Turneul de la Paris a oferit, de-a lungul istoriei, multe momente care au impresionat, despre care s-a comentat mult sau care au amuzat
- În perioada 24 mai-7 iunie era programat turneul de la Roland Garros, amânat însă din cauza pandemiei de COVID-19. GSP vă oferă în schimb amintiri, povești și momente inedite de pe zgura pariziană
Fiecare turneu de Mare Șlem are poveștile lui pe care le-ar închide într-o capsulă și le-ar îngropa pentru ca generațiile următoare să le descopere la un moment dat. Pentru unele dintre ele există internetul, pentru altele există cărți și memoria jurnaliștilor și jucătorilor. În aventura noastră prin istoria turneului de la Paris, care s-ar putea totuși desfășura la toamnă, am resuscitat câteva dintre episoadele care au stârnit interes la momentul lor, fie că e vorba despre lacrimi, zâmbete sau tensiune.
Pe o listă care nu se vrea exhaustivă s-au așezat Steffi Graf, Martina Hingis, Serena Williams, Justine Henin, Ilie Năstase, Gustavo Kuerten, Michael Chang, Marat Safin, Novak Djokovici, Steve Johnson, Victor Troicki sau Marco Trungelliti. Fiecare cu aventura sa pe zgura pariziană.
1977 - Celebra pisică neagră de pe Central
În 1977, la Roland Garros, Ilie Năstase şi Bob Hewitt jucau în sferturi de finală împotriva dublului compus din Adriano Panatta şi Paolo Bertolucci. Năstase (foto) a plătit pe cineva cu 500 de franci ca să-i aducă o pisică neagră. Românul își amintise că în urmă cu două luni, atunci când coborau de la restaurantul jucătorilor de la Monte Carlo, o pisică neagră le-a tăiat calea celor doi italienii şi ambii au spus că aduce ghinion.
La Paris, după ce a primit pisica, Năstase a îndesat-o în geanta cu rachete și a intrat cu ea pe Terenul Central. După câteva schimburi, i-a dat drumul și pisica a fugit prin fața lui Adriano Panatta, care a început să strige: „Idiotule, idiotule, ești așa o mizerie!". Bineînțeles că Năstase și Hewitt au câștigat lejer partida, cu 6-0, 6-1.
„Am reușit să combin lucrurile haioase cu jocul serios. De fapt, le-am făcut pentru mine pentru că nu m-a plătit nimeni și la antrenament tot așa făceam. Țin minte că am intrat într-o lojă unde era un câine și în loc să iau mingea înapoi, am luat câinele și l-am legat de fileu. Cele mai multe chestii haioase le am de la Roland Garros. Acolo îmi și permiteam. Mă lăsau în pace" - Ilie Năstase
2004 - Pantalonii jos!
Marat Safin a rămas în istoria turneului de la Paris după ce, în 2004, într-un meci din turul al doilea cu spaniolul Felix Mantilla, și-a arătat lenjeria intimă. Partida dintre cei doi ajunsese în setul decisiv. Iar la scorul de 4-3, 0-15, după un schimb lung, rusul a avansat la fileu și a pus o scurtă magistrală, apoi a tras de pantaloni în jos.
„Așa am simțit, a fost o minge foarte reușită pentru mine. Ce e atât de greșit? Nimeni nu a avut vreo plângere de făcut", a spus atunci Safin, care a primit și un punct de penalizare pentru gest din partea arbitrului Carlos Bernardes. Cu toate acestea, Safin s-a impus cu 6-4, 2-6, 6-2, 6-7 (4), 11-9, după patru ore și 39 de minute. Rusul avea să se oprească în acel an în optimi de finală, învins de David Nalbandian.
11 participărila Roland Garros a adunat Mara Safin de-a lungul carierei, cel mai bun rezultat fiind atingerea semifinalelor în 2002
2017 - Lacrimile unui fiu îndurerat
Americanul Steve Johnson (foto), 30 de ani, a impresionat o lume întreagă în 2017, când după un meci în turul al doilea cu Borna Ciorici pe care l-a câștigat cu 6-2, 7-6 (8), 3-6, 7-6 (6) s-a prăbușit pe teren și a început să plângă. El își pierduse tatăl, cel care-i pusese o rachetă în mână în copilărie, cu doar câteva săptămâni înainte de startul turneului francez.
„Îmi este foarte dor de el. Mi-aș fi dorit să fie alături de mine acum. Știu că se uită de acolo, de Sus, și mi-a dat o putere imensă la ultimul punct pentru a încheia acest meci", a spus Steve. El nu și-a putut stăpâni lacrimile nici la interviu. „Fizic sunt OK, dar emoțional sunt praf. Mereu mi-a spus să fiu un luptător și asta încerc să fac, dar e greu", a reușit să spună Steve printre lacrimi. Steve Johnson Sr. avea 58 de ani și a decedat în somn din cauza unui infarct.
