Dumitru Dragomir, fostul şef al LPF, dezvăluie cum a plecat în comunism de la „coada vacii" şi de la „o coajă de pîine şi o eugenie" la perioada în care câştiga şi câte 100.000 de lei la o deplasare în străinătate.
Dragomir are 73 de ani. Două treimi din viaţă a trăit-o în comunism, restul în capitalismul de după '89. Subiectul „comunism versus capitalism" îl provoacă la fel de tare ca şi o partidă de table sau o polemică „jucată" cu Gigi Becali sau o urmărire de maşini prin centrul Bucureştiului cu Giovanni Becali.
- GSP.RO publică în premieră online un dialog fabulos avut cu Dumitru Dragomir, despre „comunism versus capitalism”, DNA, Ceaușescu și alte subiecte;
- Textul a apărut inițial doar în varianta printată a Gazetei Sporturilor, în decembrie 2014.
„Mă, aveţi timp destul? Că dacă mă apuc de poveşti cu voi staţi cu mine pînă mâine seară!". Îşi trimite subalternii afară din cameră şi pune două perne pe fotoliu. „Mă mai supără spatele, dar nu mai am dureri aşa mari. Sunt strong, strong, mi-am făcut analizele. Perfect, perfect, perfect, mă simt mai tânăr şi mai în forţă ca la 45 de ani”.
43 de ani avea în decembrie '89, când Revoluţia l-a prins „bând un şpriţ cu Mircea Sandu într-un apartament de filaj al Securităţii”. În decembrie 2014 era într-un apartament de la etajul 1 al imensului bloc pe care l-a terminat de construit undeva în zona Sebastian.
„E gata, se ocupă fiu-miu să-l vîndă, eu încep să construiesc altul". Poftiţi la un interviu savuros cu un personaj care se autocaracterizează: „Toată viaţa am avut gândire de stînga, dar am fost om de dreapta!” :))
- Domnule Dragomir, comunismul, bun sau rău?
- Toată dezvoltarea din ultimii 25 de ani se datorează celor 25 de ani de comunism de dinainte de Revoluţie. Ceauşescu a făcut aşa: mine, întreprinderi, uzine, combinate chimice, combinate metalurgice, agricultură. Eram cea mai bună ţară din Europa. Tot continentul trăia din grâul şi porumbul produse în Bărăgan.
- Nu exageraţi?
- În plus, notaţi, măi copii, comunismul a fost pentru tinerii de la sate mană cerească! Exemplul meu, am fost sărac, dar sărac, sărac! Când vedeam o coajă de pâine parcă vedeam pe Dumnezeu. Dacă eu nu plecam de acasă la o şcoală profesională, care mi-a dat îmbrăcăminte, educaţie şi o profesie, atunci rămâneam la coada vacii în Bălceşti. M-aş fi descurcat, aş fi crescut gâşte, găini, dar rămâneam acolo, nu mă desprindeam de semisălbăticie.
Dumitru Dragomir: „În capitalism furam sau eram în puşcărie”
- Şi capitalismul nu oferă şanse tinerilor?
- Ce şanse am eu azi, Mitică din Bălceşti, în capitalism? Să fur sau să mă duc la puşcărie, dacă aş pleca la 14 de ani de acasă. Mai există învăţământ gratis? Sânt taxele la stat cam la fel ca la privat, ce o mai dăm după cireş? Românul e uşor de minţit. Ţara asta, în afară de Ceauşescu, n-a avut conducători de elită.
- Ceauşescu conducător de elită! Ha, ha, ha, asta e bună. E glumă?
- Atenţie, din cauza sistemului a făcut şi greşeli, dar a fost un patriot şi nu a căutat să se pricopsească el şi familia lui, ci ţara! Azi? E invers, ăştia caută să se îmbogăţească ei şi gaşca din care fac parte. Să fure tot, să-şi ducă averile în străinătate.
- Poate uitaţi momentele când pâinea se dădea doar pe cartelă, acest lucru ni-l aducem aminte chiar şi noi, chiar dacă suntem mai tineri.
