7 scurte - rezumatul rapid al celor mai interesante subiecte recente remarcate de Cătălin Țepelin, redactorul șef al Gazetei Sporturilor.
1. Am intrat în cea mai importantă lună a fotbalului românesc din ultimii mulți ani. Până pe 31 martie vom ști dacă rupem lanțurile blazării și ne calificăm la un Euro istoric ori dacă ne vom adânci în depresia lui „nu suntem buni de nimic, totul e de *** în țara asta și fotbalul nu poate face excepție”.
2. Scurt: pe 26 jucăm în Islanda și, dacă batem acolo, avem finală ori în Ungaria, ori în Bulgaria. Și mai scurt: eu cred în calificare.
3. Da, știu, sunt zeci de semne rele, de realități dureroase și de „n-ai cu cine sau cu ce, suntem la pământ cu toate”. Dar prefer să fiu optimist, măcar până la meciuri. Sunt destui apostoli ai Apocalipsei, așa că aleg rolul naivului care trăiește cu iluzii, chiar dacă mă aleg cu câteva înjurături înainte și cu ceva ironii după o eventuală pierdere a calificării.
4. Pe ce îmi sprijin optimismul? Pe revenirea lui Tamaș, pe forma bună a lui Ianis Hagi și a lui George Pușcaș, pe ambiția lui Stanciu, pe experiența lui Deac, pe explozia lui Mitriță. Dar și, în egală măsură, pe realitatea că adversarii nu sunt, totuși, de speriat. Islanda, Bulgaria, Ungaria - toate sunt undeva între „de bătut” și „ne-o dăm parte-n parte”.
5. Peste toate, cred în calificare pentru că, de fapt, cred foarte tare în Rădoi. E voie, sper.
6. Dacă nu ați parcurs deja seria de corespondențe din Islanda, semnată în Gazetă de Remus Răureanu și Ionuț Iordache, vă recomand să o faceți negreșit (link). Veți descoperi un amestec tulburător de liniște, optimism și civilizație, profilul unei țări în care aproape toți oamenii fac sport și pentru care o necalificare nu e un sfârșit de lume. Sportul, în general, e doar un început de societate sănătoasă. Niciodată un sfârșit.
7. Iată un exemplu: în capitala Reykjavik (130.000 de locuitori, un fel de Baia Mare sau Buzău), un club de fotbal din liga a treia are 600 de copii legitimați. Nu o fac convinși că vor deveni Messi, Ronaldo sau măcar Gylfi Sigurdsson, ci convinși că sportul îi crește corect. În toată România, țară de 53 de ori mai mare decât Islanda, nu există nici un club care să aibă peste 600 de fotbaliști. De-aia suntem extaziați la câte-o calificare, pentru că pică din cer, nu e rezultatul natural al unui sistem sănătos. Așteptăm și-acum o calificare miraculoasă. Și-apoi vedem noi cum dregem sistemul, nu? Haideți cu optimismul! #eucred
{{text}}