Ilie Bărbulescu a murit la vârsta de 62 de ani. Într-un interviu acordat în 2015, câștigătorul Cupei Campionilor Europeni din 1986 a povestit în detaliu cum a ajuns să joace pentru Steaua și de a căpătat porecla de „Balamuc”. Redăm mai jos interviul.
- Nea Ilie, cum de a dispărut FC Argeş?
- Nu s-a vrut salvarea echipei. S-a preluat 50% CJ, 50% primărie, apoi a venit Penescu. El a făcut mărire de capital, nimeni nu s-a mai băgat peste el fiindcă nu mai erau posibilităţi. Şi aşa s-a şi dus echipa, de ce bine a fost condusă. Orice copil care venea la stadion zicea că "vreau să ajung ca Bărbulescu, Jean Barbu, Mihai Zamfir...". Acum ce să zică, "vreau să ajung ca FC Argeş"?
- Dumneavoastră ce ziceaţi? "Vreau să fiu..." cine?
- Cînd eram eu mic erau în vogă Costică Olteanu, Redy Jercan, Dobrin, Dumnezeu să-i ierte pe ultimii. Aveai idoli! Nu unul singur, deşi Dobrin era unul singur. Şi cel mai bun. Mai scoteai şi cîte un Bărbulescu, un Moiceanu, un Radu II, un „Telu” Stancu... Eu m-am dus la 12 ani la fotbal. Erau "şcolarele", campionate între instituţii de învăţămînt. După preliminarii rămîneau "grupele", unde erau cele mai reprezentative echipe. Ele deschideau cîte o finală. Aşa am ajuns eu cu Şcoala Generală numărul 9. M-a văzut Nea Lenci, Leonte Ianovschi, la un meci, a venit la mine şi mi-a zis: „Copile, mîine vii cu două poze şi certificatul de naştere”, că nici buletin nu aveam!
De la speranţe la "naţională"
- Dar...
- A, stai, să vă mai zic una cu Şcoala numărul 9. De-aici îmi vine şi porecla de "Balamuc"! Era "Spitalul 9", unde sînt internate persoane cu probleme psihice, iar eu veneam de la Şcoala 9. De-asta îmi zice aşa. Nu că eram nebun pe teren. Că nu eram eu cine ştie ce dur, doar îmi respectam adversarii pe teren! :)
- Aţi intrat direct fundaş?
- Nu, nu, extremă stîngă. Şi aveam o ascensiune rapidă! Păi, în patru ani am ajuns din curtea şcolii la Campionatul European de juniori, la Malmo, cu nea Tică Ardeleanu antrenor. Unde pui că de-acolo, imediat, ne-am trezit, împreună cu Gheorghe Cristian, rezerve la România - Iugoslavia 4-6!
Peluza: mama, tata şi cartierul!
- Vă aduceţi aminte debutul în Liga 1?
- Poate vă vine greu să credeţi, dar fost într-un meci televizat! 1-1 cu CSM Reşiţa, acasă. L-am schimbat la pauză pe Jercan, care fusese reprofilat fundaş stînga în meciul ăla, lipsea Petrică Ivan. Am intrat eu apărător, Jercan a trecut extremă şi a egalat!
- V-au văzut părinţii la televizor!
- Ce televizor? Au venit la meci, vă daţi seama! Erau nelipsiţi, le ştiam şi locul în peluză. La o partidă, m-a înjurat unul rău de tot. Mama era acolo! S-a ridicat şi a urlat la el: "Băăăăăăăă, ce ai cu băiatul meu, că-ţi arăt eu ţie, că nu ştiu ce!". Am ţipat la ea, "Lasă-l, mamă, că aşa-i în fotbal, nu ştii tu!". Cînd dădeam goluri mă duceam la ei, însă acolo nu erau doar mama şi tata, erau trei sferturi din cartier!
- Nea Ilie, de la Piteşti spre Steaua aţi avut o "haltă". La Scorniceşti!
- Am plecat acolo din cauza instabilităţii financiare de la Argeş. La Scorniceşti erau rudele lui Ceauşescu, Lică, Emil şi Gheorghiţă. Toţi Bărbulescu, exact ca mine! Am avut probleme şi după Revoluţie, îţi dai seama atunci... Unde mai pui că, după ce am ajuns la Steaua, şeful Poliţiei Capitalei era tot un Bărbulescu, Marin! Cînd povesteam prin vestiar şi venea vorba de el, o ţineam "unchiu'" în sus, "unchiu'" în jos!
- Nu v-a şi folosit?
- Ba da, de mai multe ori! Odată m-a prins Poliţia că am trecut pe roşu, mă grăbeam. Mi-au luat buletinul, l-au băgat în plic şi sigilat. "Ştii de unde-l ridici, da?!". Mi-am dat seama, a doua zi eram la sediul Poliţiei. M-am prezentat la intrare. "Bărbulescu!". "Aaaaa, de la Securitate, da?!", a sărit un colonel. "Da, da!". Am intrat, m-a pus la masă, m-a întrebat dacă vreau o cafea, s-a rezolvat imediat! Cînd să ies afară, pe hol era Coco Deleanu, fost la Dinamo, atunci la Victoria, echipa sprijinită de Marin Bărbulescu! "Băă Ilie, ce faci, bă, aici?", a sărit. Colonelul a făcut ochi mari. "Cum, nu e din Securitate?". "Nu, mă, ăsta e Bărbulescu, jucător la Steaua!". Poliţistul a înnebunit. "Te ţin eu minte, te ţin eu minte!", mi-a spus, ofuscat tare. Nu mai avea ce să-mi facă!
"Ţi-am oprit cuşetă, chiuvetă!"
