Ion Oblemenco (n. 13 mai 1945 - d. 1 septembrie 1996), legenda Craiovei, ar fi împlinit astăzi 75 de ani.
- Ion Oblemenco a decedat în 1996, la vârsta de 51 de ani, după ce a suferit un infarct.
În semn de omagiu, emisiunea „Replay” a publicat azi pe canalul de Youtube interviul pe care Ion Oblemenco îl acorda în 1995, cu un an înainte ca legendarul atacant oltean să moară.
Ion Oblemenco vorbește despre cariera lui și rezumă printr-o metaforă genială realitatea cruntă a faptului că n-a prins niciun minut în tricoul României, deși a fost golgeterul all-time al Craiovei.
De asemenea, „Tunarul” parcă a presimțit norii negri care aveau să vină peste Bănie și transmitea un avertisment pentru șefii Universității de atunci. De la acel moment, Craiova a mai trăit bucuria unui singur trofeu în 25 de ani (Cupa României, sezonul 2017/2018, câștigată de CS Universitatea Craiova, 2-0 cu Hermannstadt). În rest, multe scandaluri violente, retrogradări, dezafilieri și, mai nou, războiul-rece pentru identitate.
„De mic mi-a plăcut foarte mult golul. Când eram mic, la școală, colegii evitau să mă aleagă pentru că spuneau că trag prea tare, rupeam stinghiile la gard și aveam probleme cu directorul școlii. Am făcut și handbal și volei și atletism, am trecut prin toate aceste sporturi care m-au ajutat foarte mult mai târziu. Deși am fost un jucător de gabarit, nu am avut accidente deosebite”, își amintea Ion Oblemenco în urmă cu 25 de ani, atunci când era proaspăt trecut de jumătate de secol de viață.
Cum a redus la tăcere, de la mijlocul terenului, arena „Trivale”
Ion Oblemenco debuta la Știința Craiova sub tutela lui Robert „Puiu” Cosmoc, unde a fost golgheter încă din primul an, cu 17 goluri.
„Am avut la unul dintre titluri o sastisfacție extraordinar de mare, într-un joc de la Pitești, unde lupta se dădea între mine și Dobrin. Bebe Pilcă, portarul nostru, a vrut să degajeze cu mână, dar din greșeală i-a aruncat-o lui Gicu pe 16 metri. A fost o formalitate pentru el, vă dați seama ce a fost în acel moment pe stadionul din Trivale.
Atâta ambiție s-a strâns în acel moment în mine, în momentul în care am pus mingea la centru, mi-a mișcat un coleg mingea, mi-a ieșit un adversar în față, l-am driblat și cred că am ieșit puțin din cercul de la centrul terenului. Când i-am dat una, s-a făcut liniște pe stadion! Eram singurul, alături de colegii de echipă, care ne bucuram, din 20.000 de oameni. În același minut, din acel vacarm s-a trecut la o liniște totală. Rezultatul a rămas 1-1, am câștigat astfel al doilea sau al treilea titlu de golgeter al țării”, a relatat Ion Oblemenco.
Oblemenco dezvăluia că și-a luat mașină abia după 9 ani de fotbal la Craiova
„La noi, la Craiova, a fost în primul rând plăcerea de a juca fotbal. Nu se poate pune problema banilor. Vorba unuia dintre colegi: noi am rămas prieteni pentru că nici nu am avut pe ce să ne certăm. Apropo de asta, eu am reușit să îmi cumpăr mașină jucând la Universitatea Craiova după 9 ani. Abia atunci am reușit să strâng banii și nu pot să zic că am fost un tip risipitor. Nu am avut treabă cu restaurantele sau alte lucruri pe care să arunc banii. A fost o perioadă foarte frumoasă, am reușit totuși să ne realizăm ca oameni, ne-am făcut un nume”, spunea „Tunarul”.
Avertismentul pentru Craiova de atunci: „Ați început să nu mai mizați pe puștii noștri”
În 1995, Ion Oblemenco observa o tendință îngrijorătoare de ignorare a tinerilor fotbaliști din propria pepinieră, în cadrul echipei la care a scris istorie.
„Craiova are o anumită școală de fotbal, cei care conduc clubul nu trebuie să uite acest lucru și nici să îl neglijeze. Am impresia că au început să neglijeze Centrul de Copii și Juniori, pentru că foarte mulți își doresc să aibă în echipă jucători din această zonă. Au un altfel de temperament. Discutam chiar zilele trecute cu un conducător care îmi zicea că «până nu am adus 3 olteni în echipă, nu am reușit să îmi fac echipa». Poate că nu e bine să spun lucrul ăsta, dar văd că Craiova a început puțin să renunțe la propriii jucători pentru a-și alege alții. Astfel fac două investiții: în primul rând că dau bani pe ei, în al doilea rând că dau la o parte banii pe care i-au investit în creșterea unor jucători”, constata Ion Oblemenco.
De ce crede Ion Oblemenco că nu a prins niciun minut la „națională”: „Eu am jucat la peluze, nu la oficială”
Ion Oblemenco este unul dintre cei mai importanți fotbaliști români care nu au reușit să evolueze niciun minut sub „tricolor”. Asta, deși a fost golgheterul țării în 4 rânduri.
„Într-adevăr, durerea a fost, este și va rămâne, dar acest lucru m-a determinat să mă pregătesc și să joc bine la echipa de club. La fotbal, am fost conștient că nu poți da palme decât cu piciorul: adică să joci bine. Am sperat până în momentul în care m-am lăsat de fotbal că totuși voi putea juca (n.red. la echipa națională)”, mărturisea fostul mare fotbalist.
Explicația lui? „Atunci exista un nucleu de jucători de la Dinamo, poate nu am fost agreat de ei, poate antrenorii de la echipa națională aveau o altă idee de joc, în care eu nu mă încadram. Pe mine m-au iubit mai mult cei de la peluză, pentru că acolo jucam mai mult. Pe la tribuna oficială mai greu ajungeam, acolo nu prea am avut multă simpatie. Ar fi plăcut să vorbim numai de lucrurile bune care s-au întâmplat, dar am avut și multe nemulțumiri, mi s-au întâmplat foarte multe lucruri”.
VIDEO. Interviul din 1995 cu Ion Oblemenco:
167 de goluria marcat Ion Oblemenco în tricoul Craiovei, fiind golgheterul all-time al echipei
4 titluri de golgheterale României a obținut „Tunarul” în cariera sa
15 goluriîn 10 apariții a marcat Oblemenco la Dunărea Galați, în ultimul său sezon. Acesta a mai evoluat la Rapid București, între 1964 și 1966.
„Viața mea a fost fotbalul și l-am iubit, l-am respectat. Am făcut tot ce a fost posibil ca atunci când l-am slujit să o fac cu devotament și corect. În primul rând corect, un cuvânt care pentru mulți pare în ziua de astăzi peste mână” - Ion Oblemenco
„În momentul în care ai marcat un gol este ceva fantastic: să creezi o bucurie în primul rând personală și în al doilea rând a 30-40.000 de spectatori” - Ion Oblemenco
{{text}}