Fanii români ai fotbalului probabil că își amintesc de la Mondialul din 1998 frizurile blonde ale ”tricolorilor” din meciul cu Tunisia, victoriile cu Anglia (2-1) și Columbia (1-0), înfrângerea cu Croația (0-1) sau finala dintre Brazilia și Franța, atunci când marele Ronaldo a fost de nerecunoscut, după ce suferise o criză de epilepsie cu câteva ore înaintea startului partidei.
Competiția din 1998, disputată în Franța, a adus țării organizatoare primul trofeu mondial. ”Cocoșii galici”, conduși de Aime Jacquet, aveau în componență nume precum Zidane, Patrick Vieira, Barthez, Thuram, Desailly sau Youri Djorkaeff, iar cealaltă finalistă, Brazilia, conta pe Ronaldo, Rivaldo, Bebeto, Dunga, Roberto Carlos sau Taffarel.
Zagallo e contestat. Pe bună dreptate!
Până în acel moment, Mario Zagallo luase parte la fiecare dintre cele 4 succese ale Braziliei la Cupa Mondială. În 1958 și 1962 cucerise trofeul ca jucător, în 1970 câștiga Cupa Mondială din postura de antrenor principal, conducând o echipă a Braziliei ce a fost considerată ulterior drept cea mai bună din istorie, iar la succesul din 1994 a fost alături de Carlos Alberto Parreira din postura secund, sau, mai degrabă, de consilier.
Revenit pe banca ”naționalei” după Mondialul american, Zagallo a fost destul de aspru criticat pentru că jocul echipei era unul puțin spectaculos și, pentru fani, aceasta era o problemă.
Și, cum orice problemă are o cauză, să vedem ce spune fostul internațional brazilian Vampeta, campion mondial în 2002: Acesta a povestit pe blogul său, fără a-și dezvălui sursa, o întâmplare de la ediția din 1998, care nu îl pune pe Zagallo (67 de ani la acea vreme) într-o lumină prea bună.
Înaintea sfertului de finală câștigat de Brazilia cu 3-2 în fața Danemarcei, Zagallo le-ar fi spus elevilor săi în vestiar: „Azi putem pierde doar dacă Dunga nu îl marchează pe Laudrup. Și mai e un Laudrup. Pe acesta îl marchează Sampaio. Nu știu cum îi cheamă pe restul, dar imaginați-vă că sunt toți Laudrup. Fiți atenți!”.
Vampeta nu a fost în lotul Braziliei în acel an și, cel mai probabil, întâmplarea i-a fost istorisită de către unul dintre jucătorii prezenți la fața locului. Povestea cu așa-zisul plan tactic al lui Zagallo ar putea fi adevărată, ținând cont de faptul că, în fotbalul mare, au fost mereu antrenori care s-au văzut depășiți la un moment sau altul, .
Frații Laudrup, Michael și Brian, erau vedetele danezilor la acea vreme. Ambii s-au retras de la ”națională” după meciul pierdut în fața Braziliei, dar Brian a reușit să marcheze totuși în acea partidă, în ciuda opoziției lui Dunga sau Sampaio.
{{text}}