- Asta a fost o mare greşeală. Pe timpul comuniştilor nu existau alimente, iar acum ele există, dar lumea n-are cu ce să le cumpere. Pentru popor e aceeaşi suferinţă. Dar să ştiţi că pulimea se ţine cu sărăcie, să îi dai cu puţinu'. Şi cu biciu' se ţine, dar în principal cu sărăcia! Păi, marile imperii, când au ajuns să se îmbogăţească, s-a terminat cu ele. Acum ce e? Democraţia armelor, tot sub presiune eşti.
- Aveaţi una sau două maşini?
- Două. Păi, eu conduceam atunci Cherokee. Primul Cherokee din România a fost al meu, nici copiii lui Ceauşescu nu aveau aşa maşină! Îl cumpărasem din Germania, era nou-nouţ.
- Aveaţi şi număr par şi impar ca să puteţi să circulaţi duminică de duminică?
- Ha, ha, ha... Aveam 1-B-634. Cine se lega de mine, sunteţi nebuni?! Eram comandant de unitate!
- Iarna, când se întrerupea circulaţia, dumneavoastră mai circulaţi?
- Numai cu 100 la oră. Hai, mă, ce dracu', eu eram Mitică Dragomir şi trebuia să ajung la Braşov, unde eram preşedinte!
Fotografie de acum aproape 35 de ani cu Dumitru Dragomir, stând pe banca lui FC Brașov, unde era președinte, într-o ținută de invidiat pentru acele vremuri„I-am cunoscut toată familia lui Ceauşescu. Oameni cinstiţi, săraci, corecţi. Păi, astăzi un copil de preşedinte al Consiliului Judeţean are avere cît tot neamul Ceauşeştilor din istorie! Unde e corectitudinea? Ăsta e capitalismul pe care l-am vrut sau asta e hoţia hoţiilor?” - Dumitru Dragomir
Dumitru Dragomir: „Împărţeam 4 inşi un sfert de pâine neagră o zi întreagă”
Dumitru Dragomir spune că a fost victima abuzurilor de dinainte de '89, dar acuză şi justiţia din ziua de azi. Fostul şef al LPF are poveşti fabuloase cu Postelnicu şi Marin Bărbulescu, dezvăluie ce banc i-a spus lui Ceauşescu la începutul anilor '80 și cum şi de ce l-a arestat de pe stradă prim-secretarul de la Vâlcea.
- Dumneavoastră v-aţi lovit de lipsuri în comunism?
- Doamne... Doamne, Dumnezeule, chiar de dimineaţă când m-am trezit am scris un pasaj în cartea mea. Eu am trăit în apogeul sărăciei. Am prins vremea când nu ne dădeau pâine pentru că eram agricultori şi se presupunea că trebuie să ai. N-aveam ce mânca. Împărţeam 4 inşi un sfert de pâine neagră o zi întreagă. Am prins sărăcie fiind însurat. Erau zile în care mâncam o eugenie, care costa 75 de bani. Dar am prins şi vremuri bune în comunism.
Dumitru Dragomir: „Ca fotbalist câştigam 5.000-10.000 de lei"
- Când?
- Când am început să joc fotbal, sărăcia a dispărut. Primeam salariu, plus prime, indemnizaţie de efort, se strângeau 5.000-10.000 de lei pe lună, un salariu mediu în România atunci era 1.000 de lei maxim. Apoi, ca preşedinte, după turneele de afară veneam cu cârca plină. La vamă nimeni nu avea probleme. Lăsam două-trei cartuşe de Kent la vamă şi treceam cu două autobuze de marfă. Făceam şi 100.000 de lei la o deplasare, puteam să-mi cumpăr apartament şi să-l şi mobilez.
- Deci nu prea aveţi motive să vă plângeţi de comunism, nu?
