Dan Puric, unul dintre cei mai cunoscuți actori, eseiști și regizori din România, a fost invitat la "Prietenii lui Ovidiu", emisiune difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00, pe GSP.RO.
Maestrul Dan Puric știe de ce telespectatorii români preferă să se uite la filme cu Jean Constantin, Puiu Călinescu și Amza Pellea și povestește momente geniale pe care le-a petrecut în carieră alături de Dem Rădulescu și Radu Beligan
- Domnule Puric, neapărat vreau să vorbim și despre teatru. Ați fost elevul lui Dem Rădulescu!
- Doamne... Era o minune! "Bibanul" zicea când dădea de idioți: "Dragă, Puric. N-are niciun nonsens să mai vorbim". Cine vorbește domnule de Dem Rădulescu niște neica nimeni? Eu l-am avut profesor. Era un geniu, uriaș, uriaș, uriaș! Țăranul ăla de la Vâlcea s-a născut cu geniul comediei în nas!
- Dar...
- Și el a făcut box pentru că era de o vitalitate extraordinară. Avea un principiu de pedagogie genial: "Dragă Puric, eu nu învăț privighetoarea să cânte. Eu îi aranjez aripile!". Improviza fantastic, el devenea prieten cu tine, chiar dacă avea o severitate când trebuia. Îmi iubea libertatea! Aveam tot felul de regizori, vai de capul lor și le zicea: "Pe Puric lăsați-l în pace că se regizează singur!". Era o vorbă: "Prefer să am dreptate singur decât să mă înșel cu mii de dobitoci!".
- El era un actor de geniu, domnule Puric.
- Opinia publică îi privea pe Dem Rădulescu, pe Puiu Călinescu ca pe mari actori. Sunt și alți oameni. Am luat odată un taxi de la Național. Mi-a zis: "Să moară mama, lucrezi aici?". "Da!". "Ești mașinist, nu?". "Da, lucrez în corpul tehnic". Aia e lumea... Și la șoferii de taxi găsești dobitoci, dar și oameni de o inteligență extraordinară. Mi-a zis unu': "Domnu' Dănuț, știți care e cea mai mare viteză acum?". "Nu!". "Viteza degradării umane!".
- Voiam să vă întreb...
- Domnule Ovidiu, n-ați văzut că toată lumea se uită la BD-uri? La munte și la mare... Pentru că în cinematografia modernă n-ai la ce să te uiți. Ăștia sunt săracii cu handicap! Erau mari toți! Cotescu, Amza Pellea, Jean Constantin... Erau mari! Era o vorbă domnule, pe axul valoric vertical sunt oamenii talentați, foarte talentați și geniile. Când ai de-a face cu ăia buni e pe orizontală, pentru că n-ai cum să-i urci pe unii și pe alții.
{{text}}