Doi dintre proprietarii unor școli mari de fotbal din București, Mihai Trăistaru (ACS Juniorul București) și Costi Giurescu (Sport Team), sunt îngrijorați că fotbalul mic poate intra în colaps.
- Gazeta Sporturilor face o amplă radiografie, în 7 pagini speciale în ediția tipărită, a fenomenului care se poate transforma într-o uriașă problemă de sănătate națională. Amatori și profesioniști, consacrați și juniori, psihologi și antrenori, medici și oameni de afaceri, toți își strigă disperarea;
- Peste un milion de oameni care făceau sport de plăcere se descurcă acum doar individual sau forțând legea;
- Zeci de mii de angajați din sistem au ajuns ori în șomaj tehnic, ori neplătiți și fără perspectivă. Proprietarii de afaceri în domeniu sunt pe buza falimentului, sub povara costurilor și a restricțiilor;
- Ziarul e la chioșcuri și pe platforma digitală - AICI
Poate cei mai afectați în toată această perioadă au fost copiii. Școlile s-au închis, cluburile unde făceau sport, la fel, așa că foarte mulți dintre ei au rămas în case, captivi în fața tehnologiei și a lipsei de mișcare. În completarea acestei probleme vine și businessul cluburilor de copii și juniori, care nu s-au mai putut susține financiar în tot acest timp.
Iar cei implicați direct se tem că baza fotbalului se surpă. Vorbește Mihai Trăistaru, președintele clubului ACS Juniorul 2014, din București: „Noi am vrea să redeschidem de zilele viitoare, doar că suntem legați de mâini și de picioare, iar piciorul ne este pe grumaz și apasă tare. Dintr-un foc, după starea de urgență am pierdut aproximati 30 de copii, fiindcă părinții au ajuns, sărăcii, în șomaj tehnic și drămuiesc fiecare ban. Acum, mai avem în jur de 160 de copii, dar nu vreau să mă gândesc câți vor rămâne cu adevărat după nebunia asta".
ACS Juniorul are grupe de la 2005 la 2012 (anul nașterii componenților). „Școala noastră lucrează pe trei baze sportive, „Ion Țiriac" lângă Cora Pantelimon, Pro Luceafărul și IOR - Piața Trapezului. Chiria e mare. Iar noi, ca să respectăm protocolul curent, ar trebui să aducem doar 3 copii pe un teren în același timp, nu putem împărți terenul în zone. Ziua ar trebui să aibă 72 de ore ca să facem cu toți copiii! Vorbim despre chestii legale, fiindcă se aude că sunt cluburi mai mici care fac antrenamente de grup cu copiii, pe câte o pajiște, cu toate că riscă enorm", mai spune Trăistaru.
Au dispărut și sponsorii
Cheltuielile unei școli de fotbal cu pretenții sunt peste 7.000 de euro pe lună (închiriere terenuri, salarii antrenori etc), fără a mai socoti impozitele la stat. Cotizația lunară a unui copil e de 250 de lei. „Ne-a lovit în moalele capului. Bazele trăiesc din chirii și acum au probleme mari, că stau închise. Iar nouă nu ne vin copii la antrenament, deci nu încasăm contribuții", se plânge el.
„Eu le-am plătit salariile întregi antrenorilor pe lunile martie și aprilie. Nu se întrevede nicio idee de a ne ajuta statul. A rămas să facem o fișă cu cheltuielile să vadă dacă ne poate ajuta statul sau FRF, am rămas cu ideea! Problema e că nu mai putem obține nici sponsorizări, cine-ți mai dă vreun leu pe pandemia asta, când se închid firmele?! Era ceva, luai cash sau materiale, te descurcai cumva. E jale! Și-așa fotbalul la nivelul copiilor era praf...", încheie președintele de la Juniorul.
„Am pierdut cam 12.000 de euro"
Școala Sport Team e printre cele mai mari din țară, cu 300 de copii legitimați, și are trei terenuri în parcul din Agronomie, suprafețe pe care, în condiții normale, le mai și închiria pentru amatori. Costi Giurescu, proprietarul clubului, pomeneștele efectele pe care pandemia și izolarea le-au avut asupra afacerii:
„Cu organizare bună am rezistat în astea două luni, pe termen lung nu știu cum ne-am descurca. Sper ca statul să vină cu o surpriză și să repornim antrenamentele și fotbalul amator pe 1 iunie, că tot va fi „Ziua copilului". Din închirierea terenurilor încasam spre 6.000 de euro lunar, bani care au dispărut în astea două luni. Costurile au rămas, că avem angajați, nu putem să nu întreținem gazonul. Cu copiii am mai făcut antrenamente online prin aplicația Zoom. Pentru ei e util și ca educație sportivă, învață că pot face exerciții indiferent de mediu, nu depind de un teren și de mingi. Dar, la modul general, e foarte complicat să rezistăm așa".
FOTO Imagini spectaculoase din București, în timpul pandemiei de COVID-19
„La slujbă, în biserică, ai voie 16 persoane. Să mă lase și pe mine să împart terenului mare în 4, să antrenez câte 4 copii în fiecare colț. Sperăm ca măcar de la 1 iunie să fie asa. Am luat termometre, dezinfectanți, pe o poartă se intră, pe alta se iese, să nu se suprapună copiii"
Mihai Trăistaru, președinte ACS Juniorul
„Avem juniori de 17-18 ani, pe care ne pregăteam să-i dăm în primele trei ligi. Pentru ei e grav că nu se pot antrena pe teren. Pregătirea fizică făcută online a fost cam la 70 la sută din intensitatea normală"
Costi Giurescu, patron Sport Team
140 de școli private de fotbalsunt în București
Cum se implică statul în Germania
Problemele pe care le au cluburile sportive din România există peste tot. Cum s-a descurcat Marcel Răducanu, posesorul unei școli de fotbal în Dortmund care în ultimele două luni nu a mai încasat taxele de la părinți? „Statul german ne despăgubește pe toți, ne achită banii pe care i-am fi luat din cotizații. Guvernul a stabilit recent că putem face antrenamente, însă numai cu câte un copil. Așa ceva e inutil la grupele mici, că e nevoie de dueluri unu la unu, pentru dezvoltarea tehnicii, n-aș avea ce să lucrez cu un singur copil! Din cauza asta am ales să țin școala închisă în continuare și statul continuă să mă plătească. O voi redeschide atunci când vor fi posibile antrenamentele normale sau măcar în grupuri mici".
{{text}}