Ana Maria Popescu (35 de ani) retrăiește momentele prin care a trecut în lupta sa pentru a obține un bilet la Jocurile Olimpice de la Tokyo, un drum care mai avea o singură stație, dar care a fost blocat de pandemia de coronavirus.
Spadasina în vârstă de 35 de ani trebuia să participe la finalul săptămânii trecute la ultima etapă de Cupă Mondială care oferea puncte pentru clasamentul în urma căruia se împărțeau biletele pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo. O ierarhie în care Ana era pe primul loc, cu un avantaj considerabil față de următoarea scrimeră. Astfel pentru româncă participarea la a cincea ediție a JO, după cele din 2004, 2008, 2012 și 2016, era ca și asigurată.
Pandemia de coronavirus a determinat mai întâi mutarea concursului din China în Uzbekistan și apoi în Ungaria, ca până la urmă Federația Internațională să suspende toate întrecerile pentru 30 de zile și să împingă data la care va trage linie în ideea în care Japonia va putea să găzduiască în acest an JO. Nu vrea să vorbească prea mult despre o eventuală amânare și nici despre pandemie, încercând să păstreze o doză de optimism de care toți avem nevoie.
Pauza care ar putea-o ajuta
Până în acest punct, pentru Ana a fost un sezon care a avut o parte luminoasă, marcată de trei prezențe pe podium la Tallinn, Havana și Doha, și una întunecată, cu accidentări și clasări pe poziția a 17-a la Barcelona și Budapesta.
„"După un debut extraordinar, a apărut o problemă la genunchiul drept care a reușit să mă scoată din ritm. A trebuit să fac pauză, apoi tratament, dar nu am avut suficient timp la dispoziție pentru a rezolva problema. Drept urmare, la ultimele două etape de Cupă Mondială nu am putut să fiu la cel mai înalt nivel. Deși locul 17, obținut la ambele competiții, este departe de ce mi-aș fi dorit, sunt încrezătoare că lucrurile vor merge spre bine și că am suficiente resurse pentru a reveni în top”, a spus Ana Maria Popescu de acasă. Pauza forțată pe care a trebuit să o ia ar putea fi exact ce are nevoie genunchiul său pentru a-și reveni.
„Perioada fără concursuri îmi oferă un avantaj și sper că în acest răstimp să rezolv problema medicală pentru a fi aptă de competiție când va fi cazul”, a completat campioana olimpică de la Rio.
Entuziasmul care te molipsește
Început în luna octombrie a anului trecut, sezonul i-a oferit o paletă întreagă de emoții și provocări. „Începând cu Tallinn, prima competiție a sezonului, unde totul a mers perfect, și continuând cu Doha și Havana, unde am reușit să mențin nivelul, pot spune ca sunt mulțumită de scrima pe care am arătat-o. Am avut parte de schimbări, atât în staff-ul tehnic, cât și în antrenamente”, a explicat Ana.
Schimbarea majoră a fost că a început să colaboreze cu antrenorul Mihai Popa. „M-am acomodat foarte repede cu metodele de antrenament ale dânsului. Aveam nevoie de o schimbare și mă bucur să am lângă mine un om pasionat, dedicat și plin de entuziasm. Am reușit să comunicăm foarte bine încă de la început și atât timp cât vorbim aceeași limbă sunt convinsă că lucrurile vor merge bine. Entuziasmul dânsului este molipsitor și reușește să-mi transmită bucurie chiar și în momentele tensionate din asalt” este rezumatul Anei despre o relație care a crescut de la zi la zi. Respectul reciproc și pasiunea lor au dus la rezultatele din acest sezon. Dacă pe partea de scrimă Ana a avut nevoie de o schimbare, sezonul trecut antrenorul lotului fiind Cornel Milan, pe partea de pregătire fizică a continuat să lucreze cu Gabriel Ghiță.
„Am simțit o îmbunătățire evidentă și pare că facem echipă bună împreună", a mai zis Ana. De la Tallinn la Barcelona, harta emoțiilor Acum, când are timp să se gândească la tumultul prin care a trecut în acest sezon, ea a identificat cel mai plăcut moment, dar și cel mai dureros al acestei lupte pe care a dus-o timp de șase luni pentru a aduna puncte.
„Momentele de satisfacție au fost la Tallinn, pentru ca eram la cea de-a treia participare si nu urcasem niciodată pe podiumul din Estonia până atunci. Plus, felul în care m-am simțit pe planșă, acțiunile, starea de spirit, totul a fost la superlativ. Apoi Grand Prix-ul de la Doha, unde întotdeauna m-am simțit extraordinar și mă bucur că în acest an am bifat a treia medalie de aur în Qatar și am întâlnit un om excepțional, pe Bruce Dickinson, solistul Iron Maidden”, a punctat scrimera. Partea complicată a fost la al patrulea concurs al sezonului.
„La Barcelona, când încă de la încălzire am simțit că nu pot duce până la capăt competiția și mă rugam doar ca genunchiul meu să reziste, dar totul e bine când se termină cu bine și chiar dacă n-a fost cu podium, măcar nu am agravat accidentarea”, a mai spus ea.
