La marginea orașului în care s-a născut „Chelsea de Ialomița” a mai rămas doar o umbră a stadionului pe care Brandan, Tibi Bălan și Bilașco scriau istorie în urmă cu 11 ani. Pierdută în timp, în continuă stare de degradare, arena servește acum echipa locală, care se zbate în mediocritatea Ligii 4.
Sunt 11 ani de când Unirea Urziceni răsturna toate calculele și câștiga singurul titlu din scurta istorie de Divizia A a clubului. Rapid era pe 8, Universitatea Craiova pe 7, iar Steaua pe atunci prindea doar locul 6, răsuflând cu greu în ultimele minute din campionat. Dinamo fusese lider 21 de etape și fusese la un pas de a bifa singura participare în grupele Ligii Campionilor. A ajuns pe 3 și n-a mai prins nici preliminariile. Minunea lui Dan Petrescu și MM Stoica, "Chelsea de Ialomița", cum era poreclită pe atunci, reușea să dea peste cap toate așteptările și să cucerească trofeul suprem.
Din Bărăgan direct în Champions League
Pentru o echipă dintr-un oraș cu o populație ce abia depășește 15.000 de locuitori urmau dueluri cu Sevilla, Stuttgart, Glasgow Rangers, cu 9 puncte și o primăvară europeană în Europa League unde Liverpool a aflat de Galamaz, Brandan, Apostol, Arlauskis, Varga sau Tibi Bălan. Băieți care au intrat definitiv în istoria fotbalului românesc, dar a căror existență la Urziceni a fost la fel de meteorică precum a unui hit românesc lansat într-o vară toridă.
Drumul de la succes la Liga 4
Aventura Unirii Urziceni în fotbalul românesc a fost atât de scurtă, încât dacă n-ar fi fost presărată cu performanțe majore, cu multe puncte în Champions League, cu victoria cu Sevilla și calupul de jucători transferați peste noapte la FCSB, aproape că ai fi uitat că a existat un club de Liga 1 acolo. Iar la 11 ani de la succesul și titlurile apărute în publicațiile mari ale Europei, Urziceniul s-a reîntors în anonimat. Orașul care altădată trăia pentru băieții lui Petrescu a reînvățat fotbalul acum 3 ani. AS FC Urziceni, ce se vrea urmașa Unirii, navighează pe la mijlocul clasamentului Ligii 4 Ialomița, locul 7, și se bucură de ce-a rămas din Stadionul Tineretului.
Iarbă proaspăt tunsă și cam atât
Locul care până nu demult îi găzduia pe Adrian Ilie, Victor Pițurcă, Dumitru Dragomir și multe alte nume sonore din fotbalul românesc e acum uitat, lăsat în voia sorții. "N-avem apă și nici curent. Acum gazonul e proaspăt tuns pentru băieții ăștia ce mai joacă la Liga 4. Îl udăm câteodată cu cisternele, pentru că altfel era mort până acum", ne spune unul dintre oamenii ce-și mai fac de muncă pe la stadion. Are dreptate, iarba n-arată minunat, e exact de nivelul Ligii 4. Din tabelă a mai rămas doar urma celei care afișa 1-1 la meciul cu Steaua, în ultima etapă din 2008-2009. Nefuncțională, cu vopseaua ștearsă. Tunelul de la vestiar e doar de formă, totul fiind închis, aproape de prăbușire. Stadionul a mai suferit pierderi de vreo 1.000 de scaune, iar lojele de pe vremuri au fost "sigilate" cu placaje. O umbră, o fantomă a unei campioane dizolvate în 2011, o echipă care a existat atât cât a vrut patronul și cât a fost o sursă bună de bani.
5 ania stat Unirea Urziceni în Liga 1, având un loc 1 și un loc 2
9 punctea strâns Urziceni în Liga Campionilor, câștigând 1-0 cu Sevilla și 5-1 cu Rangers
7.000 de locuriavea Stadionul Tineretului
{{text}}