Dan Udrea și Remus Răureanu, doi dintre cei mai experimentați ziariști ai Gazetei și prezențe constante la televiziunile de sport, dezbat asupra nivelului Ligii 1 după derby-ul CFR Cluj - FCSB 1-0.
Dan Udrea: „Suntem mai slabi ca niciodată!”
CFR - FCSB a fost un derby extrem de modest, într-un campionat al cărui nivel e cel mai jos cu putință, iar concluzia cea mai dură e că toți jucătorii care se transferă afară dau chix indiferent de numele echipei la care ajung.
CFR - FCSB a fost un meci nu slab, ci înfiorător de slab! Aproape de neprivit pe alocuri, motiv pentru care dacă ar fi să păstrăm în amintire o singură fază în afara celei cu eliminarea lui Planic și implicit golul lui Vinicius, memoria nu poate reține nici măcar o jumătate de moment.
CFR - FCSB a fost, de fapt, concluzia pentru situația în care a ajuns să se complacă Liga 1. O mediocritate totală, în care avem impresia că dacă regăsim nume mari precum Hagi, Dan Petrescu, Rednic și dacă televiziunile plătesc aproape 30 de milioane de euro anual pe drepturile TV, automat înseamnă că avem fotbal.
Realitatea e că fotbalul care se joacă, azi, la noi în campionat nu prea mai are nicio legătură cu ce e prin Occident. Dacă la un CFR - FCSB, de la care ai pretenții, ajungi să numeri aproape 60 de aruncări de la margine și peste 30 de faulturi, adică minimum 90 de întreruperi în cele 90 de minute, atunci e clar că drumul e greșit, chiar dacă ne mai păcălește câte o calificare întâmplătoare în primăvara europeană.
Și când mai vedem și apariția unui jucător care abia mai poate să alerge de la kilogramele în plus, în timp ce, afară, la cluburile care se respectă astfel de fotbaliști nici nu mai sunt primiți la antrenament, realizăm nu doar că suntem slabi, ci și că ne-am abătut inclusiv de la profesionalism!
De fapt, răspunsul corect îl primit din partea jucătorilor pe care îi vindem în alte campionate și care după ce ajung acolo în postură de vedete ale Ligii 1, fac o impresie atât de proastă încât fie se întorc de unde au plecat, fie ajung să se mulțumească având statutul de rezervă sau fiind împrumutați pe la cine știe ce echipe obscure.
Iar motivul e simplu: joci și te afirmi într-o întrecere diluată, fără valoare, după care, atunci când dai cu adevărat de o competiție reală, impactul e fatal!
Câteva exemple, toate din ultimii ani:
- Budescu pictează oriunde joacă în Liga 1, indiferent că e vorba despre Astra sau FCSB, dar când părăsește România, până și liga secundă din China și campionatul din Arabia Saudită sunt prea grele pentru el și e nevoit să le părăsească repede;
- Romario Benzar era, probabil, cel mai bun fundaș dreapta din Liga 1, titular și în națională, dar cea mai slabă echipă de Serie A, Lecce, s-a dovedit o formație cu mult peste posibilitățile lui;
- Alex Băluță era MVP aproape meci de meci la Craiova, dar în Cehia a ajuns să fie trimis de Slavia Praga la echipa secundă, apoi împrumutat în altă parte;
- Cristi Ganea intrase și în prima reprezentativă grație prestațiilor foarte bune din România, care s-au dovedit a fi doar o păcăleală într-un fotbal bun: a ajuns la Bilbao și a bifat doar 48 de minute în Primera, suficient cât să arate că ce e valabil în Liga 1 e, de fapt, aproape zero barat în campionatele importante;
- Denis Drăguș spărgea barierele, la doar 19 ani, în Liga 1. Era titular la Viitorul, iar Contra l-a promovat direct titular în națională fiindcă randamentul lui era bun și foarte bun în campionat. A plecat la Standard Liege, o echipă nu de top 3 într-un campionat care nu e, cu siguranță, între primele 6-7 din Europa. Câte minute are într-o jumătate de an în Belgia? 7 (ȘAPTE), bifate în două apariții!
