Fotbalul nu mai e echitabil de multă vreme, iar o eventuală solidaritate în vremuri de criză pare destul de puțin probabilă. Cluburile mari au și ele de pierdut în contextul pandemiei de Coronavirus, chiar dacă nu la fel de mult precum restul lumii, și e greu de crezut că vor întinde cu adevărat o mână de ajutor, cu atât mai puțin cu cât, cinic judecând, nu ar fi deloc în favoarea lor să o facă și nici nu au acest obicei.
Zilele trecute, cele două formații din Manchester au pus mână de la mână și au plătit 100.000 de lire cantinelor ce ajută populația în actuala situație de criză. Suma e aproximativ aceeași cu cea pe care o strângeau 9 jucători de la Leipzig la începutul lunii februarie, 100.000 de euro, pentru a aduce un stilist din Anglia la hotelul unde erau cazați înaintea partidei de campionat cu Frankfurt. Voiau să arate bine în fața camerelor.
Alte glasuri, alte încăperi, aceeași poveste: președintele EFL din Anglia declară la BBC că în Championship, liga a doua engleză, se cheltuiesc mai mulți bani pe salarii decât încasează cluburile (detalii aici). Și, cum EFL e formată nu doar din eșalonul secund, ci merge până la liga a patra, haideți să vedem cu cine ar putea fi solidare marile cluburi.
Dacă nu le-a păsat până acum, de ce le-ar păsa de aici înainte?
Manchester United, spre exemplu, a încasat în ediția trecută 602 milioane de lire. Asta în condițiile în care, în liga a patra, un club încasează aproximativ 2-3 milioane de lire pe sezon. În ediția curentă de campionat, cele 20 de echipe din Premier League au cheltuit peste un miliard și jumătate de lire sterline doar pe transferuri, adică mai mult decât valoarea de piață însumată a tuturor cluburilor din următoarele trei divizii, Championship, League One și League Two.
Logica, adică exact ceea ce i-a lipsit fotbalului în ultimii ani, ar trebui să ne facă să credem că, așa cum până acum nu a existat o preocupare spre solidaritate, nu există premise ca lucrurile să ia o altă turnură nici în viitor. Să vedem de ce.
Mai puțini bani și același număr de guri
Fotbalul va reveni, mai devreme sau mai târziu. Iar când o va face, omenirea se va afla în mijlocul unei crize economice. Ceea ce înseamnă că suporterii, care până acum cheltuiau o mică avere pe abonamente și bilete de meci, nu vor mai fi dispuși să scoată din buzunar aceleași sume exorbitante, renunțând, cel puțin temporar, la cheltuielile ce nu sunt de primă necesitate. Pe de altă parte, cluburile au contracte în derulare cu jucătorii și vor fi nevoite să găsească soluții noi de finanțare. Drept urmare, am putea asista la o ”canibalizare”, o luptă pentru fanii ale căror echipe vor intra în faliment.
Spre exemplu, dacă ești din Manchester și echipa ta dispare, atunci nu vei sta, probabil, fără fotbal, ci îți vei îndrepta simpatia către una din United sau City. Asta dacă mai ești dispus să plătești biletul (sau abonamentul) și dacă mai ai cu ce. În Manchester, Wigan (Championship), Bolton, Rochdale (League One), Oldham și Salford (League Two) au un bazin tentant de suporteri.
La meciurile de acasă, Wigan are o medie de 10.500 de spectatori, Bolton are 11.500, Rochdale, 3600, Oldham, 3400, iar Salford, 3000. În total, 32.000 de suflete, dintre care un procent se va transforma în plătitori de bilete pe Old Trafford sau Etihad. Cu cinismul obișnuit, coloșii din Premier League se vor întreba în șoaptă: ”Solidaritate”?! Ce e aia? Și când ați văzut-o ultima dată? Desigur, Anglia e doar un exemplu. Știe cineva de ce lucrurile nu ar sta la fel în oricare dintre celelalte campionate mari?
{{text}}