Deși fotbalul e cunoscut drept cel mai apreciat sport în întreaga lume, americanii nu l-ar pune nici măcar pe podium în topul preferințelor sportive. Am analizat de ce în SUA fotbalul nu e la fel de apreciat ca în toate celelalte țări din lume.
În SUA, atunci când ar fi vorba de cel mai apreciat sport, fotbalul american ar fi pe primul loc, urmat de baschet și de baseball. Chiar și hocheiul ar fi mai apreciat decât fotbalul. În schimb, toate aceste sporturi pălesc în alte țări, inclusiv în România, spre comparație cu regele sporturilor.
Totuși, de ce e așa mare diferență între gusturile americanilor și ale întregii lumi în materie de discipline sportive? Există mai multe motive, majoritatea țin de cultura americanilor, de anumite evenimente istorice, precum și din faptul că fotbalul are caracteristici care nu au prins la locuitorii din SUA.
Momentul 0: 1863 și expansiunea britanică
Se știe faptul că fotbalul s-a dezvoltat inițial din rugby, iar ulterior au apărut primele reguli care au interzis jucarea mingii cu mâinile, în afară de portar, iar astfel s-a creat un nou sport. Aceste primele reguli au fost scrise într-un pub din Anglia, în 1863. Pe lângă britanici, au fost preluate imediat de francezi și olandezi, iar cu ajutorul colonialismului au ajuns în țări din America de Sud, Africa și Asia.
Fotbalul a fost un sport care a prins rapid în toate țările în care a ajuns, însă în SUA situația a fost cu totul altfel. Mai întâi din cauza aversiunii istorice față de britanici, apoi datorită unei cărți. Este vorba de o carte din celebra serie „Tom Brown’s school days”, mai exact „Tom Brown at Rugby”.
Această carte a fost foarte răspândită și apreciată în America și a ajutat la popularizarea disciplinei care în timp avea să devină fotbalul american. În toate școlile publice unde a ajuns cartea s-au creat echipe de fotbal american care ulterior aveau să devină baza campionatelor universitare, adică pepiniera care a dat numeroși sportivi profesioniști.
Prin urmare, fotbalul european nu a avut nicio șansă în SUA și a pierdut startul.
Nu sunt numărul 1
În timp și în contextul evenimentelor istorice, americanii și-au dezvoltat cultura de a se considera numărul 1 în lume, indiferent de context. Aceeași mentalitate o au și în privința disciplinelor sportive: americanii sunt competitivi și vor să fie mereu în frunte sau în lupta pentru primele locuri.
Ori la fotbal, o dată cu startul ratat, al acestei discipline, au avut mult de recuperat și abia în ultimii ani s-a simțit o dezvoltare și o atenție sporită, o dată ce în MLS au ajuns mai multe vedete.
*Românul Alexandru Mitriță e una din vedetele MLS și a fost transferat pe 8,5 milioane de dolari la New York City.
Totuși, SUA nu se va putea lupta prea curând cu țări care au o tradiție îndelungată în lumea fotbalului, nici la nivel de națională, nici la nivel de cluburi. Și iată că entuziasmul victoriei, unul dintre factorii care atrag microbiști către acest sport, este mult mai redus și e direcționat către acele discipline sportive în care americanii chiar sunt pe primul loc: fotbal american, baschet și baseball.
Americanii adoră lucrurile mari și show-ul
O altă caracteristică a culturii americane este obsesia pentru lucrurile mari. Clădiri mari, șosele mari, mașini mari, oamenii mari, iar în sport: scorurile mari. În plus, americanii adoră un show bun: la baschet coșurile se marchează la foc automat, iar scorurile din NBA sunt deseori de peste 100 pentru fiecare echipă. În fotbalul american media punctelor marcate de fiecare echipă pe meci este de peste 20, însă deseori scorurile capătă proporții.
Acum imaginați-vă americanii la un meci de fotbal de 90 de minute care se încheie cu... 0-0 :). Chiar și în cele mai optimiste cazuri, în fotbalul european media de goluri înscrise e undeva între 2 - 2,6 pe meci, însă există numeroase partide care se termină cu remize albe sau doar cu unul sau două goluri marcate. Ceea ce e prea puțin pentru gustul lor. De altfel, americanii nici nu suportă rezultatele de egalitate.
De multe ori, show-ul și marketing-ul pe care îl fac organizatorii de „Match Day” este mai atractiv decât partida de fotbal în sine, însă nu e suficient pentru a atrage un public larg. Iată de ce discipline ca wrestlingul au prins enorm în SUA, chiar dacă e mai mult show și mai puțin sport.
Simulările și reacțiile la accidentările ușoare îi dezgustă pe americani
Probabil e tot o caracteristică a culturii americane, dar oamenii din SUA nu apreciază deloc un lucru care în fotbalul european a devenit ceva banal: simulările și reacțiile pe care ei le consideră exagerate la accidentările ușoare.
Fotbalul american e privit deseori un sport dur și de contact, iar accidentările sunt de multe ori grave și serioase. Există sportivi care s-au ales cu traumatisme serioase pe viață, dar chiar și așa nu s-au plâns în momentele în care erau loviți și au continuat jocul.
În schimb, fotbalul european e perceput de americani ca „un sport de domnițe”, asta și datorită modului în care reacționează fotbaliștii la o simplă accidentare care nu are nevoie de o recuperare îndelungată și nu afectează pe termen lung integritatea sportivului.
Pe lângă reacțiile la accidentări, americanii se îndepărtează și de simulările devenite clasice în stilul de joc al unor fotbaliști. Iată de ce, Neymar nu are nicio șansă să devină idol în SUA.
Fotbalul nu e ideal pentru marketing și business în SUA
Există și motive financiare pentru care fotbalul prinde greu în SUA. Companiile și marii operatori TV urmăresc să câștige câți mai mulți bani posibili atunci când aleg să investească într-un sport, fie ca sponsori, fie ca operatori de drepturi TV sau prin achiziția de sloturi pentru reclame în timpul evenimentelor sportive.
Evident, cei mai mulți bani se fac prin vânzarea timpului pentru reclame în pauzele meciurilor. Însă, prin formatul și regulile pe care le are fotbalul, această disciplină nu oferă prea mult timp pentru marketing publicitar. Există o singură pauză între reprize, de 15 minute, care poate fi dedicată publicității, plus eventual timpi imediați de înainte sau după meci.
În schimb, fotbalul american, baschetul, baseball-ul și hocheiul sunt împărțite în mai multe reprize și time-out-uri care lasă loc de mai mult spațiu pentru reclame. Ori fără timp suficient pentru a livra reclame și face bani, companiile și operatorii americani nu prioritizează fotbalul în investiții și streaming, ceea ce înseamnă fonduri mai puține, șanse de dezvoltare mai mici și imposibilitatea de ajunge în prime time la un public larg.
{{text}}