- Cum v-ați înțeles cu Halagian?
- N-am avut probleme, dar avea și el nebuniile lui, era tipicar. De ce bei apă înainte de ciorbă, de ce mănînci salată înainte de friptură? Să nu se urce femeie în autocar, se dădea jos și pleca în altă mașină, că-i aduce ghinion! Alta, dar asta ne făcea bine!, punea pariu împotriva echipei. Ne strîngeam toți, adunam cîte 7-8-10 mii de lei, el punea suma dublă! Mamă, păi, am avut o perioadă, vreo 12 meciuri fără înfrîngere. Ne motiva! La Argeș s-a folosit mult de grup, l-a ajutat mult echipa. Uite, cînd s-a dus la Steaua, n-a mai avut același succes, a vrut să se impună el, să conducă el. Nu i-a mers.
- Îl recunoașteți ca unul dintre artizanii trofeului din '86?
- Adevărul e că a participat! Formarea echipei n-a fost nici măcar în 1984, a fost mult mai repede. El vorbise de dinainte cu Ion Alecsandrescu, își pregătise terenul. Iar sprijinul său a fost ministrul Constantin Olteanu, nu mai vorbesc de Valentin Ceaușescu, care a crezut tot timpul în echipă.
- Chiar, cum ați ajuns la Steaua?
- Nea Ion Alecsandrescu se ducea la Cluj, parcă după Muzsnay, și m-am întîlnit cu el la aeroport. Eu eram naș, aveam nuntă pe Dorobanți! "Sfinxul" îmi zisese de mult, "Ilie, vezi că vii la Steaua! Ți-am oprit cușetă, ți-am oprit chiuvetă!". Plus că deja venise "Armeanu'" de Halagian la mine acasă, discutasem. Le-am promis că semnez, dar totul după nuntă. Ei au aflat unde se ține și au schimbat toată "garda", de la portar la responsabilii cu sala. Cînd am întrebat ce am de plată, mi-au spus toți: "Nimic, e achitat"!
"Am pregătit Sevilla cu recepţionerii"
- Cum aţi pregătit momentul '86?
- În Italia, în cantonament. Am jucat întîi cu AC Torino, care era în vogă. 3-0, trei goluri Pițurcă, i-a înnebunit pe ăia! Ei erau cu brazilieni, cu Junior, mari vedete. După, egal cu Verona. Și n-au mai vrut să joace echipele italiene împotriva noastră! Așa că ne-am terminat cantonamentul cu burtoși, bărbați cu ochelari, recepționerii, le dădeam cîte 15-0. Nu se mai băga nimeni! FC Echipa Străzii, din ăștia.
- Ați dat un gol memorabil în campanie, șutul cu Honved...
- Îi mai aud pe unii că am vrut să centrez! Se vede și din imagini, șut de la 25 de metri. Am dat cu intenție, am tras la poartă! N-aveam cui să-i centrez. Măcar dacă era la cealaltă poartă, ziceam că fac un-doi cu tabela! Îi studiasem, știam că iau goluri la începutul reprizelor.
Cu mingea după psihologi :D
- Care a fost principala caracteristică a echipei?
- I-am dominat pe toți prin pregătire și seriozitate. Au fost și momente în care nu ne mergea jocul. Țin minte, abia am bătut-o pe Iași odată, 1-0, chinuit. Exact ca Steaua la final de tur, 1-0 cu gol Szukala! Atunci am dat prin minutul 85, ne-a băgat Ilie Ceaușescu imediat în ședință. Veniseră toți generalii! Nu prea se pricepeau. Alta, nu o să uit niciodată cînd au vrut să îl trimită pe Radu Voina în mină! Se bătuseră la handbal steliștii și dinamoviștii. Zice unul: "Cine e, bă, Radu Voina ăsta?!". El era cel mai în vogă jucător român și golgeter al campionatului. "Nu știm!", i-au răspuns ceilalți generali. "Să luăm măsuri! La mină, pe Valea Jiului!". Erau nebuni, ne întrebau din Scînteia, să vadă dacă o citeam!
- Care a fost cea mai drastică măsură?
- Aaaa, ne-au adus și niște psihologi. Rîsul lumii! Din ăia îmbrăcați la costum, stăteau pe acolo, ne pîndeau, "Cum te simți, visezi ceva?!". Dădeau Bumbescu și Lăcătuș cu mingile după ei! Au fugit ăia, săracii, vă dați seama.
„La Valentin Ceaușescu am văzut prima oară Eurosport, unde urmăream meciurile internaționale. Doar el și nea Duțu, băiatul lui Chivu Stoica, aveau așa ceva!”
- Ilie Bărbulescu, fost jucător Steaua
„Veneau oamenii la meciurile din cupele europene de dimineaţă, îşi luau tablele şi jucau pînă la start. Acum, am fost la Giurgiu, erau cîţiva stewarzi şi panoul cu suporteri pictaţi”
- Ilie Bărbulescu
Palmaresul lui Ilie Bărbulescu
- Născut: 24 iunie 1957, Piteşti
Post: fundaş stînga - A jucat la: FC Argeş (1971-'74 juniori, 1974-'82), FC Olt Scorniceşti (1982-'83), Petrolul (1984), Steaua (1984-'87), Petrolul (1987), FC Argeş (1988), Dacia Piteşti (1988), Callatis Mangalia (1989)
- A antrenat grupele de copii şi juniori ale lui FC Argeş
- 357 de meciuri şi 22 de goluri în Liga 1, 22 de partide şi 3 goluri în cupele europene, 5 jocuri la "naţională"
Patru titluri de campion şi o Cupă a României, Cupa Campionilor Europeni, Supercupa Europei
{{text}}