- Ei, ba da! Se făceau abuzuri mari. Bine, acum e la fel... Să vă zic o fază de atunci. Eram la Vâlcea preşedinte şi l-am supărat pe un prim-secretar, unul Muşat. L-am făcut prost informat. M-a dat afară şi m-a arestat. M-a acuzat că am jucat jocuri de noroc, dar ca să fiu băgat la bahaus trebuia să fiu prins jucând. Nu s-a întâmplat aşa ceva, dar tot m-au luat. De pe stradă, îmi duceam băiatul cel mare, Dumnezeu să-l odihnească!, la grădiniţă. M-au băgat la articolul 153, jocuri de noroc şi nu mai ştiu ce... N-aveau nici un drept. Prim-secretarul a venit în arest şi îmi zice „Îţi iei 20 de ani de puşcărie dacă nu ni-l dai în primire pe tovarăşul Creţu". Ăsta era secretarul pe probleme organizatorice. Zic „Cu ce să-l dau în primire? Spuneţi-mi cu ce să-l dau, că îl dau!". Că să-i spun câţi bani i-am dat, câte amante are. I-am zis „Bani nu i-am dat, că n-am, el mi-a dat mie, iar de amante poate fi vorba la mine, că sunt tânăr, nu la el, care e om bătrân, trecut de 60 de ani. Nici jocuri de noroc n-am jucat, o singură dată s-a jucat biliard, dar nici ăla pe bani, cum credeţi voi, pokerul, barbutul sunt jocurile pe bani, dar d-alea n-am jucat".
- V-a crezut?
- S-a enervat, a început să ţipe la mine „Eşti un golan, îţi baţi joc de mine. Să-l ţineţi închis aici! Să nu-i daţi nici să mănânce!". Vedeţi ce abuzuri? Şi eu eram un copil atunci, aveam 20 şi ceva de ani. Te luau de pe stradă, te băteau, te ţineau închis. Toţi ştiau de frica Securităţii aşa cum azi ştiu de frica DNA-ului. Poate DNA-ul e chiar un pic mai dur decât Securitatea lui Ceauşescu.
Dumitru Dragomir: „Nemţii iau împrumut cu 1,5 la sută dobândă, eu cu 10 la sută”
- DNA-ul e dur cu cei care fură, nu cu..
- Apropo de furat. Cum se poate fura, măi nene, în ziua de azi la modul în care se fură? 100 de milioane de euro pe o retrocedare? Băi fraţilor, în ce ţară trăim?! Am retrocedat păduri în România cât pentru toată Europa, iar ăştia sunt liberi în continuare! Eu am luat împrumut de la bancă, nu pot dormi noaptea că am de dat rate, iar alţii primesc pe tavă sute de milioane de euro. Unde e echitatea? Noi suntem în UE. Nemţii iau bani de la bancă, dobândă 1,5, eu iau bani de la bancă, dobândă 10 la sută. Cum să fiu la acelaşi nivel cu investitorul neamţ, cum să concurez eu cu el? Care e ajutorul pe care mi-l oferă statul, deşi îi dau milioane taxe şi impozite? Ăsta e furt... Iar dacă faci o delapidare sau evaziune fiscală, îţi dă ca şi cum ai făcut 10 crime. Şi atunci, unde e echitatea? Unde?! Eu plătesc TVA-ul înainte, iar când trebuie să-l iau înapoi de la stat nu vine controlul şi mă amână luni de zile până intru în faliment.
- Securitatea v-a propus să colaboraţi?
- Nu. Eu eram gură spartă, gură mare, iar Securitatea nu după astfel de oameni se ducea. Eu am fost copilul dracu' de mic. Eu n-am ascultat de tata niciodată, n-am ascultat de nimeni. Şi d-asta am avut atâtea necazuri în viaţă.
Cum i-a ascultat Postelnicu dialogul cu Valentin
- Deci n-aţi avut dosar?
- De colaborare nu.
- Dar de urmărit?