Ambiție și motivație
La 35 de ani, după atâția ani de scrimă, e greu ca lucrurile să fie perfecte, pe lângă problema de la genunchi, Ana s-a mai confruntat și cu necazuri la încheietura mâini stângi, cea cu care ține arma. „Ambele sunt accidentări vechi, este prețul pe care un sportiv îl plătește după ani de performanță. Nu sunt probleme majore, însă orice mic disconfort te scoate din ritm. Am glumit acum câțiva ani, când am spus ca după vârsta de 30 de ani totul doare mai tare, dar sunt suficient de ambițioasă și motivată ca să trec peste aceste momente, plus de asta, am o echipa alături care încearcă mereu să găsească soluții", a subliniat Ana.
Cu tot sportul în stare de suspendare, amintirile și speranța sunt cele care-i țin pe sportivi pe linia de plutire. Viitorul, deocamdată, nu se vede decât în ceață.
„Au avut loc schimbări și în circuit, sunt sportive care au revenit, altele care încearcă să își găsească loc în echipă sau junioarele care încearcă să își facă loc în circuit. Fiecare competiție este o adevărată provocare!”
- Ana Maria Popescu
18 concursuridin circuitul mondial a câștigat Ana Maria Popescu în carieră, dintre care zece succese au fost în Cupe Mondiale și opt în Grand Prix-uri
9 medalii de aura adunat Ana Maria Popescu în carieră la concursurile majore, una la JO, două la CM și șase la CE
Legătură specială
Unul dintre oamenii care i-a marcat cariera Anei este antrenorul Dan Podeanu, cel care a fost cu ea atât în momentele fericite, cât și în cele grele. Din cauza unei probleme de sănătate, el nu mai poate fi pe planșă, dându-i lecții, însă este extrem de atent la parcursul său. „Păstrez în continuare legătura, îmi dă sfaturi și vorbim des despre ce se întâmplă în circuit. În fond, nimeni nu mă cunoaște așa bine ca dânsul și întotdeauna va avea un cuvânt de spus, deși nu își dorește să intervină peste munca altui antrenor”, a declarat Ana.
Medalia de aur și o superstiție
La Jocurile Olimpice de la Rio singura medalie de aur a venit de la echipa de spadă compusă din Ana Maria Popescu, Simona Gherman, Simona Pop și Loredana Dinu. La aproape patru ani de la acel moment, cât de des dechide Ana cutia de lemn în care e medalia?
„Ultima oară a fost la finalul anului trecut, mulțumită unei superstiții a mamei”, a dezvăluit ea. Care e prima imagine care îi vine în minte atunci când se gândește la Rio? „Finalul meciului cu SUA! Deși am trăit multe clipe frumoase acolo, cred că momentul acela a avut o încărcătura emoțională foarte mare și m-a marcat", a spus ea. Ana Maria Popescu a închis confruntarea cu SUA la tușa de aur, apoi româncele au trecut de Rusia și de China.
Despre cărți
Chiar dacă zilele unui sportiv sunt mereu pline, Ana găsește un pic de timp și pentru a citi. A făcut-o mereu, iar ultima carte pe care a parcurs-o este biografia maratonistului Meb Keflezighi - "26 de maratoane".
„Sper că mi-am învățat lecțiile și mi-am reamintit că în această viață trebuie să trăiesc experiența unui maraton!”, a spus Ana. În urmă cu doi ani, ea a lansat o carte pentru copii „En Garde! Fetița cu mască tricoloră". „Atât copiii, cât și adulții mă întreabă ce face Brânzica și când urmează să scrie continuarea poveștii. Asta înseamnă că aventurile au fost bine primite de public, iar pentru mine acesta este cel mai frumos compliment”, a completat spadasina.
O zi specială
Până la izbucnirea pandemiei de coronavirus, zilele Anei erau mereu pline cu antrenamente și recuperare. Când a avut ultima oară timp pentru ea? „În urmă cu trei săptămâni am profitat de o duminică liberă pentru a merge la Muzeul Grigore Antipa și m-am bucurat să hoinăresc apoi prin oraș fără un obiectiv anume. Încerc pe cât posibil ca între atâtea activități să îmi rezerv timp doar pentru mine!”, a spus ea.
Autoizolată acasă
Ana Maria Popescu s-a autoizolat, după ce s-a întors de la etapa de Cupă Mondială de la Budapesta, 6-8 martie, iar vinerea trecută Federația Internațională de Scrimă a informat-o pe cea din România că trei sportive sud-coreence au fost depistate pozitiv la COVID-19.
„De când am revenit în țară, am decis să rămân în casă, cu foarte mici excepții. Deși n-am prezentat niciun simptom până în acest moment și pe toată perioada competiției nu am intrat în contact direct cu vreunul dintre sportivii în cauză, am hotărât că așa este mai sănătos, atât pentru mine, cât și pentru ceilalți. Nu voi vorbi mai multe despre subiect. Vă rog să aveți grijă de voi și nu numai!”, a scris Ana pe Facebook.
{{text}}