21 este cel mai bun locpe care l-a ocupat Steve Johnson în ierarhia mondială, s-a întâmplat în iulie 2016
2014 - Gesturile lui Djokovic
Novak Djokovic a alergat mult după trofeul de la Roland Garros, pe care l-a cucerit în 2016, însă pe lângă performanțele sale, sârbul a arătat și altceva pe teren. O atenție deosebită pentru cei care-i ajută. În 2014, ploaia a întrerupt meciul său din turul întâi contra lui Joao Sousa. Organizatorii au considerat că aversa va trece repede, iar jucătorii au rămas pe teren.
Adolescentul desemnat să aibă grijă de sârb a fost invitat pe bancă, a primit racheta lui Nole, în timp ce umbrela a fost ținută de jucător (foto). Între cei doi s-a legat un dialog, Novak oferindu-i și o sticlă de apă. În 2016, un alt copil de mingi a fost pus sub lumina reflectoarelor de Novak, care l-a invitat după victoria din „sferturi" să facă împreună gestul de sărbătorire, atunci când își oferă inima publicului.
„Am avut o discuție simpatică: el joacă tenis, l-am întrebat de cât timp și dacă se bucură de experiența de copil de mingi. Au fost zece minute de ploaie și m-am gândit să-mi fac un prieten nou" - Novak Djokovic
2018 - O călătorie de 1.000 de kilometri cu bunica pe bancheta din spate
Una dintre poveștile turneului parizian din 2018 a aparținut argentinianului Marco Trungelliti (foto), care a aflat că a intrat pe tabloul principal cu o zi înainte de startul competiției, iar el se afla la Barcelona. El pierduse în calificări și a mers acasă, în Spania, unde se stabilise de câțiva ani. Nick Kyrgios s-a retras din cauza unor probleme medicale, iar Trungelliti i-a luat locul din postura de lucky loser.
Singura variantă de a ajunge la Paris repede era o mașină pe care o închiriase pentru a face o excursie în Spania alături de familie. Astfel că bunica Dafne, în vârstă de 89 de ani, mama Susana și fratele Andre au ajuns la Paris în schimb și l-au văzut pe Marco calificându-se până în turul al doilea, cea mai bună performanță a sa într-un turneu de Mare Șlem.
„Bunica era la duș și i-am zis că plecăm imediat spre Paris. Erau multe zboruri anulate, așa că am luat mașina și am făcut cam zece ore, eu am condus doar patru, în timp ce de restul s-a ocupat fratele meu"
Marco Trungelliti
2001 - Inima imensă de zgură
Unul dintre cele mai emoționante momente din istoria Roland Garros-ului s-a petrecut în 2001. În optimile de finală, un meci aparent la îndemâna campionului en titre de atunci, Gustavo Kuerten, lider mondial, în fața americanului Michael Russell, clasat pe locul 122 în ierarhia ATP. Ceea ce trebuia să fie simplu s-a complicat însă și brazilianul s-a găsit pe marginea tremurătoare a înfrângerii când tenacele Russell conducea cu 2-0 la seturi, 5-3 și obținea minge de meci.
„Nu știu de ce publicul francez a avut mereu acel respect, acea afecțiune și chiar devoțiune față de mine. Probabil că le-au plăcut stilul și energia mea. Pot să rezum totul spunând că a fost dragoste cu D mare" - Gustavo Kuerten
Guga a salvat însă acea situație disperată, câștigând dramatic un schimb de mingi cu 26 de lovituri. Iar de acolo a întors complet partida, impunându-se cu 3-6, 4-6, 7-6 (3), 6-3, 6-1 după 3 ore și 25 de minute. La finalul aprigei înfruntări, copleșit de emoție și dorind să înapoieze afecțiunea sa publicului parizian care îl susținuse zgomotos, a desenat cu rama rachetei o imensă inimă pe zgură și s-a lăsat pe spate în interiorul ei.
Un gest care s-a transformat într-o emblemă a sa și a legăturii profunde pe care a avut-o cu Parisul și cu turneul de la Roland Garros. Iar peste ani, în 2017, când a primit inelul de membru al International Hall of Fame, într-o ceremonie specială pe Terenul Central, organizatorii l-a întâmpinat cu o inimă compusă din mingi de tenis (foto).
3 titluria cucerit Gustavo Kuerten la Paris, în 1997, 2000 și 2001, disputând alte două "sferturi" și două "optimi"
1999 - Finala cu meniu complet
Martina Hingis, într-un moment foarte bun al carierei, în căutarea primului ei titlu la Roland Garros, și Steffi Graf, pe ultimele lungimi ale unui drum presărat cu numeroase vârfuri strălucitoare. S-au înfruntat în ultimul act de la Paris, 18 ani contra 29, într-un meci care avea să aibă atâtea repere încât e dificil să nu uiți vreunul. Spre exemplu, momentul din setul secund în care elvețianca a contestat o decizie de la linie și, fiind atât de convinsă că are dreptate, a trecut dincolo de fileu, în terenul germancei, pentru a arăta unde a aterizat mingea.