- Nu. Eu eram ofiţer, eram angajat al ministerului. Nu puteam să fiu şi acoperit, şi descoperit. Urmărit sigur am fost şi vă dau numai un caz. Eram preşedinte la Victoria, de o săptămână. Şi mă sună Valentin Ceauşescu de la Steaua. Eram în tratative atunci şi cu Steaua să mă duc la ei, vorbisem cu nea Ion Alecsandrescu să fiu adjunctul lui. Zice Valentin: „Ce faci, cum ai ajuns? Bă, ce tâmpit, te-ai dus la Victoria"....şi treburi din astea. Eu nu ştiam că sunt telefoane ascultate şi am vorbit toate prostiile. Eu vorbeam toate prostiile cu toţi, ca şi acum, nu mă feream de nimeni. Şi mă cheamă Postelnicu a doua zi: „Ia zi, dragă, ce-ai făcut tu ieri?". Am fost la serviciu, aşa, aşa... „Şi-ai mai vorbit cu cineva?". Mamă, când mi-a zis dacă am mai vorbit cineva, i-am zis „Da, tovarăşu' ministru! M-a sunat Valentin Ceauşescu, m-a sunat nea Ion Alecsandrescu, m-a sunat Lăzărescu de la Federaţie, m-a sunat generalul Dragnea, unii să mă felicite, unii să-mi spună diverse". Mi-am dat seama că mă ascultaseră şi am spus tot, tot. Așa am scăpat.
- S-a întâmplat vreodată, având bani, să nu găsiţi ceva să vă cumpăraţi?
- Nu. N-am fost prea pretenţios cu mine, poate doar cu copiii mei. Atât! Copiii mei n-au suferit niciodată, au beneficiat de şcolile cele mai bune. Bogdan vorbeşte 5 limbi ca şi cum vorbeşte româneşte! Înseamnă că s-a ocupat cineva de el.
„«Ce p...a mă-sii, tu eşti miliţian, ce să ne facă ăştia?»”
- Soţia ce făcea în comunism, lucra pe undeva?
- Da, în învăţământ. Era cadru didactic ca şi-acuma. După ce-a ieşit la pensie a stat câţiva ani acasă, dar s-a întors la I.L.Caragiale. E învăţătoare, şi-acum profesează.
- Revoluţia unde v-a prins?
- M-a prins bând cu Mircea Sandu şi cu Kassai. Stăteam într-un apartament de filaj al Securităţii în spatele Naţionalului. Mircea Sandu nu era nimic atunci, dar era prieten cu mine. Eram la un şpriţ.
- Când a fost asta, pe 18 decembrie 1989?
- Nu. Când au început la Inter să tragă cu puşcoacele. Cred că pe 20, cam aşa. Mircea Sandu era puţin luat de flamă, după câteva pahare „Hai, bă, să mergem şi noi la Inter, să vedem ce se întâmplă. Ce p...a mă-sii, tu eşti miliţian, ce să ne facă ăştia?". Şi când ne-am dus acolo şi-au început ăia să tragă pe deasupra noastră, piu-piu-piu-piu, am luat-o la fugă şi ne-am întors. Erau 200 de metri. Ne-am luat de băut şi pe la miezul nopţii l-am văzut pe Dinu la televizor. L-am luat la înjurături, vă daţi seama!
- Povesteaţi de Postelnicu, el se implica în fotbal direct?
- Da. Toată lumea l-a făcut un idiot, dar era genial. Nici Gigi Becali nu este prost, numai că n-are educaţie. Oameni ca ăştia nativ sunt geniali, diabolici!
- În sensul că făcea transferuri sau ce?
- Nu se făcea nimic fără el, nici o deplasare în străinătate, absolut nimic...
- Se pricepea la fotbal?
- Enciclopedie! Jucase fotbal, era priceput, ştia tot.
- Valentin se pricepea?
- Era un gentleman. Avea şcoala de afară pentru că după ce-a studiat acolo a venit cu altă mentalitate. Pentru comportament nu puteai să-i zici nimic. Roşeai imediat dacă-ţi zicea ceva.
Dumitru Dragomir: „Am încercat să blătuiesc, dar nu mi-a ieşit”
- Vi se pare că erau mai multe meciuri trucate în comunism?
