Cine a crescut în timpul așa-numitului Război Rece încă își mai aduce aminte despre senzația stranie pe care ți-o dădea întâlnirea cu o mașină rusească pe străzile Europei Occidentale.
Nu se vindeau multe, dar era disponibilă o ofertă tovărășească destul de cuprinzătoare: Samara, Nova, Forma, Niva. Le vedeai și, inevitabil, îți fugea gândul la filmele de spionaj. Dacă mașinile astea aveau niște instrumente dubioase – să zicem, pentru ascultare și filmare, sau puteau fi cumva detonate de la distanță în caz de deconspirare?
În felul lor, erau niște arme cu rază scurtă de acțiune, pentru că nu mergeau mult fără să se defecteze ceva. La fel de adevărat, simplitatea lor constructivă însemna că reparațiile erau ușor de rezolvat.
{{text}}