Luis Sepulveda a murit. Scriitorul chilian, emoționant, tulburător în „Bătrânul care citea romane de dragoste" și „Povestea unui pescăruş şi a motanului care l‑a învăţat să zboare", s-a stins la 70 de ani. Vinovat, același coronavirus.
În februarie, fusese împreună cu soția la un festival literar în Portugalia. La întoarcere, a fost depistat pozitiv. A fost primul caz de COVID-19 înregistrat în Asturia. Internat la spitalul universitar din Oviedo, a pierdut ieri lupta cu virusul.
Sepulveda a trăit clipe delicate în tinerețe, vânat, lovit, apoi exilat de regimul Pinochet. În 1973, după ce generalul-dictator a dat lovitura de stat, romancierul a fost arestat, închis și torturat.
Eliberat după doi ani și jumătate la presiunea Amnesty International, a fost prins din nou și condamnat la închisoare pe viață. Sentință comutată ulterior în exil. A locuit la Hamburg și la Paris înainte de a se stabili definitiv la Gijon, în Spania, în 1996.
Mondialul din Chile: „Momente de fericire maximă"
A ascuns mult timp că iubește fotbalul. „În sfârșit, vorbesc despre marea mea dragoste", afirma el în 2008 într-un interviu pentru Sporteweek, revista Gazzettei dello Sport. „Pentru mine, fotbalul este ca un nud de femeie. Ca o poezie", spunea atunci.
A vorbit despre pasiunea pentru un sport „pe care îl jucam de mic copil, de la 6 ani", despre „cluburile sărace aproape de suflet" Sporting Gijon, Sankt Pauli, Getafe, Chievo și Athletic Bilbao, amintindu-și „momentele de fericire maximă". Mondialul din Chile, din 1962. Când avea doar 12 ani.
Sepulveda: „Eu, tata și fratele meu am plecat la bordel". Începea meciul cu Elveția
„În 1962, au început în Chile transmisiile TV tocmai pentru a urmări acel Mondial. Dar au fost aduse puține televizoare în țară, rar găseai unde să te uiți. În cartierul nostru, cel mai bogat om era proprietarul bordelului, care și-a cumpărat imediat televizor. Președintele cartierului s-a dus să-i vorbească. I-a cerut să deschidă bordelul pentru toți. A fost de acord. Pe 30 mai 1962, eu, tata și fratele meu am plecat la bordel", a povestit Sepulveda.
„Așteptam cu nerăbdare să observ de aproape doamnele de acolo, de care deja aflasem. La sfârșitul meciului cu Elveția, câștigat cu 3-1, prostituatele și-au aruncat hainele pentru a sărbători. Atunci, am văzut prima dată sâni și picioare goale. Printre degetele tatălui, care încerca să-mi acopere chipul cu mâinile".
Fotbalistul său chilian preferat, Carlos Caszely
A iubit mai mulți internaționali chilieni. Cel mai mult, pe Carlos Caszely. De ce? „În 1974, Pinochet a vrut să primească selecționata după Mondialul din Germania. Voia să le strângă mâna tuturor jucătorilor. Dar Caszely a spus: «Eu nu strâng mâna asasinului poporului meu». A fost exclus din națională".
Luis Sepulveda: „Franco a împușcat întreaga echipă în anii '30"
Aflat la Gijon, s-a îndrăgostit de echipa locală, Sporting. „Clubul lui David Villa, al lui Luis Enrique, al lui Quini, dar numai atât. Un club istoric, cu o poveste specială, de rezistență", l-a descris sciitorul. „El Molinon e cel mai vechi stadion din fotbalul profesionist spaniol, ridicat în 1908. În anii '30, dictatorul Franco a împușcat întreaga echipă, pentru că erau republicani".
Printre romanele scrise de Luis Sepulveda:
- 1989 - Bătrânul care citea romane de dragoste
- 1989 - Lumea sfârşitului lumii
- 1994 - Nume de toreador
- 1995 - Patagonia Express
- 1996 - Povestea unui pescăruş şi a motanului care l‑a învăţat să zboare
- 1996 - Jurnalul unui killer sentimental
- 1997 - Neîntâlniri
{{text}}