- Nu. Puteai să faci ceva fără să ştie un prim-secretar sau ministrul de resort?! Nu mai ieşeai toată viaţa din puşcărie, cine avea curajul ăsta? Eu nu am trântit niciun meci în viaţa mea. Am încercat, dar n-am putut. Am încercat când eram la Victoria, într-un meci cu Craiova, era să ne ia şi banii, să ne şi bată, noroc că m-am prins la timp. Eu nu am participat la niciun joc aranjat. Vă dau cuvântul meu de onoare, de cinste şi de om. A, că ştiam tot ce se întâmplă, că am încercat şi eu... Toată lumea voia să te înşele şi să-ţi ia banii. Şi să joace corect. Că s-a întâmplat să iasă golgeter Cămătaru, asta, da! Că mai făceai de-aşa natură, de exemplu dacă eram la Victoria, când jucam cu Dinamo, trebuia să nu batem. Asta, da! Pentru că erau echipe departamentale şi totul se făcea la nivelul şefilor, nu la nivelul meu.
- Cum făceaţi atunci? Ce le ziceaţi?
- Dar nu eu! Venea comandantul Marin Bărbulescu, Nuţă... Nici nu venea prin mine, nici nu vorbeau cu noi. Vorbeau direct cu antrenorul. Sau se duceau în cabină, dădeau antrenorul afară şi vorbeau. Acum, eu spun că e o frică monumentală. Nu face nimeni niciun aranjament. Numai că arbitrii de acum sunt mult mai slabi decât cei de pe vremea mea. Acolo era Bentu, dacă voia, te fura şi îl felicitai la final, era un Dinescu, un Cristian Teodorescu. Dacă voiau să te ajute, te ajutau, dacă nu, nu. Ce arbitri erau atunci: Rainea, ăla de Timişoara, Igna, Mircea Neşu. Băi fratele meu, monumente de corectitudine. Ce, puteai să te duci la Rainea să-i spui ceva? Sau la Porumboiu sau Crăciunescu? Eu am copilărit cu ei, am jucat fotbal cu ei, după le-am fost preşedinte, după mentor. Păi, ăştia doi erau de o corectitudine... Ce, puteai să te duci la Crăciunescu să-i spui că-i dai o sticlă de vin?! Îţi dădea cu ea în cap, al dracu' să fiu dacă vă mint! Sau lu' Porumboiu, sau lu' Rainea? Doamne, Maica Domnului! Aaaa, poate că şi ei puteau să primească ordine pe linia lor, să facă jocurile. Aşa fac şi arbitrii astăzi, fac jocurile.
Banc cu Kennedy, Hruşciov şi Ceauşescu
- Pe Ceauşescu l-aţi cunoscut personal?
- Da, la Scorniceşti. Am şi luat masa cu el. M-a pus să-i spun un banc. Tremurau toţi, că le era frică. Toţi îmi făceau semne să tac, dar la tupeul meu am spus.
- Mai ţineţi minte bancul pe care i l-aţi spus?
- Păi, bineînţeles. Vi-l spun şi vouă. Pe o navă s-au întâlnit Kennedy, Hruşciov şi Ceauşescu. Şi, mâncând ei, au zis „Să vedem care-i cea mai curajoasă naţie din lume!". Kennedy i-a spus „John, aruncă-te în ocean, ia cuţitaşul meu şi să-mi scoţi un rechin pe punte!". John s-a aruncat în ocean, pac, pac, pac, scoate doi rechini pe puncte, iese fără o mână. Hruşciov spune „Alioşa, ia aruncă-te tu în ocean, ia lama asta şi să-mi scoţi trei rechini!". Poc, poc, poc, poc, scoate trei rechini pe punte, iese fără două picioare şi fără o mână. Toată lumea „O, ce curaj, o, ce curaj!". Vine Ceauşescu după ce mai trage o ţuică. „Băi Mitică, ia aruncă-te în ocean, ia lingura asta, vezi dacă scoţi vreun peştişor să nu ne facem de râs cu americanii şi ruşii!". La care ăla zice «Intră, bă, dumneata!, nu vezi că-i apa rece?!". Toată asistenţa «O, ce curaj, o, ce curaj!". Râdeau de se tăvăleau. Toată lumea zicea că-ţi face, că-ţi drege. Tot ce-au vânat mi-au dat mie. Mi-au umplut portbajul cu prepeliţe.
