România '90 sau România '94? Hagi versus Maradona, Batistuta în duel cu Belodedici, Asprilla în marcajul lui Prodan, Lăcătuş marchează în poarta marelui Dasaev, Ilie Dumitrescu înscrie două goluri geniale împotriva vicecampioanei mondiale.
Sunt doar câteva din amintirile fabuloase ale naţionalei României, reîmprospătate pe timp de pandemie cu ajutorul TVR, care a redifuzat meciurile de la turneele finale mondiale 1990 (Italia) şi 1994 (SUA). Urmează sâmbătă, la 15:30, meciul România - Suedia, poate cel mai dureros care a existat vreodată în istoria primei noastre reprezentative.
Coppa del Mondo versus World Cup
Şi fiindcă amintirile devin mai valoroase cu cât se aşterne şi mai mult timpul peste el, chiar şi după atâta vreme, probabil că o dezbatere privind cele două naţionale, de la Coppa del Mondo şi de la World Cup, e mai bine venită ca niciodată.
În 1994 am ajuns mai departe, dar nu cumva a fost mai bună România din 1990, care a jucat ofensiv atât cu URSS, cât şi cu Argentina marelui Diego? Am pierdut în ambele turnee după executarea penaltyurilor, dar componenţa echipei-tip şi a rezervelor utilizate sunt diferite. Practic, doar 4 jucători au fost oameni de bază la ambele Mondiale: Gică Popescu, Hagi, Răducioiu şi Lupescu. Primii 3 sunt şi cei care îşi exprimă opiniile şi argumentele pe această dezbatere iniţiată de GSP.
CM ITALIA 1990
- meciurile din grupă: 2-0 cu URSS, 1-2 cu Camerun, 1-1 cu Argentina
- Clasamentul grupei: 1. Camerun 4p // 2. România 3p // 3. Argentina 3p // 4. URSS 2p
- se acordau două puncte la victorie, iar primele 3 s-au calificat mai departe
- am pierdut cu Irlanda, în "optimi", după executarea penaltyurilor
- au marcat la penaltyuri Hagi, Lupu, Rotariu şi Lupescu, a ratat Daniel Timofte
- marcatorii golurilor noastre: Lăcătuş 2, Balint 2
- media golurilor marcate: 1 pe meci
- media golurilor primite: 0,75 pe meci
ECHIPA-TIP 1990
S. Lung - Rednic, Andone, Gică Popescu, Klein - Sabău, Lupescu, Rotariu, Hagi - Lăcătuş, Răducioiu
De unde proveneau jucătorii din primul "11"
Steaua - Dinamo, Dinamo, U Craiova, Dinamo - Dinamo, Dinamo, Steaua, Steaua - Steaua, Dinamo
Rezervele cel mai mult utilizate
Balint, Daniel Timofte, Mateuţ, Lupu, Ilie Dumitrescu
GICĂ POPESCU: „În '90 am avut mai multă personalitate"
Baciul crede că în Italia, România a condus ostilităţile în teren, inclusiv în faţa unor adversari de mare calibru precum Argentina şi URSS, iar în '94 „am fost mai defensivi"
- Domnule Popescu, '90 sau '94?
- Am avut mai multă personalitate la Mondialul din Italia. Chiar şi cu Argentina şi URSS am reuşit să conducem meciurile, să avem iniţiativa. Am avut posesie, am arătat foarte mult entuziasm.
- Şi în '94?
- Experienţă în plus, jucam toţi la echipe importante de afară, aveam 4 ani de Occident. Şi apoi, am avut ştiinţa de a dezvolta contraatacul de o manieră perfectă.
- Ce jucători care au evoluat în 1990 credeţi că ar fi avut loc în echipa din SUA?
- Indiscutabil, Neluţu Sabău. A fost o pierdre uriaşă. Dacă l-am fi avut, pfff, am fi fost cu mult mai buni.
- Doar Sabău ar fi putut să schimbe atât de mult faţa echipei?
- Da! Practic, noi am jucat acel Mondial fără mijlocaş dreapta. Dan Petrescu chiar se plângea din această cauză, că nu are pe nimeni în faţa lui care să-l ajute. În plus, dinamica echipei era de aşa natură încât fie eu, fie Lupescu, cei doi mijlocaşi centrali, aveam sarcina de a ne lăsa în dreapta, ca să acoperim acel spaţiu. Repet, Sabău a fost o pierdere incredibil de mare.