Apoi, un schimb imens, cu 32 de lovituri tot în actul al doilea, câștigat de Steffi când Martina servea pentru meci. Desigur, prelungita pauză de vestiar luată de Hingis în timpul setului decisiv. Și, pentru finalul aprins, felul în care elvețianca a părăsit Terenul Central, învinsă cu 4-6, 7-5, 6-2, doar intervenția mamei ei, Melanie Molitor, făcând-o să revină în arenă pentru festivitatea de premiere. Hingis nu a reușit să se impună pe zgura pariziană până la finalul carierei, iar pentru Graf acela a fost ultimul titlu major cucerit, ea retrăgându-se în 1999, după ce pierduse finala de la Wimbledon în fața lui Lindsay Davenport.
"A fost unul dintre cele mai nebunești meciuri jucate vreodată. Nu știu ce altceva s-ar mai fi putut întâmpla" - Steffi Graf
2003 - Un gest trecut cu vederea
Serena Williams și Justine Henin s-au înfruntat în semifinalele de la Paris când americanca era deținătoarea titlului. De fapt, în acel moment, nu mai pierduse o partidă în turnee majore de la US Open 2001, deținând toate trofeele pentru așa-numitul „Serena Slam". Ajunseseră în setul decisiv, americanca urmând să servească la 4-2 în fluierăturile publicului clar partizan al belgiencei. „În acel moment, începusem să mă îndoiesc că pot câștiga", și-a amintit apoi Henin. La 15-0, americanca a servit și a ratat, dar i-a atras atenția arbitrului de scaun că belgianca era cu mâna stângă ridicată, ca și cum nu era pregătită de retur.
Jorge Dias nu observase gestul belgiencei, confirmat de înregistrarea video, iar Justine nu a spus nimic. Williams a servit cu al doilea, a pierdut punctul și apoi game-ul. În cele din urmă și partida. „Am fost un pic dezamăgită de ea", spunea atunci Serena. „Deși acel moment cu siguranță nu a întors meciul, dar să minți nu e corect". Recent, într-o intervenție la Eurosport, Henin a comentat incidentul spunând că nu a fost ceva intenționat, că și ea a fost confuză în toată intensitatea confruntării.
Serena Williams și Justine Henin la fileu la finalul meciului FotoGuliver/GettyImages2011 - Supărat pe copilul de mingi
Un moment inedit s-a petrecut la ediția din 2011 a turneului parizian, în meciul din optimi de finală între Andy Murray și Viktor Troicki. Cei doi erau în setul decisiv, la 3-2 pentru sârbul aflat la primire, când unul dintre copiii de mingi, crezând că britanicul nu va ajunge la o minge și că punctul e încheiat, a țâșnit de lângă fileu și a traversat terenul. Aproape s-a ciocnit cu sârbul, care se pregătea pentru smash fiindcă Andy izbutise să execute un lob defensiv.
„N-am mai văzut așa ceva, nici la televizor. De când joc și mă uit la tenis, nu am întâlnit o asemenea situație", s-a mirat după meci Troicki, învins de Murray cu 6-4, 6-4, 3-6, 2-6, 5-7, deși a servit pentru victorie la 5-3 în decisiv. „Copilul a sărit și mi-a stricat punctul". Conform regulamentului, punctul s-a rejucat. Troicki și-a manifestat dezgustul față de copilul de mingi, privindu-l fix și, câteva game-uri mai târziu, lovind cu piciorul mingea pe care micul vinovat se pregătea să o culeagă.
Viktor Troicki a rămas complet uimit lângă fileu după intervenția nefericită a copilului Foto Guliver/GettyImages"Am avut ghinion acolo. Nu pot da vina pe arbitrul de scaun, a aplicat regulamentul, dar am fost dezamăgit. Și nu a influențat înfrângerea mea, am condus cu 5-3 și 30-0 apoi..." - Viktor Troicki
1989 - Tupeu sau soluții ingenioase?
Una dintre cele mai surprinzătoare victorii din istoria Roland Garros-ului a fost cea a lui Michael Chang în fața lui Ivan Lendl în 1989. Americanul în vârstă de 17 ani avea să meargă până la capăt și să cucerească titlul, însă acea partidă a avut accente imposibil de uitat. Cehoslovacul era triplu campion la Paris și unul dintre favoriți, puștiul american – doar o promisiune. „Spre finalul setului al patrulea, începusem să simt crampe când încercam să alerg", și-a amintit Chang pentru The Guardian, încercând apoi să țină punctele cât mai scurte posibil.
Soluții găsite pentru a-și atinge scopul? Mingi înalte, spre exemplu. Apoi, la 4-3, disperat, „am lovit serviciul din mână, Ivan a fost surprins, a trebuit să vină în față pentru că mingea fusese prea scurtă. Am executat un passing shot, care a prins banda fileului și a ieșit apoi afară din rama rachetei lui, publicul a înnebunit", a adăugat Chang. Un alt moment inedit a fost când s-a așezat la retur la linia careului de serviciu, reușind să-l perturbe complet pe liderul mondial al momentului.
{{text}}