„Băi tati, am fost declarat de 4-5 ori cel mai bun preşedinte de fotbal din ţară, inclusiv de Păunescu sau de Eugen Barbu. Am fost o figură! Nu am minţit pe nimeni, n-am păcălit pe nimeni. Şmecher de şmecher” - Dumitru Dragomir
„Sunt puţini români care se mai descurcă în ziua de azi, iar ăia sunt înjuraţi fix de cei care stau şi taie frunză la câini” - Dumitru Dragomir
Dragomir face topul celor mai buni jucători de poker, rummy şi table: Ştefan, Gigi, Giovanni
Mitică explică de ce în '90 l-a votat pe Iliescu, iar în 2014 pe Iohannis, ce a făcut cu casa şi pământul din Bălceştiul unde s-a născut şi a crescut, dar şi ce rol esenţial a avut soţia sa în viaţa lui.
- Care era distracţia preferată în comunism?
- Mai jucam din când în când câte un poker. Eu am jucat în Liga Campionilor la poker. Jucam cu miniştri, cu secretari de partid, jucam cu oameni mari! Mai jucam şi cu câte-o p...ă de vacă d-asta, dar erau puţini. Jucam cu elitele. Acum joacă toţi golanii şi toţi derbedeii.
- Miza era în lei sau în valută?
- Şi-n lei, şi-n valută. În orice.
Dumitru Dragomir: „La poker, Ştefan e escroc de talie internaţională!”
- Dintre cei de după Revoluţie...
- Lăsaţi-i, mă, p-ăia de dinainte.... Ştefan e cel mai tare jucător de poker pe care l-a dat ţara.
- Gheorghe Ştefan?
- Escroc de clasă internaţională la poker.
- Cu Piţurcă aţi jucat?
- Da! Jucător bun, nu strălucit. Cel mai tare la poker e Ştefan, la rummy Gigi şi la table Giovanni.
- Erau mai buni fotbaliştii în comunism?
- Oaha, Dumnezeule mare. Dobrin, Dinu, Lucescu, Nunweiller. Cînd se întâlneau ăştia, Dumnezeule mare! Pfuuu, Dumnezeule, ce fotbalişti erau, fraţilor!
Dumitru Dragomir: „În anii '80 eram deja pricopsit”
- Care e explicaţia?
- Condiţiile erau extraordinare pentru copii. Centre de copii subvenţionate de stat, fotbalişti care nu mergeau la serviciu şi făceau numai fotbal, terenuri bune şi multe. Te închinai când îi vedeai jucând pe Dobrin, pe Balaci. Luaţi casetele cu Dobrin, ziceţi că-i hipnotiza p-ăia din faţa lui! Îi dădea pasă lui Doru Niculae, el şi Troi rupeau pământul. Le calcula paşii şi mingea se ducea covrig, se întâlnea cu piciorul lui Troi. Sau Balaci, care bătea loviturile cu stângul şi pe partea asta cu dreptul. Mai vedeţi astăzi pe cineva? Acum, după Dobrin, Balaci, Hagi e Sânmărtean. Restul n-au făcut nimic! Pîrcălab, Săgeata din Carpaţi, cum o rupea la fugă nici nu-i vedeaţi picioarele. Îi venea direct pe cap să o bage-n poartă. Dumnezeule, ce fotbal era! Se jucau derbyurile pe „23 August", erau 100.000 de oameni şi încă 50.000 în curtea stadionului. Erau condiţii... Te băgau la facultate şi ieşeai cu studii. Îţi dădeau post, ţie, la nevastă, la familie, la tot. Aveai de toate, începuseră să dea drumul şi în străinătate la fotbalişti, era perfect.
- În anii '80 vă gândeaţi că o să ajungeţi să faceţi hoteluri, să construiţi blocuri...?
