Kurt Thomas, întâiul american care a cucerit un titlu mondial la gimnastică, în 1978, la Strasbourg, a încetat din viață la 64 de ani, după un atac cerebral.
O viață dedicată gimnasticii, în care Thomas a cunoscut triumful, dar și decepția ori neputința. În 1978, devenea primul american încoronat la o ediție a Campionatelor Mondiale, cucerind aurul în finala de la sol. Un an mai târziu, când competiția a fost găzduită de Fort Worth, a pus alte două medalii dintre cele mai prețioase în vitrină, la sol și bară fixă, adăugându-le trei distincții de argint și una de bronz. În doar doi ani, devenise o figură impunătoare a gimnasticii masculine dominate de sovietici, chinezi și japonezi.
Rival feroce, apoi prieten
Avea toate datele pentru a triumfa și la Jocurile Olimpice, dar istoria i-a marcat destinul, retezându-i șansa. În 1976, la Montreal, era prea tânăr, iar în 1980 SUA a boicotat ediția desfășurată la Moscova ca urmare a invaziei URSS în Afganistan. Apoi și-a decis singur drumul, alegând să nu participe la JO din 1984, de la Los Angeles, când regulile amatorismului erau încă foarte stricte. A încercat o revenire pentru Barcelona 1992, însă era prea târziu.
Alături de Bart Conner și Peter Vidmar, a fost între cele mai cunoscute figuri ale gimnasticii americane masculine. Conner, soțul Nadiei Comăneci, a întâmpinat cu tristețe vestea dispariției lui Thomas, notând pe contul său de Twitter: „Kurt a fost un rival feroce, care a devenit apoi un prieten foarte prețuit”.
Nici doctor, nici polițist
Născut la Miami, pe 29 martie 1956, a rămas orfan de tată, care conducea o companie de prelucrare a cărnii, la 7 ani. Mama, Ellie, secretară, l-a crescut pe el și pe frații lui. „Am vrut să devin doctor, apoi polițist și apoi jucător de baschet sau fotbal”, își rememora copilăria pentru New York Times în 1979. S-a orientat însă spre gimnastică la 14 ani și a atins succesul. „L-am văzut pe un tip legănându-se la bară și m-am gândit că e un sport curat, ordonat”, explica el. După ce a renunțat la sport, a deschis împreună cu soția sa, Rebecca, un club de gimnastică în Frisco, aproape de Dallas.
35 de milioanede telespectatori au urmărit victoria lui Kurt Thomas la individual compus de la Cupa Americii în 1979, găzduită de o sală Madison Square Garden plină
Anul acesta, pe 24 mai, a suferit un atac cerebral, a comunicat Rebecca celor de la revista International Gymnast. Nu și-a mai revenit. Avea 64 de ani și regretul de a nu fi gustat din gloria olimpică, pe care era favorit s-o atingă.
Două elemente proprii
Cariera lui Thomas a strălucit și prin inovațiile îndrăznețe pe care lea-a adus. Unele au ajuns să-i poarte numele: „Thomas Flair” la cal cu mânere și „Thomas Salto” la sol. La prima, executa o serie de mișcări cu picioarele larg deschise, apoi le arunca sus, în aer, element care peste ani a devenit aproape nelipsit din exercițiile tuturor gimnaștilor de valoare. Cea de-a doua presupunea o periculoasă mișcare înapoi, în poziție pliată.
{{text}}