- În '90 aţi fost libero, în '94 mijlocaş central, unde v-aţi simţit mai bine?
- A fost un mare avantaj al meu ca fotbalist, polivalenţa. Ca să răspund la întrebare, întotdeauna mi-a plăcut mai mult mijlocaş. De ce? E simplu, în această poziţie te întâlneşti mai des cu mingea, apari mai des la finalizare.
- Cele două echipe au avut antrenori diferiţi. Ienei sau Iordănescu?
- Aveau cam aceeaşi mentalitate, lucraseră împreună la Steaua, vedeau fotbalul cam la fel. Poate că Iordănescu era mai defensiv în abordare, mai conservator. El pleca de la ideea de a bloca adversarul, dar această strategie o avea la turnee finale, unde fiecare punct e vital, atunci când jucam în preliminarii, aborda ofensiv partidele.
- Adversarii care vi s-au părut mai buni, cei din Italia sau cei din SUA?
- Păi, în '90, am dat peste URSS, care jucase finala Euro 1988, şi peste Argentina, care era campioana mondială en-titre şi care avea să joace şi finala acelui turneu final. Plus că îl avea şi pe Maradona. În America, Argentina mi s-a părut la fel de bună ca în '90, chiar dacă nu l-a avut pe Maradona, iar Columbia era la nivel foarte înalt, creditată chiar cu şanse la finală înainte de start. Iar Irlanda cu Suedia cam pe acolo.
CM SUA 1994
- meciurile din grupă: 3-1 cu Columbia, 1-4 cu Elveţia, 1-0 cu SUA
- Clasamentul grupei: 1. România 6p // 2. Elveţia 4p // 3. SUA 4p // 4. Columbia 3p
- se acordau 3 puncte la victorie, iar primele 3 s-au calificat mai departe
- am eliminat Argentina în "optimi", 3-2, am pierdut cu Suedia, în "sferturi", după executarea penaltyurilor
- au marcat la penaltyuri Hagi, Răducioiu, Lupescu, Ilie Dumitrescu şi Lupescu, au ratat Dan Petrescu şi Belodedici
- marcatorii golurilor noastre: Răducioiu 4, Hagi 3, Ilie Dumitrescu 2 şi Dan Petrescu 1
- media golurilor marcate: 2 pe meci
- media golurilor primite: 1,8 pe meci
ECHIPA-TIP 1994
Prunea (Stelea) - D Petrescu, Prodan, Belodedici, Mihali, D. Munteanu - Hagi, Lupescu, Gică, I. Dumitrescu - Răducioiu
De unde proveneau jucătorii din primul "11"
Dinamo (Rapid) - Genoa, Steaua, Valencia, Dinamo, Cercle Brugge - Brescia, Bayer Leverkusen, PSV, Steaua - AC Milan
Rezervele cel mai des utilizate
Selymeş, Papură, Gâlcă, Panduru
FLORIN RĂDUCIOIU: "În '94 am fost mai maturi, o echipă mai pragmatică"
Florin susţine că echipa din SUA i s-a părut mai puternică şi cea care i-a dat lui, ca atacant, mai multe oportunităţi în faţa porţii adverse
- Florin, te salut, poţi face o comparaţie între cele două echipe?
- Subiectul chiar e provocator, am revăzut şi eu meciurile transmise de TVR şi, din punct de vedere calitativ, nu din perspectiva mea, aleg România '94.
- Argumente?
- Acum alta e viziunea despre fotbal, sunt la 50 de ani, am privit detaşat, am revăzut toate jocurile şi de la meciul cu Columbia până la cel cu Argentina, urmează să fie difuzat şi cel cu Suedia, eu cred că am dat dovadă că am format o echipă modernă. Cam ceea ce se joacă şi astăzi în fotbalul care contează. Eram experimentaţi, foarte pragmatici, ştiam exact ce aveam de făcut în teren. Stăteam foarte bine în defensivă, aveam mare calitate în atac. Chiar mă gândeam la o comparaţie Dan Petrescu - Rednic. Cât de ofensiv putea să joace Dan, cum urca, modul fantastic în care intra în combinaţii cu noi, cei din ofensivă, a şi marcat. Rednic provenea dintr-un fundaş central, n-avea această calitate de a apărea des la finalizare.
- Ce v-a lipsit în '90 faţă de '94?
