Florin Răducioiu împlinește azi, 17 martie, 50 de ani.
Gazeta Sporturilor publică un supliment special dedicat „Marelui Blond”, în care puteți citi declarațiile unor persoane importante din cariera sa, puteți vedea imagini de colecție, parcurge cifre extrem de interesante și afla ce spun foștii săi colegi și adversari, precum Gică Hagi și Ștefan Iovan.
Într-un interviu amplu, Mircea Lucescu, omul care l-a inventat și l-a crescut pe Florin, povestește momente inedite din perioada în care a lucrat cu el la Dinamo și la Brescia, dezvăluind inclusiv motivul pentru care ”Marele Blond” a avut viață scurtă în curtea roș-negrilor.
Mircea Lucescu despre Florin Răducioiu: „Capello l-a tratat ca pe un profesionist, iar el încă nu era format sută la sută în acest sens”
- Domnule Lucescu, vă amintiți cum l-ați remarcat pe Răducioiu în curtea lui Dinamo?
- Când am venit, erau pe 7, scandaluri cu suporterii, așa că m-a preocupat din start pepiniera clubului. Mă frapase un detaliu. Băieții de la echipa mare își parcau mașinile pe spațiul dintre tribună și teren. Aproape toate aveau numere de provincie. «Ce se întâmplă aici? Nimeni nu poate merge mai departe fără un nucleu de jucători din propria casă, care să ducă mai departe spiritul vestiarului!», mi-am zis. Și așa am început să merg la antrenamentele juniorilor, le-am aranjat niște turnee externe și celor mici, tocmai cu gândul să lipesc, ușor-ușor, niște puști la prima formație. Lupescu și Răducioiu au fost primii pe care i-am promovat foarte devreme.
- Ce v-a atras la Radu?
- Era firav fizic, dar avea o viteză fantastică, o tehnică remarcabilă de lovire a balonului, ataca foarte bine spațiile și arăta un simț reactiv aparte. Îi lipsea coordonarea, de exemplu. Dar pe copii îi aduceam când puteam și lucram cu ei tehnică și combinații pe un colț de teren. Exersam mult pe spații mici, să le dezvolt rapiditatea în gândire și execuție.
"Toată viața să ții minte că n-ai voie să ataci arbitrul!"
- În perioada Dinamo, a făcut o "dublă" mare cu Partizan Belgrad, 3 goluri din 4 marcate în "sferturile" Cupei Cupelor, apoi a apărut celebrul episod cu eliminarea de la returul cu Anderlecht și palma pe care i-ați scăpat-o la ieșirea din teren.
- A mai avut însă înainte o fază cu o minge în fața porții, nu trebuia decât să pună latul și s-o împingă în plasă. S-a precipitat, a schimbat piciorul și a trecut balonul pe lângă el. Putea fi golul care să ne ducă în finală! Iar la episodul de la eliminare eram deja foarte nervos. În spatele meu, în tribună, se "omorau" niște suporteri, m-am băgat între ei să-i despart, că nu era Poliție, nu era nimic, ne aflam imediat după Revoluție. În plus, antrenorul lui Anderlecht, Aad de Mos, își trimisese jucătorii la încălzire diect în fața băncii noastre, să nu putem avea contact cu cei de pe teren. Atunci mi-a venit în minte și un moment petrecut la Hunedoara.
- Anume?
- Era un Sarajevo-Corvinul, la care am avut parte de un arbitraj incredibil. La o fază, Dumitrache s-a dus să protesteze la un tușier, ăla i-a băgat steagul în stomac, Mopsu’ l-a scuipat, Gabor, tânăr, s-a băgat și el și s-a ales cu vreo 7 etape de suspendare. Episodul ăla i-a blocat cumva cariera lui Romică, fiindcă toate cluburile aveau nevoie de jucători pentru cupele europene și așa s-a înrădăcinat la Hunedoara. Exact la asta mi-a fugit gândul și la episodul cu Radu. "Toată viața ta să ții minte că n-ai voie să ataci arbitrul!", l-am atenționat atunci. Asta l-a costat inclusiv câteva paartide europene când s-a transferat la Milan, în 1993, pentru că încă era sub efectul cartonașului roșu primit cu Anderlecht, cu trei ani în urmă!
"E și acum un copil"
- Probabil că i-ați pus o vorbă bună când l-ați lăsat să plece de la Brescia la Milan!
- Am discutat cu Capello, i-am explicat ce calități are. A fost cumva și o chestie de orgoliu profesional pentru mine să-l văd pe Radu la un club imens. La Brescia marcase 15 goluri, nu era ușor să ai asemenea cifre în Italia. Din păcate, cariera lui la Milan s-a încheiat cu un gest nepotrivit.
VIDEO. Goluri Răducioiu la AC Milan:
- La ce vă referiți?
- Am bătut Belgia cu 2-1 la București în campania pentru Mondialul din 1994, a dat și un gol din penalty, după care Capello i-a zis că va juca duminică în campionat. S-a plâns însă că-l doare glezna, iar Capello s-a înfuriat teribil și nu l-a mai băgat: "Ai jucat miercuri la națională, n-ai avut nimic și te-a apucat acum durerea?". Asta mi-a povestit. Pe Radu trebuie să-l înțelegi, să-l alinți, să-l mângâi, "Hai că vedem mai târziu!". El și acum e ca un copil! Capello l-a tratat atunci ca pe un profesionist, iar el încă nu era format sută la sută în acest sens.
"Regret că n-am putut face mai mult pentru el"
- V-a făcut și la Brescia o năzbâtie: un penalty ratat cu Udinese, care v-a costat retrogradarea în Serie B!
- Cei mari s-au dat la o parte și l-au împins pe el să tragă într-un moment crucial! Radu a făcut atunci un sezon reușit, per total, la Brescia, drept dovadă că l-a luat Milan, nu?
- S-a retras din echipa națională la numai 26 de ani, iar după ce și-a încheiat activitatea a încercat și ca impresar, și în administrație, și ca antrenor, și scouter. De ce credeți că nu și-a găsit un loc al lui în fotbal?
- Lumea fotbalului e o junglă, pentru a răzbi îți trebuie uneori agresivitate, uneori să te mai rogi de unul sau de altul, câteodată chiar să te umilești. Felul amabil al lui Radu, candoarea și sensibilitatea lui nu l-au ajutat după ce a terminat-o cu fotbalul. El ar fi putut fi, mai degrabă, un om care să asigure într-un club raporturile dintre jucători și staff. Un team-manager.
- Ce-i transmiteți la împlinirea a 50 de ani?
- Să rămână același om zâmbitor și deschis, să nu devină ursuz pe măsura trecerii anilor. Îmi pare tare rău că n-am putut să fac mai mult pentru el. La mulți ani, Radu!
"Pe Radu l-am crescut în spatele lui Cămătaru, căruia a trebuit să-i dăm drumul la Charleroi pentru a-i face loc lui Florin. Cami a fost primul dinamovist care s-a transferat afară înainte de ‘90, fiindcă mai primiseră liber doar câțiva de la Steaua: Piți, Boloni, Stoica"
"Sunt convins că dacă nu ne despărțeam în 1990, am fi avut o echipă fenomenală la Dinamo, unde erau niște tineri într-o creștere extraordinară. Radu a plecat foarte devreme de lângă mine, iar cei care l-au preluat n-au mai fost așa de preocupați de evoluția lui de la 19 ani încolo"
Mircea Lucescu
{{text}}