În primăvară, Liga Campionilor a oferit o situație rar întâlnită.
După 15 ani, o echipă din afara celor cinci campionate mari din Europa, Ajax, a ajuns în semifinalele competiției. De neimaginat nu e faptul că Ajax a ajuns până acolo. E de neînțeles cum niciun alt club nu a făcut-o.
În fotbal, expresia ”masa bogaților” este aproape sinonimă cu succesul. Adesea, echipele care, din punct de vedere financiar, pot fi considerate de nivel mediu, invocă lipsa rezultatelor prin diferența de venituri față de marile puteri. Dar nu cumva este o teamă doar parțial justificată?
O barieră psihologică greu de trecut
Poate cel mai bun exemplu că se poate e cel din ultima ediție de Liga Campionilor, în care Ajax și Tottenham și-au disputat calificarea în finala competiției. Două formații ce ar fi intrat, în accepțiunea obișnuită, în categoria echipelor de ”mâna a doua” au eliminat nume grele precum Real Madrid, Juventus sau Manchester City.
Lista ”excepțiilor” ar putea continua cu Leipzig și Atalanta, prezente în sferturile de finală din acest an.
Cum a fost posibil ca un club ca Ajax, al cărei valoare de piață era de 241 milioane de euro, să elimine Real Madrid, care în acel moment câștigase de trei ori la rând Liga și avea o cotă de piață de peste 1 miliard de euro? Sau să o scoată din competiție pe Juventus, care valora în ediția trecută peste 870 de milioane de euro, aproape de 4 ori mai mult? Poate că explicația stă în atitudinea cu care tinerii jucători olandezi au abordat disputele, depășind bariera psihologică a întâlnirii cu super-puterile financiare reprezentate de adversari.
Nu toți ”bogații” sunt de speriat
Un bun exemplu pentru a învinge fobia față de ”bogați” e dat de felul în care aceste cluburi sunt deseori ajutate de arbitri în momentele delicate. Juventus, spre exemplu, și-a cimentat poziția de super-putere a campionatului italian și prin influența exercitată asupra arbitrilor, aspect dovedit inclusiv de scandalul ”Calciopoli”.
De asemenea, nu toate cluburile în care se investește masiv au un succes garantat. Manchester City a fost cumpărată în 2008 de investitorii arabi, care au cheltuit 1.52 de miliarde de lire până în 2019 pentru cumpărarea de jucători. Cu toate acestea, City a câștigat titlul doar de 3 ori, fără să reușească să cucerească și Liga Campionilor. Prin comparație, Leicester a câștigat în 2016 singurul titlu de campioană a Angliei, într-o existență de 136 de ani. În sezonul 2015-16, Leicester avea o valoare de piață de 91 de milioane de euro, a doua cea mai mică din Premier League, după Bournemouth.
Cine stă, până la urmă, la ”masa bogaților”?
Nu toate echipele cu bani fac performanță. Recent, publicația britanică ”The Independent”, a publicat lista celor mai bogate cluburi din Europa. Așa cum se observă în imaginea de mai jos, aici se regăsesc câștigătoarele Ligii Campionilor din ultimii 15 ani, mai puțin Milan și Inter, și apar și formații precum Arsenal sau Tottenham, fără performanțe notabile în ultimii ani.
- Arsenal nu a mai câștigat campionatul din 2004 și nu a luat niciodată Liga Campionilor.
- Tottenham are în vitrină două titluri interne, câștigate în 1951 și 1961.
- Manchester United nu a mai luat campionatul de 7 ani, perioadă în care singurul trofeu european a fost cel din Europa League, în 2017.
- Manchester City are 3 titluri în Premier League în ultimii 12 ani, dar e fără Liga Campionilor, niciodată câștigată
- Juventus domină Serie A, dar a trecut prin scandalul ”Calciopoli”, și nu a mai câștigat Liga Campionilor din 1996
- PSG domină întrecerea internă, dar pe plan european are doar Cupa Cupelor, câștigată în 1996, și Cupa Intertoto, câștigată în 2001. Ambele competiții au fost desființate
Ce nu poate fi depășit
Sunt și aspecte ce nu pot fi depășite. Cel puțin, nu deocamdată. Spre exemplu, modul în care sunt atribuite locurile pentru cupele europene. Sau felul părtinitor în care sunt arbitrate cluburile bogate. Dar, fără a crede că se poate, fără o mentalitate puternică, cluburile din eșantioanele doi și trei nu vor avea niciodată șansa de a testa aerul tare al înălțimilor. Iar banii vor rămâne acolo unde sunt și acum. În buzunarele celor care nu știu ce să mai facă cu ei.
{{text}}