Primul articol apărut vreodată despre fotbalistul Anghel Iordănescu a purtat semnătura lui Ovidiu Ioaniţoaia. S-a întâmplat în 1967 și a fost momentul în care actualul director al Gazetei Sporturilor a debutat oficial în gazetărie, acela fiind primul său articol publicat de un cotidian de sport!
Povestește chiar Ioanițoaia, care își amintește acea zi de decembrie, din urmă cu peste jumătate de secol, ca și cum s-ar fi întâmplat zilele trecute: „O rudă se știa cu cineva de la ziarul Sportul popular. Eu scrisesem mai multe articole și i le-am lăsat în cutia de scrisori, iar unul dintre ele a fost publicat chiar în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie 1967. Era cel despre Anghel Iordănescu. După ce am aflat că mi-a apărut articolul, am fugit la chioșc, ca să cumpăr ziarul. Ghinion, se epuizase stocul!".
Discuția din agenția LOTO
Ovidiu continuă povestea: "Mi-aduc aminte că apoi m-am dus la o agenţie Loto Prono, că acolo aveau colecţie. Eram atât de emoţionat și de mândru încât am citit articolul de mai multe ori, nu mă mai dezlipeam de el. Am vrut să iau ziarul și i-am cerut voie vânzătoarei, spunându-i că am scris despre un tânăr fotbalist. Știţi ce mi-a zis? «Măi puștiule, dacă materialul e chiar al tău și ai scris și despre un tânăr fotbalist, atunci îţi spun eu că o să vă ajute Dumnezeu și amândoi o să deveniţi mari! Ce să zic, Iordănescu a devenit cu adevărat mare»".
Promisiunea nr. 1 a anului 1967: ANGHEL IORDĂNESCU
Terenul Ghencea, într-o zi umedă de sfârșit de decembrie. Unul din ultimele antrenamente ale juniorilor de la Steaua. Pe margine, împreună cu antrenorul Romeo Catană, care a „dădăcit" o întreagă generaţie de fotbaliști (Matei, Codreanu, Ilie Stelian, Dumbravă, Mihăilescu, Cicu etc.) derulăm la ralanti filmul avansării lui Iordănescu în "linia de joc".
Născut în 1950, la 4 mai, Anghel Iordănescu întrunește calităţile totale ale unui... rapidist de încredere: tatăl, Toma, este ceferist, iar familia locuiește în str. Doftăneţului, nu departe de stadionul Giulești. Dar sorţii au vrut altfel.
Remarcat de antrenorul Catană în toamna lui 1961 ("bătea o minge de... tenis în spatele porţii lui Voinescu"), Iordănescu este legitimat la Steaua, debutează în echipa de copii, alături de Ciugarin și Ispir, astăzi cu ambii colegi în naţională. Talent timpuriu, dotat cu o tehnică remarcabilă și o surprinzătoare orientare în teren, șuter de temut, cu un stâng a la Mario Corso, Iordănescu urcă încet scara spinoasă a afirmării. Este tras înapoi de o siluetă firavă, de un temperament timid.
Antrenorii intuiesc însă filonul de aur și laureatul de astăzi este trimis în "ucenicia" aspră a performanţei: în campionatul 1965-'66 la echipa de seniori ASA Buc, din campionatul orășenesc. Probele sunt trecute cu succes și, firesc, urmează marea "explozie" calitativă. Mai întâi ca fizic: 1,75 m înălţime și 63 kg. Apoi ca moral: mai experimentat, "Gigi" devine mai încrezător în forţele sale.
Tabăra de juniori îi aduce primele mari satisfacţii: este declarat "șeful promoţiei" și inclus în lotul UEFA. Încep jocurile grele și deplasările peste hotare. Astăzi, Anghel Iordănescu, la nici 18 ani, are o "fișă personală" bogată: peste 10 meciuri în echipa naţională de juniori, turnee în Polonia, Ungaria, Uniunea Sovietică, Bulgaria, Turcia.
