, să stabilim o serie de exerciții colective și să le urmărim în timp. Pacientul poate fi fixat pe anumite aparate de kinetoterapie, astfel încât să facă exercițiile numai cu anumite părți ale corpului, anumite grupe musculare și articulații, fără să compenseze, iar pe monitor, în fața lui, să apară în sistem de biofeedback ce face în acel moment: dacă execută mișcarea corect sau dacă trebui să fie aplicată o forță mai mare.
- Sunt oamenii receptivi la sfaturile privind recuperarea sau mai degrabă le ignoră?
- Pacienții sunt foarte receptivi. Sunt complianți. Primesc informații din diverse medii, în general online și de la cunoștințe. Se mai întâmplă uneori să fie mai temători, pentru că nu știu exact dacă vor avea dureri în timpul recuperării sau nu. Dacă li se explică, atunci vor înțelege că la recuperare, cu tehnicile fizicale și masaje, putem să reducem durerea până la dispariție. Cu ajutorul kinetoterapiei, putem să creștem mobilitatea și să redăm forța musculară prin metode foarte puțin invazive sau neinvazive. Este cea mai simplă metodă. Plus că putem amâna astfel foarte mult timp diverse intervenții chirurgicale.
- Care sunt riscurile la care se expun sportivii în momentul în care forțează revenirea în activitate înainte de termenul stabilit de către medici?
- Sportivii tind să se întoarcă la sport înainte de termenul stabilit și să treacă prin etapele de recuperare mult mai rapid decât ar trebui, dar riscă o nouă accidentare, pentru că zona lezată anterior este mult mai sensibilă traumatismului și pot apărea diverse complicații. Dacă inițial a fost o fisură osoasă, de exemplu, poate la un nou traumatism sau la un pas greșit să se transforme într-o fractură cu deplasare care să necesite intervenția chirurgicală, montare de tije, plăcuțe, și apoi o perioadă de recuperare de mult mai multe luni, până la un an. Leziunile musculare se pot estinde și se pot forma hematoame în profunzime și ulterior calcificări, care pot persista ani buni și să dea sportivului în permanență dureri, la anumite antrenamente mai intense. De asemenea, cu cât se crește perioada de recuperare după o nouă accidentare, cu atât se decondiționează fizic sportivul, iar la un moment dat pot apărea complicații deosebite care să le scadă abilitatea de a practica acel sport. În sporturile de echipă pot apărea char riscurile de a se accidenta un alt coleg.
„Nutriția pune probleme atunci când este dezechilibrată”
- Cât de important este repausul în acest proces de refacere fizică?
- Cred că trebuie să-i specificăm pacientului ce înseamnă acest repaus. Pentru că, în majoritatea cazurilor, este vorba despre un repaus relativ. Doar în 10% dintre cazuri se recomandă repausul general la pat. 90% dintre pacienți au recomandarea de a pune în repaus doar zona afectată. Dacă nu respectă toate indicațiile privind acest repaus relativ - de exemplu, dacă pacientul trebuie să meargă cu cârje și nu respectă această indicație -, atunci, în zona lezată se acumulează tot timpul edem, crește mereu inflamația, iar în fiecare zi o luăm de la capăt cu recuperarea. Nu ajungem niciodată în a doua etapă, suntem mereu la prima etapă. Se încetinește mult programul de recuperare. Pot apărea complicații, zona devine din ce în ce mai vulnerabilă, pentru că răspunde foarte greu tratamentului. Se poate pierde schema de mers dacă se merge în cârje mai mult decât prevede termenul recomandat, și apar în același timp leziunile degenerative la membrul contralateral, care este suprasolicitat mecanic permanent.
- Ce rol are nutriția în tratarea unei probleme din organism?
- În ultimul timp, s-a pus foarte mult accent pe nutriție, pentru că aceasta este dezechilibrată. Dacă ea ar fi echilibrată, noi nu ne-am pune problema suplimentelor pe care ar trebui să i le dăm pacientului, pentru că nu ar fi nevoie. În prezent, sunt foarte mulți pacienți cu deficit, din cauza alimentației de tip fast-food, a fumatului, a mediului toxic din jur. Atunci, sunt din ce în ce mai multe carențe. Acestea țin mult de leziunea în sine. Dacă avem o fractură, îi recomandăm pacientului să ia vitamina D, mult calciu, magneziu, fier. Dacă există o leziune musculară tendinoasă sau ligamentară, îi recomandăm colagen, condroitină, glucozamină, metilsulfonilmetan, vitamina C, zincul. Nutriția în general pune probleme atunci când este dezechilbirată, întrucât încetinește procesul de recuperare a țesuturilor.
„Pe partea de kinetoterapie s-au dezvoltat foarte multe platforme pentru diverse afecțiuni, cum ar fi osteoperoza, tulburări de echilibru, vertij. S-a dezvoltat foarte mult recuperarea asistată robotic, care se adresează pacienților cu semipareze, pareze, și ajută la recăpătarea mișcării mâinii și a mersului, iar foarte mare dezvoltare a cunoscut și ortezarea. În ziua de azi, putem spune că pentru anumite tipuri de fracturi putem folosi orteze speciale și nu mai este nevoie de imobilizare în aparatul gipsat. Așa că recuperarea a luat o amploare foarte mare și este din ce în ce mai mult utilizată în toate specialitățile medicale” - Dr. Andreea Simona Fătulescu
{{text}}