„Regele” Gheorghe Hagi vorbește despre ofertele primite, povestește de ce a ales Realul înaintea Milanului, se înclină în fața marilor săi antrenori și face o incursiune și în fotbalul românesc din comunism.
Gică Hagi e mereu o atracție pentru presa internațională, chiar și la 55 de ani. E cel mai mare jucător român, fost la Real și Barcelona, amintirile sale sunt importante pentru jurnaliștii europeni.
Corriere dello Sport l-a contactat și a ieșit interviu magnetic, cu multe dezvăluiri interesante. Despre echipele care l-au curtat de-a lungul timpului, despre antrenorii care i-au influențat cariera, Cruyff și Lucescu, despre eterna luptă Steaua vs Dinamo și fotbalul ce l-a ajutat să crească înainte de Revoluție, despre visele sale și ale lui Ianis.
Hagi: „În acea seară, toți Maradona jucau la Milan”
Nu a uitat nimic. Povestește cum putea ajunge la Fiorentina, la Milan sau la Tottenham. Prima, în 1983. „Eram la Sportul, tocmai jucasem un amical cu naționala contra Fiorentinei la Florența. Mi s-a spus că le-am plăcut și antrenorului De Sisti, și directorului Corsi.
Au încercat să mă ia, dar fără succes. În acei ani, regimul comunist nu permitea nimănui să iasă în străinătate și nu voia să se creeze un precedent cu mine", a spus Hagi.
„Acela era unicul lucru cu adevărat rău, zidul pe care îl înălțase regimul pentru a nu pleca". A continuat cu apropierea de rossonerii. Finala CCE din '89, acel teribil 0-4 cu Milan, nu l-a afectat.
„Chiar deloc. Erau mai puternici ca noi, acea echipă era fantastică, extraordinară, una dintre cele mai bune din istorie. Iar Steaua atinsese finalul unui ciclu și eram obosiți, în timp ce Milanul olandezilor era la început, avea prospețime”. Ziaristul i-a replicat, generând un răspuns savuros:
- Nici Maradona din Carpați n-a reușit să facă nimic atunci.
- În acea seară, toți Maradona jucau la Milan.
Hagi: „A venit însuși președintele”
Și cum să uite că „au existat contacte cu Milan, când Gullit avea probleme fizice. Nu ascund că interesul lui Sacchi pentru mine mi-a mângâiat orgoliul, faptul că el s-a gândit să mă facă să joc în acea echipă de fenomene. Totul a eșuat însă”.
Povestește și de ce a ales Real în locul „diavolului”: "Cineva de la Milan a venit la București, dar nu era o figură de prim rang, în timp ce de la Madrid a sosit însuși președintele Ramon Mendoza, care mi-a spus clar de la început cât de mult mă vrea clubul său. Tu pe cine ai fi preferat?
Totuși, a fost o alegere dificilă. La acea vreme, eram un 10 extrem de important pentru lumea fotbalului. Mă voiau și cele mai cunoscute grupări engleze și germane. La sfârșit, a contat cel mai mult că președintele lui Real a ajuns el însuși în România pentru a mă convinge”.
Hagi: „Cruyff e un monstru sacru, la fel ca Lucescu”
În 1994, s-a transferat de la Brescia la Barcelona, dar italienii voiau să-l vândă în altă parte. "Acesta e adevărul. Mă voia Tottenham, care ar fi plătit mai mult decât Barcelona, iar mie îmi propunea un contract pe patru ani, cu cifre superioare.
Normal, Corioni ar fi vrut să plec la Tottenham, însă eu nu voiam să-i întorc spatele celui care era idolul meu dintotdeauna. Johan Cruyff. I-am vorbit din suflet lui Mircea Lucescu, care m-a susținut în fața lui Corioni pentru a mă ceda Barcelonei, chiar dacă lua mai puțini bani”, a dat timpul înapoi.
Cruyff? „Mi-am cunoscut mitul. Ca personalitate, calitate a fotbalului, competență, Cruyff e un monstru sacru. La fel cum Lucescu e un monstru sacru pentru mine. Amândoi m-au îmbogățit cu o cultură a fotbalului, mi-au transmis încă și mai mult acea mentalitate de învingător, pe care o aveam deja. Să învingi și să vrei permanent să fii cel mai bun fotbalist al lumii. În fiecare minut, la fiecare minge atinsă, la fiecare acțiune. Altfel, n-aș fi fost mulțumit. Întâi Lucescu, apoi Cruyff m-au construit astfel".
Hagi: „Steaua și Dinamo erau ca Juve și Inter în Italia”
O incursiune și în sportul românesc din comunism. „În acea perioadă, era fotbal adevărat, pentru că devenise o prioritate a guvernului, care cerea competitivitate extremă pentru a lupta în Europa. Am crescut cu această presiune și am putut juca având continuitate de care are nevoie un tânăr.
Pentru că poți fi oricât de bun, oricât de talentat, dar dacă nu joci riști să te pierzi. Fotbalistic, România acelor vremuri era o excelentă școală. Regimul voia sport, guvernul de azi nu mai e la fel, și rezultatele se văd”.
Pentru Gică, „erau două mari echipe atunci, care puteau câștiga în fiecare an campionatul și cupa. Eu jucam la Steaua, Lucescu antrena Dinamo. Steaua și Dinamo erau ca Juve și Inter în Italia, Barcelona și Real în Spania, Manchester United și Liverpool în Anglia.
A fost întâi ciclul Stelei, urmat de cel al lui Dinamo, datorită lui Mircea. E numărul unu în tot ce face, el a construit o superformație de tineri". Nu e de acord că doar sprijinul familiei Ceaușescu făcea Steaua mai solidă: "Doi ani la rând, am jucat o semifinală și o finală de Cupa Campionilor. Regimul nu te împingea în Europa”.
Gică Hagi, despre Ianis: „Și celui mai talentat tânăr trebuie să i se permită să greșească”
„Lucescu a fost și un jucător fantastic, tipul lui Cruyff, căpitanul naționalei, apoi a construit ca antrenor fotbalul în România, în Italia, în Turcia și Ucraina. El și Cruyff au fost mentorii mei, doi profesori de fotbal minunați”
„Mi-ar plăcea să antrenez o echipă națională și un club mare pentru a învinge în Europa, dar trebuie să mi se dea posibilitatea de a crea un proiect. Și de a crește jucători. Am furat idei de la Mircea și Johan, și eu sunt dedicat fotbalului total”
„La Galatasaray, ați văzut un mare Hagi, e adevărat, dar la Steaua am fost și mai mare. Nu uita că sunt fotbalistul român al secolului și că Pelé m-a inclus printre cei mai valoroși o sută de jucători ai tuturor timpurilor”
„Ianis are un talent imens, e un număr 10 care știe să facă totul. Dar și celui mai talentat tânăr trebuie să i se permită să greșească. Sunt exasperant de exigent cu el, însă ne înțelegem perfect. L-am sfătuit, i-am transmis filosofia mea, îi cer să mă asculte. Totuși, el ia deciziile” - Gică Hagi, pentru Corriere dello Sport
{{text}}