- Eu eram un copil atunci, aveam doar 20 de ani. În plus, era prima noastră ieşire la o mare competiţie. Aveam 6 luni de democraţie, tocmai ce ieşiserăm din comunism. Echipa era bună şi atunci, cu câţiva jucători experimentaţi, Rednic, Andone, Klein, Rotariu, dar eu n-am simţit atunci că echipa juca de aşa natură încât să-mi ofere mie, ca atacant, atât de multe oportunităţi în faţa porţii cum s-a întâmplat în Statele Unite. Apoi, în SUA mai toţi veneau de la cluburi de afară, unde jucau meci de meci, poate singurul care nu prea evoluase am fost chiar eu, dar eram totuşi la AC Milan.
- Crezi că în '94 ar fi avut loc vreun fotbalist de la Mondialul din '90?
- Sabău şi Lăcătuş. Cred că Lăcătuş a fost adevăratul protagonist al nostru la acel turneu final, dacă l-am fi avut în teren la meciul cu Irlanda, probabil că ne-am fi calificat. Dacă i-am fi avut pe cei doi în 1994, cred că deveneam cu adevărat o echipă completă.
- Rotariu ar fi avut loc?
- Nu cred, la mijloc deja erau mulţi fotbalişti de calitate, era un cuplu format, Lupescu - Gică Popescu.
- Ienei sau Iordănescu?
- Primul, un psiholog, mi-a plăcut modul în care a relaţionat cu jucătorii, aveam nevoie de un astfel de om mai ales în acele vremuri tulburi, de tranziţie de la comunism la democraţie. În plus, a avut o mare calitate, a avut curajul să le ofere unor jucători foarte tineri şansa de a evolua. M-a băgat pe mine care aveam 20 de ani, iar pe Cămătaru nu l-a folosit deloc, la fel a procedat cu Lupescu. În schimb, Iordănescu a fost foarte inspirat tactic în '94. Aproape toate alegerile pe care le-a făcut au fost câştigătoate, poate mai puţin cea în alegerea portarului la meciul cu Suedia.
Hagi: "A fost diferenţă doar de experienţă"
Cel mai valoros fotbalist pe care România l-a avut la cele două turnee finale, Gică Hagi, a vorbit şi el despre comparaţia '90 vs '94. "În Italia eram foarte tineri, fără prea mare experienţă. Da, jucaserăm la cluburi, inclusiv în cupele europene, dar nu ştiam ce înseamnă un turneu final de Campionat Mondial. Eram valoroşi, dar nu aveam experienţă. În Statele Unite ajunseserăm toţi la maturitate, mult mai inteligenţi, iar în teren ştiam să gestionăm foarte bine situaţiile. Tocmai acesta a fost motivul pentru care am fost foarte aproape să facem ceva incredibil. Ambele echipe, '90 şi '94, cu talent enorm, singura diferenţă între ele a fost de experienţă", a spus Hagi într-o emisiune la Telekom Sport.
Diferenţele majore între CM 1990 și CM 1994
- În 1990 sistemul era 4-4-2, în vreme ce în 1994, România a abordat o strategie cu 3 fundaşi centrali
- În Italia, cuplul de mijlocaşi centrali conţinea un închizător, Lupescu, dar şi un mijlocaş ofensiv, Rotariu, în vreme ce în SUA, Iordănescu a optat pentru doi mijlocaşi defensivi: Lupescu şi Gică Popescu
- În '90, România avea în primul "11" nu mai puţin de 5 jucători cu profil ofensiv: Hagi, Rotariu, Sabău, Lăcătuş, Răducioiu (Balint), în schimb, în SUA existau doar 3 astfel de fotbalişti: Hagi, Ilie Dumitrescu, Răducioiu
- Gică Popescu a evoluat libero în 1990 şi mijocaş central peste 4 ani
- În Italia, în "optimi", ne-a lipsit un fotbalist esenţial, Lăcătuş, iar Irlanda ne-a eliminat fără ca noi să marcăm. În '94, tot în "optimi", ne-a lipsit Răducioiu, dar am elimiat Argentina, Ilie Dumitrescu suplinindu-l cu o dublă fabuloasă
- În '90, România a avut de jucat cu două naţionale antrenate de două nume mari ca antrenori. Valeri Lobanovski era pe banca URSS-ului, iar Argentina era condusă de Carlos Bilardo, campion şi vicecampion mondial cu "pumele".
- În '94, România a dat peste un singur nume foarte mare de tehnician, englezul Roy Hodgson, selecţionerul Elveţiei, care ne-a bătut cu 4-1
{{text}}