Între timp, antrenamentul la care asistasem luase sfârșit. Ne îndreptăm spre cabine, Iordănescu mă întâmpină cu timiditate. Facem cunoștinţă. Undeva, parcă e mirat că l-am ales tocmai pe el. Dar la auzul întrebărilor, devine mai vioi. Răspunde corect, răspicat.
Cel mai frumos gol? „Cel din meciul cu Polonia, la scorul de 1-1, cu stângul, sus la «vinclu» în «turneul speranţelor»". Amintirea cea mai apăsătoare? "2-3 cu URSS într-un joc în care echipa avea să rateze 2 penaltyuri". În faţa întrebării: jucătorul preferat?, răspunde dintr-odată: "Constantin".
Îmi povestește apoi despre pasiunea lui pentru muzica ușoară, pentru M. Pâslaru și El. Presley, despre cărţile de aventuri citite pe nerăsuflate. "Asta ca lectură particulară, dincolo de ceea ce «facem la școală»". Omisesem să vă spun: Anghel Iordănescu este elev în clasa a XI-a a Liceului "M. Sadoveanu", iar rezultatele la învăţătură nu rămân în urma celor de pe dreptunghiul de iarbă al stadioanelor.
Întunericul a căzut pe nesimţite. Ochii nu i se mai disting și parcă i-a dispărut și sfiala. Îmi promite că-l va depăși pe Ștefănescu în numărul de goluri marcate în campionat. Speră să capete mai multă orientare în teren și să rezolve cu mai multă inventivitate sarcinile de coordonator. Știe că mai are mult de lucru și asta îl îndârjește. Zâmbesc ușor. Auzisem că nu-i nici prea vorbăreţ, nici prea lăudăros. Mă gândesc la modestie și mă bucur sincer. Ne despărţim. Îi doresc succes, căci se grăbește la școală.
Mă întorc la redacţie zgribulit. Aș vrea să scriu ca despre Eusebio, dar îmi pare rău. Mă gândesc la ceea ce va fi mâine și, fără să vreau, mă întorc la Raab, Varga și alte speranţe ale stadioanelor noastre, astăzi recuzite ieftine de provincie. Știu că odată Mateianu s-a bucurat de mai multe sufragii decât Albert, fenomenul de astăzi. Și mă mai gândesc (câte gânduri nu-l chinuie pe un cronicar!) la "butoaiele de sudoare" ale lui Ozolin, la litrii de lapte, la nenumăraţii litri de lapte băuţi de Pele, la istovitoarele antrenamente ale lui Schollander.
Îmi numerotez articolul despre ANGHEL IORDĂNESCU promisiunea nr. 1. Următorul aș vrea să-l intitulez: "A. Iordănescu - o certitudine", și nu depinde decât de el.
Cariera lui Anghel Iordănescu în cifre:
- Născut pe 4 mai 1950, la București
- 23 sezoane, 17 la seniori
- Ca jucător: Debut în Liga 1 la 18 ani, 6 luni, 14 zile, pe 17 noiembrie 1968
- 371 meciuri și 164 de goluri, dintre care 156 la Steaua și 8 la OFI Creta
- 26.174 de minute în Liga 1 pentru Steaua
- La echipa națională: 21 de goluri în 57 de partide A debutat la națională pe 22 septembrie 1971, în Finlanda - România 0-4
- Cel mai bun marcator din istoria Stelei în prima ligă
- Ca antrenor: # 4 calificări la turneele finale: 2 la Mondiale (1994, 1998), 2 la Europene (1996, 2016)
- # selecționerul cu cele mai multe meciuri la echipa națională: 101
- 4 Campionate ale României: '86-'87, '87-'88, '88-'89, '92-'93
- Două Cupe ale României: '86-'87, '88-'89
- 1 Supercupa României SUPERCUPA EUROPEI 1986
- 2 Liga Campionilor Asiei '99-'00, '04-'05
- 1 Cupa Arabiei Saudite '99-'00
- 1 Cupa Președintelui 2001
- 1 Cupa Campionilor Cluburilor ArabE 2005
{{text}}