La Vâlcea, Mohamed Mansour (8 ani) impresionează deja prin calitățile sale și vrea să ajungă mai mare decât tatăl său, Gueye Mansour, care joacă încă în Liga 3, la Flacăra Horezu.
Deocamdată e doar un copil îndrăgostit de minge, de driblingurile lui Ronaldo, de fentele și cercelul lui Neymar și de "foarfecile" tatălui său, care joacă încă în Liga 3, la Flacăra Horezu.
Mohamed Mansour nu a împlinit încă 9 ani, dar visează să ajungă mai mare decât tatăl său, Gueye Mansour, fost atacant al Politehnicii Timișoara, în urmă cu un deceniu.
"Moha" e român și s-a născut la Râmnicu Vâlcea. Aici învață și joacă fotbal, la "Olimpic", sub îndrumarea antrenorului Dan Zguroiu, cel care l-a și descoperit.
Iar piciul are deja țintele lui: "Într-un an vreau să reușesc să dau goluri din «foarfecă», așa, ca tata, iar când voi fi mare să ajung să joc pentru naționala României".
"Ar fi ceva imens să-l întâlnesc pe Ronaldo"
Idolul lui este Cristiano Ronaldo. Pe lângă "foarfecă", exersează, inclusiv și prin casă, loviturile libere, driblingurile, ba chiar și bucuria de la gol ale lusitanului. Evident, acum ține cu Juventus, dar a fost fan Real Madrid, pe când Cristiano juca acolo.
"Îmi place totul la el, cum driblează, schemele lui, totul. Ar fi ceva imens să-l întâlnesc, de mic îmi doresc asta", spune piticul, extrem de serios. De la națională, cel mai mult îi place de Ianis Hagi: "E foarte bun, îmi place cum driblează, cum pasează".
În lobul urechii stângi îi strălucește un cercel. Un detaliu "împrumutat" de la un alt idol, Neymar. "Moha" povestește: "Pe la 6 ani, i-am zis mamei că vreau să îmi pun cercel. Ea m-a lăsat, tata n-a prea fost de acord. Am avut probleme la școală la început, au sunat-o pe mama, dar până la urmă m-au acceptat așa. Îl dau jos numai la meciuri".
Antrenorul Zguroiu: "Îl încurajez să dribleze, să își etaleze potențialul"
La trei ani și jumătate, Moha a avut prima experiență la fotbal. Profesorul Zguroiu povestește că "era foarte mic, dar îi plăcea de atunci mingea. A stat vreo lună, apoi i-am spus să mai aștepte puțin, să mai crească. S-a întors după un an și a zis că îi place. La 5 ani a mers în primul cantonament, la Căciulata. I-am făcut cunoștință cu Vătăjelu, care era la mine, cu Răzvan Popa, care era tot aici. «Moha» are niște calități motrice incredibile. Are viteză, tehnică, îi place să dribleze, e argint viu. Câteodată, joacă și la grupe mai mari de vârstă. Lovește mingea cu ambele picioare, a câștigat deja numeroase trofee de golgeter sau de cel mai bun jucator, la turneele pe la care am mai fost. El încă se mai joacă pe teren, dar la această vârstă e normal. Noi, antrenorii, trebuie să încurajăm asta, să-i lăsăm să se exprime liber, să le cultivăm calitățile native, mai ales la aceste vârste mici, nu să-i certăm că nu respectă nu știu ce planuri tactice. El e cuminte, ascultător. Când mai face câte o năzbâtie, vine și își cere scuze. E încă devreme, dar e pasionat și, dacă va rămâne la fel de serios și de determinat, poate să ajungă un foarte bun fotbalist".
"Sunt foarte mândru de Moha"
Gueye Mansour și Ramona sunt despărțiți, dar amândoi încearcă să-l ajute pe micuțul Mohamed să-și urmeze visul. Puștiul stă la Vâlcea, dar tatăl său îl vizitează destul de des.
"Eu sunt foarte mândru de el. E extrem de pasionat, mă pune să-l învăț cum să dribleze, cum să facă «foarfeca». I-am zis că e cam mic și că e periculos, dar tot încearcă. De aia și joc la Horezu, să fiu aproape de el. Îl mai iau și la meciurile mele, ne mai ducem eu și Ramona la turneele lui. Aleargă foarte bine, exersează mult și cu stângul, încet-încet învață. Eu sper să ajungă fotbalist. Am să-i fiu aproape și am să încerc să-l ajut", spune Mansour senior, care, deși are 34 de ani, își dorește să mai joace încă 2-3 ani.
"Îmi place să driblez, să marchez. Odată am dat 5 goluri, la un turneu la Craiova, iar tata era în tribună. Mă uit la meciuri, mai ales la cele din Champions League. Mi-ar plăcea, când o să fiu mare, să joc în Anglia"
"Nu reușesc mereu să mă feresc. Am avut piciorul rupt, după o alunecare a unui coleg, la un antrenament, dar și mâna, când am stat odată în poartă. Am purtat ghips, dar a trecut"
"Până acum am fost doar în Kazahstan, dar la vară e foarte posibil să mergem toți trei în Senegal, unde s-a născut tata"
Mohamed Mansour, fiul lui Gueye Mansour
{{text}}