Există jucători, antrenori cărora nu le sunt recunoscute meritele oricât de bune ar fi rezultatele pe care le produc. Șumudică a câștigat un campionat cu Astra, deci cu un club neobișnuit cu un asemenea succes, și destulă lume a continuat să creadă că Șumi n-ar fi un antrenor normal, ci doar gestionarul simpatic al vestiarului, un fel de comediant care-i face pe toți să râdă și pe baza hohotelor ajung formațiile lui să câștige puncte, trofee.
E și categoria opusă, a celor cu imagine prea bună, nejustificat de bună, și aici s-a înscris în zilele acestea Dusan Uhrin. Cehul a ajuns la Dinamo în august 2019 cu cota unui tehnician de nivel mediu și acum pleacă din România ca un erou. Între timp, a meșterit șapte luni la o echipă pe care o lasă cu trei puncte deasupra penultimului loc.
Rezultatele lui Uhrin n-ar fi considerate bune nici dacă cehul s-ar fi aflat la conducerea Clinceniului ori a Chindiei, adică a unei nou-promovate, dar demiterea lui l-a transformat într-o victimă, puțini mai remarcă insuccesul unui profesionist care fusese angajat ca să-și urce formația în playoff. Zgârcenia lui Negoiță, bârfele care mișună prin club, administrația șubredă constituie argumente pe care le pomenesc apărătorii cehului. Condițiile în care a lucrat Dușan n-au fost bune, dar care club din Liga 1 oferă un mediu de lucru sută la sută serios? Când a semnat contractul, el a știut că venea la Dinamo București, nu la Juventus, și nici nu i se cerea să prindă o finală Champions League, ci doar să asambleze o formulă așa cum există la Botoșani, la Giurgiu, la Mediaș.
Statutul de erou înghițit de sărăcie și de balauri bârfitori l-a protejat pe Uhrin și de rezultatele dezastruoase, și de metodele lui de lucru stranii. Cehul a ales să lucreze fără un preparator fizic, într-o vreme în care toți antrenorii de top vânează astfel de specialiști, îi caută pe cei mai buni. Și dacă în spatele victoriilor lui Reghecampf din perioada 2012-2014 s-ar fi aflat munca lui Neubert, Laur tot are meritul de a-l fi recrutat pe german. „Eu n-am nevoie de așa ceva!” a fost alegerea pe care Uhrin i-a comunicat-o conducerii dinamoviste.
În public, Dușan a vorbit rar despre soluții pentru jocul echipei, mai des s-a plâns de transparența clubului. Comportamentul de agent de securitate, nu de antrenor de fotbal din 2020, l-a împins pe ceh să-l jignească pe Laurențiu Corbu. Fundașul dreapta fusese dat afară de la Dinamo și se mutase la Târgoviște. Supărat, s-a văitat că nu-i fusese anunțată ideea mai din timp, încât să-și fi putut căuta mai ușor o altă echipă. Uhrin a apelat la o comparație cu fotbalul ceh, dar nu la vreo metodă importată ca să-l transforme pe Sorescu într-un „Poborsky”, a citat dintr-o cenzură mai bună: „Aici toată lumea mă vorbeşte pe la spate. Acesta e stilul jucătorilor de aici. Normal, dacă un fotbalist vorbeşte împotriva clubului doi ani după ce pleacă ar trebui penalizat. Aşa a regula în Cehia, să nu ataci fostul angajator”.
Corbu nu-l vorbise pe la spate, își asumase clar comentariul. Și era vorba despre un jucător chinuit la un moment dat de o accidentare gravă. Stresul pe care i-l provocase problema medicală a făcut să-i cadă părul. Suferise, deci, și mai tare decât a suferit când a trecut de la a noua clasată la a treisprezecea.
La Dinamo ar mai exista și un spion care îi livra presei tactica lui Dușan înaintea fiecărui meci, deși strategia cehului nici nu prea constituia o știre, din moment ce el o modifica rar și extrem de puțin. Că Sorescu era mijlocașul stânga, iar Mrzljak, Filip și Fabbrini erau mijlocașii centrali știau și oameni de pe stradă, nu trebuia să deții calitățile lui James Bond și pe ale lui Mourinho ca să te prinzi de tactica pe care a folosit-o Uhrin ca să-i apropie pe „câini” cel mai tare de retrogradare. Imaginea de erou nedreptățit e ciobită de clasament, o măsură pe care n-o ascund nici românii, nici cehii, oricât i-ar plăcea asta vreunui antrenor care nu bate pe nimeni.
{{text}}