Istoricul israelian Yuval Harari ne îndeamnă, pe bună dreptate, să reflectăm şi la o altă perspectivă după ce vom învinge virusul COVID-19: "Această epidemie va furniza justificări pentru accelerarea dezvoltării unor regimuri totalitare!".
China a închis oraşe, a sudat până şi uşile unor blocuri pentru ca oamenii să nu iasă din casă. În Italia, medicii au ajuns să cedeze psihic şi o asistentă s-a sinucis, iar gigantul numit SUA anunţă că e posibil ca sistemul său sanitar să ajungă să fie depăşit.
Pandemia de coronavirus a declanşat, la propriu, Al Treilea Război Mondial. În care se folosesc toate armele din dotare. Inclusiv cele pe care inclusiv cele mai democratice state din lume nu au crezut că vor fi nevoite să le utilizeze. În Marea Britanie, unele magazine au ajuns să raţionalizeze alimente şi hârtie igienică, în vreme ce unele ţări apelează la controlul celor care trebuie să stea în carantină şi izolare, prin intermediul urmăririi telefonului personal sau al dronelor.
Sunt măsuri impuse sub scutul decretelor prezidenţiale de stare de urgenţă, dar şi în timp ce la TV curg imaginile cutremurătoare cu şirul camioanelor din Italia care merg să ia trupurile celor decedaţi pentru a fi duse la crematoriu. Sunt realmente imposibil de privit!
Totuşi, va exista viaţă şi după această boală. Omenirea a mai fost supusă, de-a lungul secolelor, unor astfel de încercări. A suferit, a sângerat, a pierdut milioane de persoane în cazul altor pandemii. Şi s-a mers înainte.
Va exista şi acum, dar oare cum va fi viaţa în lume după COVID-19? Azi suntem interesaţi doar de sănătate. Mâine ne vor preocupa economia, jobul, banii. Dar viaţa privată, democraţia, libertăţile vor mai fi, oare, aceleaşi?
Acum câteva zile, Yuval Harari, un istoric israelian, autor a două cărţi de mare succes, "Sapiens: Scurtă istorie a omenirii" şi "Homo Deus: Scurtă istorie a viitorului", a fost invitatul celebrei jurnaliste de la CNN, Christiane Amanpour. Şi a vorbit despre cum ar putea arăta lumea după ce vom învinge acest virus. Iar perspectiva din care priveşte lucrurile e mai mult decât interesantă.
Yuval HarariCitiţi ce spune Yuval Harari:
• "Din cauza pericolului, acum sunt adoptate măsuri extreme de supraveghere. În special supravegherea biometrică, justificată de gravitatea situaţiei. Dar şi după ce va trece urgenţa, aceste măsuri vor rămâne în vigoare. Vorbim despre sisteme de monitorizare a întregii populaţii, tot timpul, motivul fiind că protejează oamenii. De fapt, acestea vor întări nişte regimuri totalitare"
• "Ne confruntăm acum cu marea problemă a supravegherii şi cred că ne vom confrunta cu o mare bătălie între viaţa privată şi sănătate şi cred că sănătatea va câştiga. Oamenii nu vor mai avea viaţă privată în numele protecţiei împotriva unor astfel de epidemii. Ideea e că tehnologia poate fi foarte eficientă şi există resurse să fie supravegheată toată populaţia. Se va invoca faptul că unele boli pot fi depistate din timp, e foarte uşor să le descoperi şi să urmăreşti toţi oamenii, să vezi unde sunt şi ce fac"
• "Dar acest tip de sistem de supraveghere poate fi folosit la monitorizarea altor aspecte, ce gândesc oamenii, ce simt ei şi dacă nu suntem atenţi, această epidemie va furniza justificări pentru accelerarea dezvoltării unor regimuri totalitare!"
Înainte să-l punem la zid şi să-l acuzăm că ar zădărnici într-un fel sau altul lupta împotriva răspândirii virusului, poate că ar trebui să reflectăm mai cu atenţie. Mai ales că se găsesc mulţi printre noi care suspină că nu se iau şi în România măsuri extreme, gen China.
Graniţa despre care vorbeşte Yuval Harari e foarte subţire şi uşor de încălcat. Primarul Timişoarei, Nicolae Robu, avea o propunere acum două zile, cu privire la cei care vin în ţară din Italia: "În vederea monitorizării celor care trebuie să stea în carantină sau în izolare ar fi extrem de utilă ştampilarea vizibilă a mâinii, cu un tuş care să nu poată fi îndepărtat 14 zile sau aplicarea unei brăţări".
Dacă ne-am fi aflat în martie 1989 şi nu în martie 2020, probabil că ar fi fost mai uşor. Ceauşescu ar fi sudat şi el uşile blocurilor, ar fi lăsat doar 20% din cartele la pâine şi alimente şi sigur am fi trecut mai bine prin acest război. Dar acesta e oare sensul vieţii, doar de a exista pe pământ? Sau, de fapt, de a trăi cu adevărat, lucru pe care l-am câştigat la Revoluţia din '89?
În terifiantul serial Povestea Slujitoarei, de pe HBO GO, există o scenă tulburătoare: după ani şi ani în care femeile erau asuprite, li se tăia un deget dacă vorbeau neîntrebate sau erau sfâşiate de câini dacă apelau la metode contraceptive, una dintre ele e lăsată de soţul său, denumit comandant, să conducă maşina preţ de câţiva kilometri, lucru care îi provoacă o fericire teribilă. Pierduse noţiunea de viaţă liberă!
În lupta cu coronavirusul, să nu uităm unde ne aflam când democraţiei i s-a apăsat tasta Reset. Fiindcă altfel, s-ar putea ca după ce pandemia va fi învinsă, să ne trezim că am căpătat imunitate la această boală, dar şi că am pierdut dreptul la libertate!
{{text}}