3 povești neștiute de la Adrian Bumbescu: cum l-a scos pe targă pe Klingsmann, de a vuit toată „Europa Liberă", cum a fost înregistrat de Securitate și cum a ratat 3 transferuri în străinătate
1. Piți și valuta
Nu e un secret că în anii '80-'90, Steaua a beneficiat din plin de sprijinul familei Ceaușescu. Adrian Bumbescu spune însă că "lucrurile nu stăteau chiar așa. Valentin era cu noi, dar alții din familie nu". Își amintește că "pe vremea aia, de Securitate ne era cel mai frică. Să vă spun două episoade. Odată am ieșit la o bere cu Iovan și cu Bărbulescu, la Hanul lui Manuc. Observasem că era un tip, la o masă mai încolo, care era cu ochii pe noi, dar nu i-am dat importanță. Eu zic la un moment dat, la mișto: «Hai, bă Fane, să facem și noi un meci egal cu Scornicești, să nu retrogradeze!». A doua zi, ne-au chemat ministrul Ilie Ceaușescu și Valentin Ceaușescu: «Ce ați vorbit voi mă la Hanul lui Manuc?!». Ne-au pus înregistrarea. Tot ce am vorbit, era pe bandă. Iovan fierbea: «Băi prostule, ce glume faci tu la masă! Ia uite unde ajungem!»".
A doua întâmplare: "Pe atunci, nimeni nu avea voie să dețină bani străini. Odată eram în aeroport, la Otopeni, urma să plecăm într-o deplasare. Mai făceam și noi rost de dolari, să mai luăm câte ceva pentru familii. Eram toți lângă bagaje și din senin a apărut unul în civil care s-a repezit direct pe Pițurcă. L-a pus la pământ. Cred că îl văzuse că avea valută. Dar Piți a dat drumul la bani, eu i-am împins cu piciorul la Fane, el mai departe în spate și li s-a pierdut urma. Ăla n-a mai avut ce face, dar dacă îl prindea... ieșea urât.
2. "De frică, n-am ieșit din hotel"
În anii săi de glorie, Bumbescu era printre cei mai duri fundași centrali din fotbalul românesc. Fostul stelist își amintește că, "la un meci amical cu Stuttgart, l-am avut adversar direct pe Klinsmann. Era groaznic, fugea ca un iepure. Când noi băteam corner, mă tot fugărea, făcea sprinturi cu mine pe la mijlocul terenului. Nea Puiu Iordănescu tot striga să am grijă de el. Până la urmă, i-am făcut un atac mai tare, o forfecare, și a făcut entorsă. A fost iureș mare. Suporterii nervoși, presa lor m-a acuzat că le-am distrus «Diamantul», m-au făcut «killer de Romania!». Pe la postul de radio Europa Liberă m-au desființat. Klinsmann a declarat după joc că nu-mi reproșează nimic, că a fost doar un fault de joc, dar nu a mai contat. Nici la cumpărături prin oraș n-am avut curaj să ies atunci, mi-era teamă să nu sară lumea pe mine, că era poza mea în toate ziarele. Erau răi suporterii ăia ai lor".
3. "N-am avut noroc să joc afară"
Când privește înapoi la cariera de fotbalist, Bumbescu spune trist că "unul dintre marile regrete a fost că n-am reușit și eu să mă transfer în străinătate. Pe cât de norocos am fost de echipe mari și trofee în țară, pe atât de lipsit de șansă am fost la capitolul ăsta". "Colonelul" își amintește că prima variantă să plece afară a fost prin '89, "chiar înainte de meciul cu Danemarca. M-am întâlnit cu Mircea Lucescu pe ascuns, la Televiziune. Mi-a dat, dar așa, palmat, un bilețel pe spatele căruia era numărul de telefon al lui Radu Nunweiller. Mă voia acolo, la o echipă din Elveția. L-am sunat vreo două luni, dar cum era pe atunci, prin centrală. N-am reușit să îl prind, așa că s-a dus ocazia aia".
Următoarea șansă s-a ivit după Revoluție, când a ajuns în Israel, la Maccabi Tel Aviv. "Mă voiau cei de acolo. Am și jucat un meci, în finala Cupei Toto, un fel de Cupa Ligii la noi, unde aveau voie să folosească jucători netransferați încă. Am jucat mijlocaș la închidere și am câștigat cu 2-1. Cei de acolo voiau să mă țină 7 luni și să-mi dea vreo 70.000 de dolari. Dar nu știu ce s-a întâmplat, nu s-au înțeles cu Steaua și mi-a venit hârtie să vin acasă în 48 de ore. Eram ofițer, dacă nu mă întorceam, mă dădeau dezertor".
Ultima șansă? "Prin '92 îmi făcusem toate formele să plec să joc la Bournemouth, în liga a doua engleză. Chiar mă bucuram, mă apropiam de Fane Iovan, care juca la Brighton, la vreo 20 de kilometri distanță. Dar a venit o hârtie, că din motive financiare au fost retrogradați în liga a treia. Adio, transfer!".
"Beau și alții, nu doar eu cu Fane, dar noi eram mai vizibili. Iovan chiar îmi spunea: "Băi, cum dracu' de câte ori merg cu tine la șpriț află toți. Ești înalt și blond, te vede toată lumea""
"M-am gândit de multe ori ce aș fi făcut dacă nu ajungeam fotbalist. Cred că mi-ar fi plăcut să fiu actor sau, poate, mai degrabă cascador, că tot eram eu bun la ciocnirile mai tari de pe teren"
Adrian Bumbescu, fost internațional
{{text}}