Cristi Chivu (39 de ani) crede că accidentările au fost provocate de obiceiurile de la începutul carierei, vorbește de superstițiile sale, dar și cum a evoluat tactic la Ajax și ce le spune tinerilor săi jucători la echipa U17 a lui Inter.
În această perioadă de izolare, prins în Lombardia atât de lovită de pandemia de coronavirus (acum pare în regres după o lună infernală), Cristi Chivu are timp și de rețelele de socializare. Într-o discuție pe Instagram pentru Performance Training Studio, fostul „tricolor" a abordat mai multe subiecte.
A vorbit despre dieta pe care o avea ca jucător, despre superstițiile din carieră, dar și despre stilul antrenamentelor sau despre ce le spune tinerilor săi jucători la echipa U17 a Interului.
Cristi Chivu: „Ce mâncam cu Ibrahimovic? Sandviș cu bacon și multă maioneză"
La 39 de ani, a admis că în perioada Ajax (1999-2003) nu respecta nicio dietă. „Eram un pic supraponderal, pentru că mâncam ce voiam. Devenise o obișnuință. Când ai 20 de ani și ești singur acasă, nu mănânci doar lucruri sănătoase", afirmă Chivu, dezvăluind că „dacă aveam meci seara, eu și Ibrahimovic luam deseori masa de prânz la un restaurant chinezesc. De exemplu, sandviș cu bacon și multă maioneză".
În 2003, AS Roma a plătit 18 milioane de euro, iar el avea un kilogram și jumătate în plus. „În timpul pregătirii dure, mă întrebam: cum a fost posibil să se întâmple așa ceva?". Crede că dieta impusă în Serie A l-a ajutat, însă ceea ce făcuse în Olanda i-a creat probleme în întreaga carieră. „E păcat că am început atât de târziu acest program. Am descoperit că problemele fizice pe care le aveam erau declanșate de excesul de grăsime".
Cristi Chivu: „Mergeam la baie să beau o cafea sau să fumez"
Când se oprește la superstiții, zâmbește. Își amintește: „La început, nu aveam. După sosirea la Roma, am auzit mai multe povești. Uneori, îți dai seama că exagerezi când faci unele lucruri și pornești lupta cu tine însuți". Și un exemplu care s-a întors împotriva lui: „Știam povestea cu pisica neagră și, când mi-am cunoscut soția, la prima vizită acasă la ea am văzut că avea o pisică neagră...".
Alte superstiții? „Foloseam aceiași chiloți în timpul meciurilor, erau ritualuri când îmi puneam șosetele ori mergeam la baie să beau o cafea sau să fumez".
Privind în urmă, fostul fotbalist constată că „sunt lucruri care te condiționează, în bine sau în rău. Dacă nu le faci, la sfârșit îți găsești un alibi. Totuși, te ajută să te concentrezi la meci. Dacă nu le faci, înseamnă că joci prost. Te condiționează. E cel mai bine să nu le ai, dar mulți le au".
Cristi Chivu: „Fotbalul nu se joacă fără cap, nu poți privi doar mingea"
Despre evoluția sa în joc la capitolul tactică, Chivu are o explicație: „Am mai spus că, până la 14 ani, am jucat atacant, apoi am mai încercat alte posturi cu trecerea anilor. Ceea ce m-a ajutat, pentru că astfel îmi antrenam creierul, sunt situații diferite de la post la post".
Nu a uitat că „la Ajax, te învață fotbal indiferent de rolul pe care îl joci. Chiar dacă ești fundaș central, îți cer la antrenament să exersezi și ca vârf. Aceste detalii îți permit să progresezi. Fotbalul nu se joacă fără cap, nu poți privi doar mingea".
Cristi Chivu: „Le vorbesc despre multe lucruri care n-au nicio legătură cu fotbalul"
Un subiect delicat, ce înseamnă să fii antrenor la juniori. „Se schimbă total perspectiva, ești responsabil de 22-23 de băieți", spune Cristi. „Noi, antrenorii, avem obligația de a-i face să crească nu doar ca jucători, ci mai ales ca persoane", spune Chivu. Evidențiază că „le vorbesc despre multe lucruri care n-au nicio legătură cu fotbalul înaintea antrenamentelor. Trebuie să le transmitem realitatea vieții, apoi să-i sprijinim să atingă un anumit nivel".
Știe că „mulți visează la Sere A, deși puțini reușesc. Dar asta nu înseamnă că ei nu pot primi sfaturi despre viață. Obiectivul principal este să-i învățăm să devină oameni și să-i ajutăm să gândească asupra a ceea ce vor să facă atunci când vor fi adulți".
{{text}}