- Atunci eram deja pricopsit, poate în anii '70 mă gândeam doar cum să-mi cresc copiii şi nimic altceva. În anii '80 aveam apartamente, maşini. Aveam tot ce-i trebuie unui om. Îmi trimiteam copiii, nevasta în străinătate. De la coada vacii am ajuns în vârful piramidei, iar s-a năruit, iar am urcat, iar s-a năruit. Iar cel mai mult am tras din cauza gurii mele, nu a faptelor. Am fost omul dracului, nu am lăsat pe nimeni să se atingă de bombeurile mele.
Dumitru Dragomir: „Fără Iliescu, Ardealul era al ungurilor azi”
- Cum aţi reuşit să vă ţineţi soţia departe de scandaluri?
- Nu e doar meritul meu, e al ei. A interesat-o doar creşterea copiilor, să aibă tot ce trebuie şi mă dojenea când vedea că greşesc, nu doar greşeli de ortoepie pe la televizor. După ce mă certam cu toţi, mai aveam o ceartă şi acasă.
- Mai aveţi ceva pe la Bălceşti?
- Nu. Am donat casa, pământul, grădina, via surorii mele care este acolo. E bătrână, are 75 de ani.
- Cu cine aţi votat în '90?
- Cu Iliescu.
- De ce?
- Iliescu a făcut Revoluţia. Dacă nu era el, ţara noastră era împărţită acuma, mă! Ardealul era luat de unguri, sigur! Iliescu a ţinut unitatea României, chiar dacă-l înjură unii că e comunist şi aşa mai departe. Cine e azi sărac e considerat prost. Dar nimeni nu gândeşte că 88 la sută din populaţia României e săracă. Toţi sunt proşti? Nu sunt proşti deloc pentru că Ceauşescu obliga pe toată lumea să se ducă la şcoală. Acum se mai duc la şcoală? Sunt un sfert analfabeţi. Azi, sunt studenţi care nu ştiu nici tabla înmulţirii!
Dumitru Dragomir: „Bucuria nebunilor e să vadă oamenii la puşcărie”
- Cum vedeţi ţara asta în 10-15 ani?
- Depinde de Klaus Iohannis. Se pare că e un om liniştit şi va linişti lucrurile pentru că ţara e învrăjbită rău de tot. Oamenii dau drumul la televizor acum şi se bucură văzând cine a mai ajuns la puşcărie. Asta e bucuria nebunilor!
- L-aţi votat?
- Cu toată răspunderea vă zic că da. Pentru că Ponta m-a dat afară! Cum să-l votez când el m-a dat afară de la Ligă?! Dar nu i-am purtat ranchiună şi n-am vorbit ce ştiam până acum. Şi nici nu o să vorbesc. Asta e! M-au curăţat, m-au curăţat! Asta e viaţa.
- Nepoţii ce vă fac?
- Învaţă limbi străine. Pe unul l-am dat la fotbal, la o şcoală foarte bună. Pe celălalt îl dau la tenis, face 5 ani în primăvară. Cel mare are 11 ani, vorbeşte engleza perfect şi germana aşa şi-aşa. Un băiat foarte deştept, eu zic că n-are probleme de gramatică. E la nivelul unui student, s-a ocupat nevastă-mea de el. Bogdan, fi-miu, e ca o fată, n-ar deranja pe nimeni, parcă nici nu-i băiatul meu.
- Aveţi o viaţă mai liniştită de când aţi plecat de la Ligă?
- Eu n-am avut o viaţă liniştită niciodată. Doar în mormânt voi fi liniştit. Eu sunt o furtună de când mă scol până mă culc.
„În comunism, cine era fotbalist era aranjat. Primea casă, era angajat, primea butelie, aşa erau vremurile, copii. Acum? Cine e bun are bani, cine joacă în B e aproape muritor de foame” - Dumitru Dragomir
Dragomir, pe când avea 68 de ani, alături de soție, Vica, de fiul său, Bogdan, de nora sa, Delia, dar și de cei doi nepoți, Robin și Bogdan Jr.„Degeaba îl înjură lumea pe Băsescu, a ţinut ţara pe linia de plutire timp de 10 ani. Fără mîna lui forte, am fi ajuns fix ca în haosul din Grecia!” - Dumitru Dragomir
{{text}}