Vă mai amintiți care e ultimul fotbalist vândut din Liga 1 într-o țară cu fotbal bun din Europa, care să fi confirmat 100%? Bine măcar că mai e puțin și se termină sezonul regulat. Play-off-ul înjumătățește punctele, diminuează distanțele, deci interesul va fi continua să existe. Măcar suspansul să rămână și să ne lăsăm amăgiți în continuare.
Remus Răureanu: „Vă e dor de Divizia A și de Knattspyrnufelag?”
Încerc să fiu obiectiv când insist că nu e atât de rău campionatul. Gazeta, televiziunile deținătoare de drepturi TV și restul media care scriu sau vorbesc despre fotbal încearcă să păstreze interesul pentru Liga 1, așa cum e ea.
Dacă, etapă după etapă, insistăm că se joacă îngrozitor în meciuri din cauza cărora te ustură ochii, de ce ne-am aștepta să mai existe persoane preocupate de meciuri, de știri? Un grădinar scârbit de castraveții lui îi aruncă la gunoi și plantează altceva sau renunță de tot la agricultură, nu umple taraba cu legumele stricate.
Scârba față de campionatul românesc e manifestată și după derby-ul CFR-FCSB. Meciul a avut un singur gol și ocazii puține, nu prea au fost execuții de reținut în afara unui „exterior" spectaculos al lui Djokovici. Nu putem alcătui o listă lungă cu evenimente din partida aceasta, deci jocul a fost execrabil și el reprezintă nivelul slab în general din competiție. Chiar așa e?
CFR continuă în Europa League după ce a supraviețuit admirabil într-o grupă cu: a treia clasată în Italia, a treia din Franța și prima din Scoția. Formația lui Dan Petrescu a trecut de monștrii aceia și abia a învins-o pe FCSB cu 1-0, a înscris doar în urma unei gafe la care au conlucrat Nedelcu și Planici.
Clujul învingător al lui Lazio, al lui Rennes și al lui Celtic nu se distrează în campionat, din moment ce FCSB se va putea apropia de vișinii la cinci puncte cu o victorie în restanța cu Voluntari, iar Astra va veni la numai patru puncte în cazul în care TAS va anula o pedeapsă pe care le-au aplicat-o giurgiuvenilor comisiile Federației.
Nostalgia și numele unor fotbaliști ne produc impresia c-ar fi fost mai bun campionatul din 2001, când St. Gallen o elimina pe Steaua din Europa și Pițurcă afirma că „n-avem niciun argument să ne putem compara cu puternicele echipe din Elveția".
Sau era mai tare competiția în 1997, pe vremea în care Dinamo pierdea ambele meciuri cu Knattspyrnufelag Reykjavik? Numele „câinilor" pe care-i umileau islandezii sună bine azi: Prunea, Contra, Petre, Tararache, Mihalcea. Ca rezultate, CFR-ul din prezent e un gigant față de acel Dinamo dintr-o perioadă în care românilor li se părea mai bună Divizia A!
Sezoanele recente au mai oferit și alte dovezi despre nivelul decent al Ligii 1, competiția pe care o suportăm tot mai greu doar fiindcă o comparăm cu Premier League, cu Serie A, cu La Liga. Economia românească nu e ca a Angliei, tradiția fotbalistică nu e ca a Italiei, turismul nu e la fel de bun ca acela din Spania. Diferă multe, nu fotbalul ne face de râs.
Naționala de tineret semifinalistă la Euro provenea, aproape toată, din campionatul nostru. S-au tot întors internaționali faimoși aflați spre finalul carierelor și au descoperit că liga din România nu era atât de slabă încât ei să se fi putut descurca doar din talent.
Mutu, Marica, Raț nu se plimbau de la o poartă la alta în experiențele pe care le-au avut la „bătrânețe" în competiția internă. E posibil ca și pe ei să-i fi păcălit comentariile despre nivelul dezastruos al competiției, fiindcă urmărim Liga 1 în „cheia urâțeniei", ca să ne confirmăm că jocul e oribil, și ne uităm la Barcelona-Real Madrid cu convingerea că ne aflăm în fața unui spectacol grandios chiar dacă tabela rămâne blocată la 0-0.
{{text}}